Am aflat de existenta cartii Jocul lui Ender de Orson Scott Card  de pe un site care o lauda prin prisma numeroaselor premii pe care le castigase, fapt care nu m-a impresionat. Parea doar o strategie de marketing menita sa creasca aproape fortat vanzarile unui roman nu foarte interesant. Nu ma pretind o persoana pasionata de science fiction (credeam totusi ca stiu majoritatea numelor cu rezonanta in acest gen literar), dar Orson Scott Card imi era necunoscut. Cateva minute de documentare pe internet mi-au dovedit ca ma inselasem si ca era momentul sa-mi largesc orizonturile literare.

Deci, este aceasta carte interesanta? Ei bine, NU. E de-a dreptul geniala! Actiunea are un ritm alert si te introduce in lumea ei de la primele pagini fara sa te mai lase sa evadezi… poate doar dupa ultima pagina…

“Jocul lui Ender” este de fapt povestea umanitatii care, dupa ce a respins cu dificultate doua atacuri ale unei rase insectoide, incearca sa gaseasca un lider militar perfect pentru a conduce flota planetei. Pentru a face posibila supravietuirea speciei umane, se recurge la inginerie genetica si la pregatirea celor mai inteligenti copii in cadrul Scolii de Lupta. Aici ajunge si Ender Wiggin, un baiat de doar 6 ani care se dovedeste a fi extrem de talentat, iar majoritatea cartii urmareste pregatirea lui.

Mai multe detalii despre roman ar putea distruge placerea lecturii pentru cei care nu l-au citit inca, insa trebuie sa mentionez ca dincolo de decorul futurist al naratiunii se ascund elementele psihologice ale unui bildungsroman, lucru evident si in urmatoarele romane din aceasta saga in care sunt expuse detaliat.

“Jocul lui Ender” este pur si simplu un clasic al literaturii SF. Pregatirea umanista a lui Orson Scott Card confera o abordare interesanta a genului care, combinata cu multiple teme subiacente, produce un roman accesibil chiar si celor neinteresati de science fiction. Intriga este simpla, dar temele sunt complexe: instrainarea si singuratatea, natura jocului si regulile lui, compasiunea si cruzimea, puterea si etica, implicatiile razboiului si schimbarile profunde pe care acesta le induce participantilor la “joc”.

In urmatoarele romane (Vorbitor in numele mortilor, Xenocid) autorul tinde mai degraba  sa ne impuna aceste teme decat sa ne lase pe noi sa le descoperim, naratiunea semanand uneori cu o predica. Totusi, acest lucru nu se intampla in “Jocul lui Ender” unde talentul scriitorului ne ofera un roman foarte bine scris, inteligent si emotionant totodata.

Carmen Gliga

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Scara lui Schild de Greg Egan este un roman fabulos al genului hard SF, cu puternice elemente  de matematica si fizica, ce te impresioneaza de la primul capitol.
Timp de 20.000 de ani observarea  tuturor fenomenelor cosmice a fost ingradita de catre Legile Sarumpaet ale teoriei Graficului Cuantic. Legile Sarumpaet au reprezentat baza stiintifica a tuturor civilizatiilor, unde graficele matematice definesc particulele elementare ale Universului.

Descoperirea lor au ajutat umanitatea sa se extinda intr-un mod exponential in tot universul pe o unda de dezvoltare tehnologica, validitatea legilor fiind incontestabila.

Pana cand un om de stiinta are o idee revelatoare si vine cu un experiment inovator prin care vrea sa testeze un aspect al acestei realitati cu o acuratetea cu care nu s-a mai testat niciodata. Va descoperi ca legile nu sunt suficiente si nici complete, dupa cum credeau toti oamenii de stiinta.

Cass va calatori 370 de ani-lumina pana la statia orbitala Mimosa Quietner pentru a putea efectua experimentul, aceasta statie avand posibilitatea sa-i ofere Vidul perfect. Cass va descoperi insa ca a facut o grava eroare: experimentul ei a creat un Novo-Vid, o noua forma de vid, in care legile fizicii nu se mai aplica.

Ea vrea sa creeze un mini-univers care ar trebui sa se prabuseasca in numai cateva picosecunde de la formare, dar el incepe sa creasca cu jumatate din viteza luminii, devorand intregul univers pe masura ce se extinde. Acest Novo-Vid scapat de sub control se extinde cu repeziciune si risca sa inghita mai intai statia Mimosa Quietner, apoi intregul Univers. Sase sute de ani mai tarziu, mai mult de doua sute  de sisteme solare au fost consumate de sfera in expansiune.

Pe laboratorul spatial Rindler se monitorizeaza sfera aceasta retragandu-se pe masura ce sfera se extinde, oameni din toata Galaxia vin sa studieze fenomenul cautand noi metode de a o intelege si de a gasi un mod ingenios de a o distruge. Oamenii de stiinta s-au impartit in doua: cei care vor sa distruga micul univers creat si cei care cred ca ea trebuie salvata si studiata ca fiind noua legea a fizicii.  Doi oameni de stiinta nu vor sa distruga manifestarea noilor legi ale fizicii.

Ei cred ca distrugerea sutelor de planete si evacuarea bilioanelor de oameni din tot Universul este un pret acceptabil si cred ca Novo-vidul contine noi forme de viata extraterestra care merita cercetate si descoperite. Oricum, in timpul acestor descoperiri este inca timp pentru atacul rebelilor, explorarea Novo-vidului, putina adrenalina si mult umor.

Acest al saptelea roman al lui Greg Egan este fascinant si il recomand tuturor iubitorilor de hard SF, dar nu numai. Pentru iubitorii de stiinta Greg Egan, cum este deja obisnuit, a pus la dispozitie o lista de referinte cu tematica stiintifica.

Marius Comanescu

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Vorbitor in numele mortilor face parte din saga lui Ender,  fiind una dintre cele mai remarcabile si mai emotionante carti pe care orice fan al SF-ului ar trebui sa o citeasca.

Orson Scott Card adauga noi si interesante rasturnari de situatie la viata lui Andrew Wiggin, lasand cititorul sa il descopere pe Ender si mai mult. O noua specie de extraterestri isi face aparitia, cu noi exotice moduri de viata care chiar merita cunoscute. Aceasta carte este continuarea de exceptie a extraordinarei carti Jocul lui Ender, pe care o recomand cu caldura; totusi “Vorbitor in numele mortilor” mi se pare un roman mai complex si necesita mai multa atentie decat “Jocul lui Ender”. Stiinta numita xenobiologie, combinata cu fenomenul inexplicabil al “Piggies” si ritualurile lor au facut cartea foarte misterioasa chiar pana la ultima pagina. Pentru mine, misterul acestei carti adauga citirii un plus de exaltare. “Speaker for the Dead” este o carte mai complexa, se adreseaza mai mult unui public matur, povestea ducandu-l pe Ender mai degraba intr-o calatorie spirituala si psihologica decat una fizica, asa cum se intampla in “Jocul lui Ender”.

Romanul exploreaza idei noi in domeniul religiei si descopera noi invelisuri ale naturii umane. Ender trebuie sa infranga consecintele distrugerii totale a rasei Gandacilor, la foarte multi ani dupa ce acestia au fost exterminati, pentru toate lumile el fiind in continuare Xenocidul, exceptie facand doar  sora sa Valentine care il cunoaste cu adevarat si in ochii careia ramane un erou adevarat.

Cartea nu incepe cu Ender, ci cu descrierea planetei Lusitania, cand rasa umana intra iar in contact cu o noua rasa extraterestra, nu chiar asa de avansata, insa nu mai putin periculoasa. Doi oameni de stiinta care i-au studiat au fost omorati deja si, din nou, rasa umana este pusa in primejdie. Admit insa ca primele cincizeci de pagini sunt un pic mai lente, dar urmatoarele nu ar insemna nimic fara ele, si merita asteptarea. Odata ce actiunea se reia, povestea devine acaparatoare.

Cand descoperi ca Ender poate inca sa te surprinda cu faptul ca are 3000 de ani, chiar incepi sa apreciezi cartea la adevarata ei valoare. Mi-a placut cel mai mult istoria sa genetica, el avand doua laturi ale personalitatii – una de salvator al umanitatii si alta, sumbra, a fratelui sau Peter. De asemenea, in acest roman Lusos si toti cei de pe Planeta Lusitania il numesc “Diavolul”. Eu cred ca Ender este un salvator chiar daca isi dezvaluie doar jumatate din personalitate. Exploreaza dorinta si distorsionarea caracterului uman printr-o bogata, curioasa si captivanta poveste cu personaje complexe.

Mirajul acestui volum nu sta in intriga, ci in ideile care stau la baza volumului. Saga se incheie cu Xenocid, roman ce poate fi gasit de asemenea la Editura Nemira.

Ionut Comanescu

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Stephen King este cel mai mare scriitor de romane horror din lume. Este deci inutil sa mai aduc laude, pentru ca in mod sigur a facut-o cineva inaintea mea cu mult mai multa indemanare. Asa ca, voi incerca sa vorbesc mai mult despre roman.

Mobilul este unul dintre primele romane horror pe care le-am citit, insa in mod sigur voi incepe sa acord o mai mare atentie genului. Initial mi s-a parut putin cam comercial, insa continuand sa citesc, a inceput sa ma atraga tot mai tare, pana cand nu am mai reusit sa-l las din mana. Povestea incepe punandu-ne in prim cadru un om simplu, nicidecum un erou, pe nume Clayton Riddell. El este un desenator si se afla in Boston pentru a-si prezenta lucrarile. Totul se intampla foarte spontan, in timp ce isi lua o inghetata. La inceput aude un urlet din parcul din apropiere, care i se pare uman.

Insa, in momentul in care se uita, observa un barbat care musca urechea unui catel, dupa care a smuls-o cu totul. In fata lui, o fetita, care cu cateva secunde inainte vorbea la telefonul mobil, acum musca jugularul unei femei. Totul se petrece atat de repede in jurul lui Clay incat nici nu are timp sa reactioneze. Insa se vede nevoit sa ia atitudine, caci apocalipsa pare sa bata la usa. In scurt timp se formeaza un mic grup, alaturi de el venind un barbat, Tom, si o fetita, Alice, ce a fost atacata de propria mama. Pana sa se innopteze, decid sa paraseasca orasul, si, pe masura ce majoritatea supravietuitorilor se indeparteaza, pot observa orasul cum arde.

Si-au dat seama destul de repede ca toata catastrofa a fost declansata de telefoanele mobile. Un anume semnal produs de acestea a resetat creierul uman, lasand in urma niste creaturi violente care omoara tot ce le iese in cale. Astfel, singurii supravietuitori sunt cei care nu au folosit un telefon mobil, iar acestia se pare ca sunt destul de putini, caci primul lucru pe care il faci cand dai de pericol este sa iei telefonul in mana pentru a suna pe cineva. Cei trei decid sa se retraga intr-un loc mai putin populat, si merg la casa lui Tom pentru a se pune la adapost si a se odihni. Insa la nici doua zile dupa declansarea semnalului, incep sa observe schimbari in comportamentul “telnebunilor”, asa cum sunt numiti. Acestia devin mai putin violenti fata de cei ca ei si par sa inceapa sa invete sa-si procure hrana.

Urmatorul lucru si mai ciudat a fost felul in care mergeau, semanand cu un stol de pasari ce zbora la aceeasi distanta, perfect calculat. Isi dau seama ca “telnebunii” au o minte colectiva, si incep sa observe cum, de la o zi la alta, evolueaza intr-un fel necunoscut oamenilor, si ca, intr-un mod straniu, nu se deplaseaza decat ziua. Astfel Clay, Tom si Alice pornesc la drum, mergand doar pe timp de noapte, obiectivul lor fiind sa ajunga la Sharon si Johnny, sotia si fiul lui Clay, care spera el sa fie inca in viata. Lumea este total schimbata si este tot mai greu sa ramai in viata, pe masura ce “telnebunii” evolueaza.

Pentru a afla cum se va incheia calatoria celor trei, pentru a vedea in ce se va transforma noua lume si pentru a sti sfarsitul care garantez ca nu va dezamagi, recomand tuturor sa citeasca “Mobilul”.

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“