Rodica Ojog Brasoveanu ne spune povestea unui barbat mic de statura, chel si cu un neg negru mare in frunte, care, in concediul pe care si-l petrece la munte, ia parte la doua crime.
Volumul relateaza foarte simplu desfasurarea lucrurilor, introducandu-ne aproape intr-o atmosfera de basm, unde prieteni aparent apropiati isi petrec vacantele impreuna, beau impreuna, dar mai ales, impartesc iubirea pentru aceeasi femeie frumoasa.
Asemeni unui roman al Agathei Christie, participantii excursiei la cabana „Dor de munte” incep sa se imputineze…. intai moare unul in conditii suspecte… altul decedeaza parand a se fi sinucis. Ulterior, in decursul anchetei, profesorul este gasit si el fara suflare de viata lasandu-i pe toti sa creada a fi moarte naturala, insa criminalistii descopera faptul ca fusese electrocutat.
Nici o secunda romanul nu iti lasa momente de respiro, suspansul captivand atentia cititorului prin aceea ca ofera la fiecare paragraf amanunte din vietile celor care sunt suspectati de crima.
Acum, dupa ce am citit aceasta carte, mi-am pus in gand sa il copiez pe domnul Dorneanu, care avea cate o replica gen aforism, invatat pe dinafara, pe care il folosea in comunicarea cu partenerii lui. Interesant faptul ca el il recita in limba latina sau limba franceza. De la frumoasa sotie a primului decedat vreau sa copiez calmul si franchetea. De la Sachelarie doresc sa imprumut cat mai mult din inventivitate si ingeniozitate.
Va propun sa cititi aceasta carte doarece o consider un must-read al literaturii romanesti din aceasta categorie a romanelor. In plus sunt sigura ca veti descoperi si in aceasta stilul umoristic inconfundabil al Rodicai Brasaveanu, stil pe care l-am descoperit citind primele volume – „Cianura pentru un suras, Buna seara Melania, 320 de pisici negre”…
Piesa de rezistenta a romanului de care v-am povestit pana acum este scopul crimelor, dar mai ales ascunzatoarea coroanei grele de aur cu pietre pretioase. Voi unde v-ati gandi sa ascundeti o coroana atat de impunatoare, grea si valoroasa, astfel incat sa o puteti purta pretutindeni cand iesiti la o cafenea cu prietenii, in excursie la munte, la plimbare pe strazile si in parcurile orasului? Sachelarie vine cu o idee nastrusnica, probabil singura modalitate pe care ar putea-o utiliza si altii care in zilele noastre ar purta palaria peste tot cu ei ….
Despre autor si carte am numai cuvinte de apreciere, despre editura Nemira care ne-a pus la dispozitie cartile acestea in format de lux – multe multumiri fiindca usureaza foarte mult lectura prin calitatea hartiei prin care nu trece lumina si caracterele suficient de mari.
Ca o concluzie despre „Moartea semneaza indescifrabil” constat ca intotdeauna am ceva de invatat din fiecare roman pe care il citesc. Astazi am invatat ca oricat de bine as sti sa mint, odata si odata minciuna va iesi la iveala, oricat de bine as camufla-o in orice „palarie” si oricate pagini de jurnal deja scrise as rupe si distruge. Va indemn sa fiti onesti fiindca oameni precum politistul Anghel va pot da planurile peste cap cand va asteptati mai putin.
Adauga un comentariu