Evenimentele întâmplătoare sunt de umplutură în viaţă sau poţi găsi un înţeles în jocul hazardului?

Când am început să citesc, eram convinsă că e o carte SF, genul meu preferat. Mi-am dat seama de greşeală după prima pagină, dar nu m-am oprit din lectură pentru că mă “prinsese” deja o primă mare calitate a cărţii – e foarte plăcut scrisă. Eleganţa, fluiditatea, cursivitatea şi naturaleţea limbajului te cuceresc (şi traducerea se ridică la înălţimea originalului).

Calităţile nu se opresc aici, pentru că stilul nu ascunde o lipsă de conţinut: dimpotrivă, un al doilea plus este bogăţia de idei, şi rigoarea raţionamentelor. Nu găseşti afirmaţii goale si lipsite de logică. Ba chiar simţi că autoarea te-ar putea convinge de orice vrea – cel puţin până începi să-ţi pui întrebări.

Şi iată un al treilea lucru pozitiv: e o carte ce ridică întrebări, şi încurajează reflecţia. Întrebări ce variază de la utilitatea studiului gramaticii, la cum alegi un nume de pisică, la existenţa Frumosului şi rolul artei în viaţa omului. Nu am fost mereu de acord cu autoarea, dar aşa e mai bine – dezbaterea stimulează gândirea. Citeste mai mult »

Când se vorbește de Stephen King automat se face referire la thrillere pe care cu greu ți-le scoți din minte. Iată că King a reușit din nou, ba mai mult, și-a creat un univers fantasy de dimensiuni uriașe, ca cele din operele lui Tolkien sau ale lui Rowling. La final, dincolo de elementele fantastice, cartea ne lasă cu o întrebare apăsătoare: oare chiar este atât de departe de adevăr?

Premisa este relativ simplă: din cauza unei erori umane este răspândit un virus mortal ― ulterior numit Captain Trips sau Supergripa ―, care duce din cauza neglijenței umane la eradicarea a 99% din populație. Supraviețuitorii sunt oameni simpli, imuni la boală. Pe măsură ce dai paginile, te găsești într-un univers post-apocaliptic dezolant, iar previziunile sunt sumbre. Apare un Adversar, pe numele său Flagg, despre care nu se știu multe.

Aici intră în joc talentul lui King. Personajele sunt prezentate atât de precis, și în același timp atât de simplu, încat cititorul se poate identifica cu majoritatea lor. Un mut ramâne singur într-un oraș. Într-un altul, o femeie însărcinată este nevoită să-și îngroape tatăl. Însă nu toți supraviețuitorii sunt de aceeași parte a baricadei. Puțin mai încolo, Flagg scoate un ucigaș din închisoare. Citeste mai mult »

Ca multi din generatia mea, am crescut o data cu personajele din seria Harry Potter. Ne-am lasat vrajiti de o lume imaginara, de personaje din cele mai diverse si de un fir narativ care parca nu-ti ingaduia sa mai lasi cartea din mana o data inceputa. Cu toata sinceritatea spun ca n-am crezut ca o sa mai citesc vreo carte care sa ma fascineze si sa ma duca asa departe in lumea creata de autor.

«Urzeala Tronurilor » nu numai ca m-a facut sa renunt la aceasta prejudecata, ci a dus la urmatorul nivel ideea de fictiune, atat prin personajele complexe, cat si prin detaliile uimitoare in care autorul descrie universul imaginar in care se petrece actiunea.

Multi prieteni mi-au recomandat cartea,partea ciudata fiind ca la intrebarea « Despre ce e vorba in Urzeala Tronurilor ? » , niciunul dintre ei nu a stiut sa imi raspunda clar. Acum ca am citit cartea,pot spune ca ii inteleg. In comparatie cu celelalte “basme moderne”, ar fi injust sa spunem ca subiectul cartii il reprezinta lupta dintre bine si rau. Personajele sunt numeroase si foarte complexe, fie ei membrii ai unor case nobile, bastarzi sau salbatici. Citeste mai mult »

Trebuie să recunosc faptul că nu am mai citit de mult timp un roman SF atât de bun. Prima parte din seria Hyperion Cantos a fost bună, însă aceasta este la un cu totul alt nivel. Probabil autorul a considerat că a așezat destul de bine scena în prima parte, iar acum e timpul să dea drumul la acțiune.

De obicei fiecare roman SF se concentrează pe un anumit domeniu, cum ar fi călătoria spațială, inteligențe artificiale, extratereștrii, roboți, genetică, etc. De asemenea, de cele mai multe ori ești bombardat de uriașe cantități de informații cu privire la tehnologii nedescoperite încă de noi și de date tehnice care par că nu se mai termină. Nu și această carte. În primul rând paginile cu descrieri lungi sunt extrem de rare, dacă nu inexistente.

În al doilea rând în Căderea lui Hyperion găsești tot ce se poate din genul SF: elemente de religie, o creatură diabolică cu puteri de semizeu, inteligențe artificiale care nu s-au hotărât încă dacă să distrugă omenirea sau dacă mai au nevoie de ea, niște cripte ale timpului venite din viitor, oameni care au suferit modificări ale corpului majore și care acum seamănă mai mult cu animalele decât cu oamenii, genetică, poezie, istorie, un război care e pe cale să schimbe definitiv actuala orânduire a civilizației uname… Ce ai putea să vrei mai mult? Citeste mai mult »