Romanul “Un stilet cu șampanie” (reeditare la “Scriptul 2000”, conform unuia din ultimele interviuri acordate de Rodica Ojog Brașoveanu în presa scrisă) ne aduce în prim-plan o anchetă criminalistică încâlcită condusă de simpatica fostă profesoară de matematică, actualmente maior de securitate, Minerva Tutovan, asistată de fostul ei elev, în prezent locotenentul Dobrescu.

Crima, căci acesta este elementul care atrage atenția încă de la începutul romanului, este descoperită într-o dimineață de 1 ianuarie, iar victima, întinsă „lângă rafturile bibliotecii”, este inginerul Dan Manu (posesorul a cinci invenţii importante la activ, în domeniul militar), înjunghiat cu un cuțit între omoplați.

După cum ne-a obișnuit deja Rodica Ojog-Brașoveanu (în celelalte romane care au ca protagoniști pe cei doi anchetatori atât de diferiți, dar care se completează atât de bine unul pe celălalt, precum ”Spionaj la mânastire” sau ”Omul de la capătul firului”), din clipa în care la locul crimei ajung maiorul Tutovan și, ceva mai târziu, nedormitul locotenent Dobrescu, ancheta începe să se deruleze spectaculos, ținându-ne cu sufletul al gură, pagină după pagină. Citeste mai mult »

Pe vremea când polițiștii erau milițieni, afară viscolea și bătea de miezul nopții, iar serviciul de urgență 112 (apelabil atât din rețelele de telefonie fixă, cât și mobilă) nu fusese încă înființat, ”o femeie în vârstă și bolnavă” sună la secția de miliție pentru a cere ajutorul apărătorilor liniștii și ordinii publice.

Evident, cei doi locotenenți de serviciu în acea noapte nu sunt în măsură să depisteze de unde a fost efectuat apelul, cu atât mai puțin să identifice persoana care le cere ajutorul, chiar dacă primesc mai multe telefoane de la aceeași persoană, care îi anunță disperată: ”Mor… Sunt plina de sânge… Veniți imediat…” Cei doi pur și simplu stau lângă telefon și așteaptă următorul apel, sperând ca, data viitoare, femeia să le dea mai multe informații. Din nefericire, vocea acesteia este din ce în ce mai stinsă, iar milițienii de serviciu înțeleg că nu sunt victimele unei farse stupide ci că femeia este într-adevăr pe moarte.

Din acest moment începe o cursă contra-cronometru pentru a descoperi cine este și unde locuiește bătrâna. Totul se complică și mai mult, odată cu ultimul apel primit în acea noapte friguroasă de iarnă, în care sunt anunțați, de o voce bărbătească, tânără, că în blocul în care locuiește s-a comis o crimă. Citeste mai mult »

Primul lucru pe care îl pot spune despre Sentimentul unui sfârșit este că, odată ce iei cartea în mână, nu o lași jos până nu o termini. Nu ai cum să-l lași pe Tony Webster singur cu „gașca” de prieteni din liceu, cu Adrian, noul intrus în gașcă, cu complicata iubită, Veronica. Îți dorești să-l însoțești peste tot și oricând, în trecut, în prezent, ca să încerci și tu, împreună cu el, să dezlegi toată „istoria”, toate „evenimentele istorice” pe care le trăiește, toate acumulările și „tulburările grave” din care el, Tony, va ieși „învingător” sau „învins”?

Cel mai mult m-a impresionat să descopăr un personaj ca Tony Webster, care seamănă mult cu noi toți: își pune aceleași întrebări existențiale, se confruntă cu aceleași provocări, are orgolii, este complexat de tipi precum Adrian, dar care, spre deosebire de mulți dintre noi, are curajul să recunoască că se simte „mediu” și să se „autoconserve” luându-se „la mișto”. Dar ce va fi până la urmă cu Tony, ce îi rezervă viața odată ce finalul se apropie?

Nimic nu este previzibil. Nimic nu intră pe un făgaș firesc, viața nu se așază cuminte pentru Tony nici acum, când, ajuns la o vârstă la care te aștepți să îl vezi plimbându-și nepoții în parc sau să afli la ce concluzii a ajuns un bărbat cu atâta experiență de viață, el încă mai caută răspunsuri la întâmplări, episoade din viața sa pe care nu le înțelege. Deci, nu vă așteptați să primiți răspunsurile pe tavă de la Tony nici când acesta ajunge la vârsta senectuții! Citeste mai mult »

Al treilea volum al seriei “Cantec de gheata si foc” reprezinta punctul culminant al intregii actiuni. Daca in primele carti m-am simtit din ce in ce mai nerabdator sa aflu ce se petrece mai departe, in cea de-a treia am simtit ca fac parte din fiecare scenariu al intregii actiuni.

Cartea incepe cu prezentarea actiunii de dincolo de Zid, unde autorul ii are plasati pe Jon Snow si Samwell Tarly, care sunt pe cont propriu de data aceasta, incercand sa descopere mai multe despre planurile salbaticilor. In sud casa Lannister isi face planurile pentru inlaturarea ultimilor dusmani ai acesteia iar in est, dincolo de mare, Daenerys Targaryen nu abandoneaza gandul la recucerirea Westeros-ului.

Iuresul sabiilor este scrisa in asa fel incat te face sa intri in pielea personajelor si sa traiesti sentimentele celor implicati in actiune. M-a impresionat faptul ca orice personaj are parti bune si parti rele, ca nu stii cine are dreptate de fapt, pentru ca pana si cei mai onorabili protagonisti fac greseli foarte mari. Citeste mai mult »