Orson Scott Card este pentru multi iubitori de science fiction unul din putinii autorii care nu dezamageste odata cu finalizarea unei noi carti, nici prin subiectul ales si nici prin modalitatea de expunere. Desi am incercat sa evit cliseele, nu pot ignora faptul ca el este autorul Jocului lui Ender. Din punctul meu de vedere, Card s-a maturizat prin seria lui Ender, multe din paginile scrise fiind adevarate tururi de forta sub aspect ideatic si filozofic. Poate e doar “vina mea”, vina de a-i compara fiecare opera cu cartile lui Ender, insa comparatia vine aproape fara sa ti-o doresti, cu atat mai mult cu cat Intoarcerea acasa este si ea o serie.

Deocamdata, la editura Nemira au aparut primele 3 din cele 5 carti ale seriei. Acestea isi desfasoara actiunea pe planeta Harmony, departe de un Pamant distrus de razboaie. Aici, nivelul de tehnologie e “pastrat” la un minim ce le permite locuitorilor sa nu-si faca rau singuri, totul fiind supravegheat de pe orbita, de o entitate artificiala. Inteligenta artificiala decide (in urma unor “probleme personale”) ca un grup restrans de oameni sa plece spre locul in care sunt ascunse cateva nave spatiale, avand ca scop final, o calatorie spre Pamant. Citeste mai mult »

Pentru mine, scriitori ca Philip K. Dick, Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Norman Spinrad au urcat stacheta undeva dincolo de capacitatea de intelegere fara a depune un efort considerabil. N-am luat insa in calcul ca exista o mare diferenta intre adolescentul de 14-16 ani ce incerca sa devoreze SF fara sa-i pese ce teme erau abordate si… eu, cel de azi. Fara doar si poate ca 10-12 ani arunca o cu totul alta lumina asupra cuvintelor, ideilor filozofice sau pur si simplu asupra firului narativ.

Incepeam lectura “Timpului dezarticulat” cu o stare de usor disconfort. Ca sa-mi placa o carte ea trebuie sa se citeasca aproape singura si ma “temeam” de “gabaritul” lui Philip K. Dick. Ma temeam ca lectura va fi greoaie si nu voi reusi sa inteleg povestea. Spaime adolescentine, poate, pe care eram dispus sa le infrunt. De la primele pagini m-a cuprins un sentiment de usurare: “Timpul dezarticulat” m-a cucerit. Paginile curgeau una dupa alta si pe masura ce actiunea se indrepta spre punctul culminant imi venea din ce in ce mai greu sa pun cartea pe noptiera incercand totusi sa nu exagerez cu o “supradoza”. Citeste mai mult »

Cititorii seriei “A Song of Ice and Fire”/”Cantec de Gheata si Foc” (era sa scriu fanii, dar ce cititor al lui George R.R. Martin nu a devenit fan al seriei, dupa ce a lecturat primul volum?) s-au obisnuit, deja, cu titlurile incitante, oarecum poetice ale volumelor ce ne spun povestile Westerosului si a tinuturilor de dincolo de Mare, a Zidului de Gheata si a celor care pazesc lumea celor cu sange cald de Ceilalti?

In “A Game of Thrones” (tradusa de Nemira “Urzeala tronurilor”) ne familiarizam cu setting-ul povestii (primim informatii despre geografia, istoria, obiceiurile din lumea creata de George R.R. Martin) si aflam cine sunt pretendentii la infioratorul Tron de Fier al Westeros-ului, dupa moartea lui Robert Baratheon, cel care reunise cele sapte regate sub o singura conducere.

“A Clash of Kings” (tradusa de Nemira “Inclestarea regilor”) preia actiunea de unde a lasat-o “Urzeala tronurilor” – cele Șapte Regate din Westeros sunt devastate de razboi civil, intre diverse factiuni ce isi aroga Tronul de Fier, in timp ce “A Storm of Swords” (tradusa de Nemira “Iuresul sabiilor”) se concentreaza pe luptele sangeroase duse de cei cinci regi “eligibili” a ocupa Tronul de Fier – Robb Stark, Balon Greyjoy, Joffrey Baratheon, Stannis Baratheon si Renly Baratheon. Citeste mai mult »

Rodica Ojog Brasoveanu ne spune povestea unui barbat mic de statura, chel si cu un neg negru mare in frunte, care, in concediul pe care si-l petrece la munte, ia parte la doua crime.

Volumul relateaza foarte simplu desfasurarea lucrurilor, introducandu-ne aproape intr-o atmosfera de basm, unde prieteni aparent apropiati isi petrec vacantele impreuna, beau impreuna, dar mai ales, impartesc iubirea pentru aceeasi femeie frumoasa.

Asemeni unui roman al Agathei Christie, participantii excursiei la cabana „Dor de munte” incep sa se imputineze…. intai moare unul in conditii suspecte… altul decedeaza parand a se fi sinucis. Ulterior, in decursul anchetei, profesorul este gasit si el fara suflare de viata lasandu-i pe toti sa creada a fi moarte naturala, insa criminalistii descopera faptul ca fusese electrocutat.

Nici o secunda romanul nu iti lasa momente de respiro, suspansul captivand atentia cititorului prin aceea ca ofera la fiecare paragraf amanunte din vietile celor care sunt suspectati de crima. Citeste mai mult »