Orson Scott Card este pentru multi iubitori de science fiction unul din putinii autorii care nu dezamageste odata cu finalizarea unei noi carti, nici prin subiectul ales si nici prin modalitatea de expunere. Desi am incercat sa evit cliseele, nu pot ignora faptul ca el este autorul Jocului lui Ender. Din punctul meu de vedere, Card s-a maturizat prin seria lui Ender, multe din paginile scrise fiind adevarate tururi de forta sub aspect ideatic si filozofic. Poate e doar “vina mea”, vina de a-i compara fiecare opera cu cartile lui Ender, insa comparatia vine aproape fara sa ti-o doresti, cu atat mai mult cu cat Intoarcerea acasa este si ea o serie.
Deocamdata, la editura Nemira au aparut primele 3 din cele 5 carti ale seriei. Acestea isi desfasoara actiunea pe planeta Harmony, departe de un Pamant distrus de razboaie. Aici, nivelul de tehnologie e “pastrat” la un minim ce le permite locuitorilor sa nu-si faca rau singuri, totul fiind supravegheat de pe orbita, de o entitate artificiala. Inteligenta artificiala decide (in urma unor “probleme personale”) ca un grup restrans de oameni sa plece spre locul in care sunt ascunse cateva nave spatiale, avand ca scop final, o calatorie spre Pamant.
Intoarcerea acasa are un puternic substrat religios, apropiindu-se oarecum, din acest punct de vedere, de trilogia Pandorei.
Daca in Amintirea Pamantului si in Chemarea Pamantului am facut cunostinta cu Nafai, Elemak, Rasa, Volemak, Luet, Issib sau Shedemei in Navele Pamantului dinamica relatiilor reprezinta scheletul ce reuseste sa sustina cu usurinta tensiunea narativa. Ura, gelozia, invidia si tentativele de omucidere sunt presarate de-a lungul paginilor transformand personajele in adevarate roller coastere umane. Daca intr-un capitol un personaj pare neimportant, descoperi cu stupoare peste cateva zeci de pagini ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Card reuseste sa foloseasca un numar restrans de personaje pentru a genera situatii neasteptate.
Lasand in urma Basilica, grupul trece la o alta ordine sociala – matriarhatul este inlocuit de patriarhat, contractele anuale de convietuire intre “soti” sunt inlocuite de casatorii pe viata. Cei doi fii ai lui Volemak vor deveni nucleele a doua factiuni, fiecare avand alt tel. Nafai este pentru continuarea calatoriei in timp ce Elemak incearca sa intoarca grupul spre Basilica.
Sfarsitul cartii te face sa-ti doresti un singur lucru: Nemira sa scoata cat mai repede volumul 4 al seriei. Chiar asa, cand va veni urmatoarea doza de Orson Scott Card?
Urmatorul volum din serie va aparea cel tarziu la sfarsitul anului
Adauga un comentariu