Va prezint o carte exceptionala, in care iubirea troneaza deasupra oricarui ideal sau necaz. Poarta numele “Geografia iubirii”, este scris de Glenda Burgess, o femeie puternica dar totusi firava in fata bolii si a durerii celui drag.

Femeia isi paraseste locul de munca pentru a incepe o viata noua dar problemele celui care ulterior devine partenerul ei de viata o transforma intr-o luptatoare. De cele mai multe ori cand suntem pusi in fata faptului implinit ramanem fara cuvinte sau ne este greu sa exprimam ca suntem alaturi de cel drag, astfel incat doar prin sustinere morala, fara a putea schimba starea, ne simtim mici de tot in lupta cu boala. Asa s-a intamplat in cazul autoarei cand a aflat ca sotul ei sufera de o forma de cancer care ii ameninta viata. Suferinta ei este amplificata de tragediile prin care barbatul a trecut inainte de a o cunoaste, acesta fiind traumatizat in urma celor doua casatorii anterioare, ambele cu final tragic. Iubirea celor doi ii ajuta sa suporte, dar…  in ce masura? Si… pana cand?

Iubire si ura

Cartea, un jurnal intim as putea spune, al autoarei, prezinta, dupa cum veti descoperi citind singuri, framantarile unei femei care in ciuda esecurilor ei, devine o partenera excelenta unui barbat cu aproape paisprezece ani mai in varsta. Sentimentele ei sunt umbrite de ura fiicei vitrege, pe care incearca sa o inteleaga. Se lupta de asemenea cu acuzatii si suspiciuni de crima la adresa barbatului ei, in jurnalul de fata consacrand o buna parte tristetii. Tristetea ei, in mare parte, se datoreaza sectorului sentimental, nu doar in relatia cu barbatul ei, ori a fiicei vitrege, cat si in relatia cu mama ei. Citeste mai mult »

“Mama, Tata, facut-am ce se cuvenea?”

Ce inseamna de fapt toleranta? Sunt oamenii realmente capabili de empatie cand vine vorba de specii extraterestre? Ce ne face umani si cum poate acest concept sa fie aplicat in sens larg? Pe langa dilemele etice prezente si in celelalte carti ale lui Orson Scott Card, Xenocid, a treia din Saga lui Ender, inglobeaza si alte concepte SF, precum manipularile genetice sau elementele de fizica cuantica.

Ender, acum Andrew Wiggin, Vorbitor in Numele Mortilor, este locuitor al planetei Lusitania. Torturat de constiinta pentru ca a savarsit primul Xenocid din istoria umanitatii pe cand era doar un copil, incearca sa-si ispaseasca vina convingand cele trei specii inzestrate cu ratiune de pe planeta ca pot trai impreuna si pot invata unele de la celelalte.

Dupa mii de ani de evolutie, in era zborurilor interstelare si a ansiblurilor ce permit comunicarea instantanee, natura instinctuala a oamenilor este mai evidenta decat oricand. Atat de pregnanta incat ii impiedica sa convietuiasca cu speciile extraterestre descoperite, a caror infatisare asemanatoare animalelor provoaca dezgust si convingerea ca sunt inferioare. La agravarea starii generale contribuie si apropierea Flotei Lusitania, trimisa de Consiliul Stelar in vederea lichidarii intregii planete infestata cu un virus potential letal. Iar cand o cercetatoare sugereaza ca un virusul ar putea sa fie raman – o specie extraterestra cu care se poate stabili o legatura pasnica – incercand sa impiedice distrugerea lui, frica ii determina pe oameni sa comita acte condamnabile. Citeste mai mult »

Adevărul despre femeia fatală seamănă cu apa pierdută printre degete

Găsesc această carte foarte interesantă. Este mai mult un roman istoric decât unul de spionaj. Până să citesc Mata Hari a lui Pat Shipman nu ştiam despre ea decât că a fost o dansatoare de succes şi că a lucrat în spionaj, dar fără alte detalii.

Povestea vieţii ei este destul de zbuciumată. A reuşit să treacă peste momentele dificile ale vieţii punându-şi în valoarea frumuseţea şi folosindu-se de inteligenţa ei.

Mata Hari, pe numele ei adevărat Margaretha Geertrude Zelle MacLeod, s-a născut pe 7 august 1876, în Olanda, Leeuwarden. A fost executată pe 15 octombrie 1917, în Franţa, acuzată fiind de spionaj pentru Germania în timpul primului război mondial.

S-a căsătorit cu un colonel în armata olandeză, mult mai în vârstă decât ea, căsătoria aceasta oferindu-i însă bani şi o bună poziţie în societate. A avut doi copii, din care, cel mai mare, un băiat, a murit. Citeste mai mult »

Istoria Lui este istoria noastra

Karen Armstrong prin aceasta carte infatiseaza o oglinda a umanitatii. Pentru ca trebuie sa fac referire la ceva din cuprinsul cartii, am sa stagnez in jurul unui monument al cuvintelor unui laic, de factura iluminista care anunta extrem de serios ca daca Dumnezeu nu exista , ar trebui inventat.

Nu am sa stau sa ii caut adevar sau falsitate in afirmatie, dar am sa ma uit putin in jur : acum locuitorii postmodernismului ( unde ne includem noi, cei din prezent) chiar daca ii neaga existenta, sau daca unii afirma ca a plecat sau, mai curajos in afirmatii cum ca a murit, o sociatate fara o credinta inglobata intr-o religie nu atinge un statut ferm al civilizatiei, pericicland insasi societatea.

Astfel autoarea accentueaza importanta unui panteon plural sau singular(dupa preferinta locala si temporala) care intr-un mod perfect actual cu necesitatea umana se metamorfozeaza furnizand un sprijin. In acest caz situatia poporului lui Israel confirma, IHVE deseori aparand drept un luptator pentru eliberare a poporului ales. Da, in carte se creioneaza un portret al zeitatilor, dar pe baza scierilor sacre, nedeplasandu-se de trasaturile usor umane. Citeste mai mult »