Romanul, un omagiu adus eroilor anonimi care au luptat pe frontul invizibil al contraspionajului, după cum specifică însăși autoarea – Rodica Ojog Brașoveanu, ne prezintă ancheta unui foarte interesant caz de spionaj economic.

Povestea începe cu un apel telefonic anonim, primit de inginerului Mihai Pascu, sau mai bine zis, de falsul inginer Mihai Pascu. Acesta își cumpărase diploma de inginer în urmă cu trei ani de la profesorul care îi dădea meditații la matematică, iar acum, după cum îl avertizează vocea de la capătul firului, venise vremea scadenței. Ce i se cere falsului inginer? Nimic altceva decât unele documente secrete de la întreprinderea de stat în care lucra. În tot acest timp, vocea necunoscută îl avertizează că ”în ziua scadenţei toţi s-au arătat foarte integri sau numai înfricoşaţi, dar au sfârşit prin a plăti”.

Dar nu toți mincinoșii sunt și hoți, și nici toți impostorii nu sunt și vânzători de secrete de stat. Falsul inginer Mihai Pascu încheie convorbirea telefonică îngrozit și își părăsește apartamentul atât de central amplasat – chiar în Piața Unirii/București, hotărât să … Citeste mai mult »

Primul volum din triologia “Jocurile Foamei” este incredibil de captivant. M-a impresionat foarte mult cartea deoarece modul in care e scrisa te face sa simti ca participi la acele jocuri si chiar sa simti durerea unor personaje.

Povestea incepe cu vanatoarea la care pleaca Katniss pentru a o hrani pe sora ei mai mica Prim. De cand a murit tatal lor intr-un accident din mina , ea era responsabila de familie deoarece mama ei suferind un soc pe moment nu tare isi revine. La aceasta vanatoare se intalneste cu iubitul ei Gale care era destul de suparat deoarece numele lui va fi in urna de 42 de ori anul acesta.

Urna de care vorbeam are legatura cu asa numitul tribut care trebuie oferit de fiecare district in fiecare an ca pedeapsa a revolutiei rebelilor impotriva conducerii.

Anul acesta o extrag exact pe sora lui Katniss si astfel pentru a o proteja , se ofera ea ca voluntar. Baiatul care e extras alaturi de ea este Peeta. Citeste mai mult »

Romanul istoric Logofatul de taina, scris de celebra Rodica Ojog-Brasoveanu, face parte din seria logofatul Andronic, avand certe calitati literare, dar si trasaturi evidente ale documentelor istorice, precum cronicile si letopisetele. In caz ca ar mai fi nevoie, aceasta carte completeaza tabloul unei scriitoare de succes, dovedind talentul si stilul atragator si rafinat care sunt specifice unor mari autori de romane politiste sau istorice.

Cartea de fata abunda in arhaisme si regionalisme din Valahia, Moldova ori Transilvania acelor vremuri in care Voda Constantin Brancoveanu se afla pe tronul Tarii Romanesti. Acest aspect este un mare plus al romanului, deoarece ofera acea senzatie de real, de cronica foarte apropiata de adevarul istoric, in ciuda unor actiuni sau trairi care pot parea fortate, la un moment dat – lucru oarecum logic, daca ne gandim ca asistam la o lucrare de fictiune, fie si istorica.

Un alt aspect demn de remarcat in roman este si capacitatea autoarei de a ne face sa traim parca aievea acele vremuri tulburi, adaugand personajelor trasaturi care ne fascineaza, in asa fel incat sa ne alaturam misiunii lor si chiar sa ne punem in pozitia lor. Citeste mai mult »

Ca cititor de literatură polițistă autohtonă, așa cum mă consider, sunt de părere că toți cei pasionați de mistere, derută, complicații și pătrunși de curiozitatea nestăvilită a înțelegerii și egalizării necunoscutei cu ceva palpabil, trebuie să fi citit măcar câteva din romanele ce punctează pozitiv la toate capitolele de mai sus ale “doameni romanului poliţist românesc”.

Rodica Ojog-Brașoveanu merită un premiu fie și numai pentru talentul ei de necontestat în a-i face pe cititori să rămână cu cărțile ei în mână până când, cu ochi peticiți de pânzele somnului întârziat, exclami interiorizat, cu zâmbetul pe buze: “E normal, da, aşa e, totul se leagă acum”.

Scriitoarea are o pasiune dusă până la sadism romantic, literar, de a-și îmbrăca de-a lungul paginilor toate personajele în haine de criminal cu sânge rece, pentru ca mai apoi să pară că se răzgândește, țesând în continuare posibilitățile aceleași idei. Nu de puține ori am simțit o durere obsesivă și nervoasă, resimțită cred pe deplin de toți cei ce nu întrevăd intențiile pure prin ceața de idei aruncate în vânt, parcă fără nicio noimă, început sau sfârșit ale creatoarei. Citeste mai mult »