Geroge RR Martin compară antologia Războinicii cu un raft unde cărţile de genuri diferite sunt aşezate la întâmplare; într-adevar, din punctul de vedere al genului găseşti în acest volum povestiri poliţiste, de ficţiune istorică, fantasy, SF…

În ciuda varietăţii genului literar, tema luptei – şi efectul pe care îl are asupra participanţilor şi asupra nevinovaţilor- e centrală în toate povestirile; eu văd acest volum ca o colecţie de desene de Goya: oamenii obişnuiţi pot deveni monştri sau eroi – sau ambele, pentru că uneori totul depinde de perspectivă.

Nu putem să nu ne punem şi întrebarea: în ce masură e influenţat acest lucru de alegerea individului? Tad Williams prezintă un terorist religios, modificat genetic, care pentru planeta lui este Îngerul Morţii, pentru inamici este Creştinul Canibal, şi de fapt e doar un om care pentru prima dată în viaţă poate lua o decizie liberă. Spre deosebire de soldatul negru al lui Joe R. Lansdale, care a avut de ales între a se înrola în armata şi … a fi linşat. Orice om ar alege prima variantă. Cu excepţia generalului roman din Triumful, pentru care onoarea e mai presus de viaţă. Citeste mai mult »

In aceste zile, George R.R. Martin este cunoscut in primul rand, si pe buna dreptate, ca autor a aclamatei si popularei saga “Cantec de gheata si foc”.

Cu mult timp inainte de a crea lumea din Westeros, el a avut o cariera lunga in domeniu ca editor de antologii. Unul dintre vechii colegi si prieteni a lui Martin care are probabil cea mai buna reputatie in editarea antologiilor este Gardner Dozois.

Cei doi au rugat un numar important de scriitori din toate genurile sa spuna povesti despre “Razboinicii”. Acestea desfasurandu-se in Roma antica, al doilea razboi mondial, si chiar un anumit loc din Cele Sapte Regate. Oricine citeste antologii in mod regulat intelege ca, chiar daca nu ai decat best-sellers in lista celor care au contribuit, acest lucru nu garanteaza o colectie remarcabila ca un intreg. Antologiile sunt adesea privite ca suma a partilor lor, in schimb.

Introducerea lui Martin mi-a dat o perspectiva mult mai buna a tipului de antologie pe care a vrut sa o creeze decat informatiile de pe coperta. Amintirile sale de cand era copil, de a gasi carti la magazin pe un raft rotativ m-au facut sa zambesc. Introducerea mi-a amintit cat de distractiv era cand alegeam o carte deoarece avea o coperta interesanta si nu pentru ca avea un subiect care m-ar fi putut interesa. Citeste mai mult »

In noua sa carte, “Casa in flacari. Despre regie si dramaturgie”, directorul-profesor si teoriticianul Eugenio Barba ofera o imagine in pricipiile sale de baza: organice, narative si evocatoare ale dramaturgiei ca niveluri de organizare. Cititorului ii este oferita o experienta din calatoria lui Barba in relatie cu valoarea artei sale.

Cartea este plina de detalii nu numai despre tehnicile sale de formare ca actor, dar si despre materialele pe care le foloseste ( actiuni fizico-vocale, costume, obiecte, spatiu, lumina, sunet), precum si exemple cheie de la spectacolele sale.

Aceasta include marturisiri ale dificultatilor pe care le-a intanit in timpul procesului de formare ca actor. In aceasta carte regizorul nu se refera exclusiv la faimosul sau patrimoniu multicultural de teatru, ci mai degraba, el impartaseste logistica regizorala care stau la baza stilului sau estetic distinctiv. Citeste mai mult »

Cartea apărută la Nemira și semnată de Valentin Nicolau – “Povești din al nouălea cer” – apare ca noutate nu doar în cadrul editurii, cât și din punctul de vedere al literaturii, ca temă majoră abordată.

Teatrul în România zilelor noastre rămâne relativ puțin cunoscut când vine vorba de comparația cu celelalte state dezvoltate ale lumii. Dramaturgia contemporană trebuie să fie oglinda perfectă a realității zilelor noastre, iar fără ea, nu ne putem decât intui existența. O lume fără teatru arată similar unei femei ce se machiază intuitiv, fără să se privească: grosolană și îmbuibată de stereotipuri. Avem nevoie de dramaturgie așa cum avem nevoie de bun-simț.

Cei care scriu astăzi teatru o fac fie pentru a-și transpune imediat pe scenă ideile, fie pentru a participa la concursuri care și ele par să se împuțineze pe zi ce trece. Nu și în cartea lui Valentin Nicolau, care poate reprezenta în cazul de față excepția care întărește regula.

Volumul “Poveşti din al nouălea cer” se întoarce cu succes la vechile valori ale dramaturgiei, cu ironia, umorul și satira caracteristice. Societatea are nevoie de o gură de aer proaspăt într-un cadru modern în care se citește puțin și stereotipic. Citeste mai mult »