Alfred Bester, Omul demolat
In August 11, 2008 in SF
Omul demolat este una dintre putinele carti pe care nu am putut sa le las jos odata ce le-am inceput. Asta bineinteles se datoreaza si faptului ca nu este de foarte mari dimensiuni, insa in mare parte se datoreaza lui Alfred Bester. Ca majoritatea dintre voi, probabil, nu auzisem de acest scriitor inainte de a vedea cartea in raftul unei librarii. Nici nu pot spune precis ce m-a atras atat de tare incat sa o cumpar pe loc, poate coperta, poate titlul… in orice caz, ma bucur ca a existat acel “ceva”. Scriitorul are un stil mai rar intalnit in ziua de azi.
De-a lungul nuvelei, tensiunea creste in mod continuu, si, chiar in momentul in care ai senzatia ca nu te mai poate mira nimic, brusc apare ceva care iti taie rasuflarea. Aceasta este atmosfera pe parcursul intregii lecturi, ajungand pana la final, cand… dar mai bine las pe fiecare sa descopere asta. Nuvela incepe cu cosmarul personajului principal, Ben Reich. Acesta viseaza ca este persecutat de un om fara chip. Se trezeste frustrat si se duce in biroul sau pentru a se intalni cu psihiatrul sau, un Esper 2. Acum probabil majoritatea dintre voi va veti intreba ce mai este si asta, ca si mine de altfel in acea clipa. Personal, spre marea mea rusine am crezut ca este un fel de robotel sau ceva.
Actiunea se desfasoara la inceputul secolului XXIV, cand omenirea a ajuns la un nou prag al evolutiei. Oamenii au abilitati telepatice. Nu este vorba insa de intreaga omenire, ci doar de un foarte mic procentaj, care s-a grupat, si a format o “Ghilda”. Ca in orice societate, exista o ierarhie, putin diferita in acest caz, caci cei ce fac parte din Ghilda sunt incadrati in trei mari categorii, in functie de nivelul puterilor telepatice. Astfel, exista Esper 3, cei mai de jos si cei mai comuni, care nu pot culege decat gandurile de la suprafata mintii unui om; Esper 2 care pot merge mai departe, citind in preconstientul oamenilor; ei formeaza clasa de mijloc (si obtin slujbe precum avocat, manager etc.); iar in varful ierarhiei se afla Esper 1, elita, cei care pot citi toate gandurile unui om pana in subconstient, chiar daca acesta incearca sa le blocheze (ei ocupa locurile cele mai inalte in societate, in cadrul politiei, in guvern).
Angajatul lui Ben Reich este un Esper 2, care este incapabil sa-l lamureasca in legatura cu cosmarul sau, care, de-a lungul nuvelei, se agraveaza. Ben Reich este tanarul proprietar al companiei Monarch Utilities & Resources, iar problema sa cea mai mare este ca afacerea sa se duce de rapa. Se afla in pragul falimentului din cauza succesului tot mai mare al cartelului D’Courtney. Astfel, aflat in culmea disperarii, decide sa propuna o asociere cu rivalul sau. Aici este un element-cheie pentru nuvela, pe care as prefera sa nu-l divulg.
Alfred Bester ofera un tip de cod. Anumite litere amestecate sunt asociate anumitor cuvinte. Mesajul este astfel codat, laconic, exprimand strictul necesar, si se transmite intre companii, fara a risca aflarea posibilelor afaceri in cazul interceptarii lui de altcineva. Raspunsul vine imediat, insa il infurie foarte tare pe Reich, care decide din aceasta clipa sa-l omoare pe D’Courtney. Acest lucru este insa mult mai dificil decat ar parea la prima vedere. Tinand cont ca este un om influent si cu suficienti bani incat sa cumpere pe oricine, nu ar parea sa fie o problema majora. Insa, de mai bine de 70 de ani, crima nu mai exista in societatea descrisa. Datorita telepatilor, toate crimele erau interceptate, iar posibilii criminali, cei care nu mai aveau gandul de a ucide, erau trimisi la “demolare”.
Astfel, personajul principal este nevoit sa intocmeasca un plan cat mai elaborat, prin care sa reuseasca sa-l omoare pe D’Courtney, sa cumpere toata afacerea acestuia si nu in ultimul rand sa nu fie trimis la “demolare”. Aceasta se pare ca era cea mai mare pedeapsa pe care o putea primi cineva, si, spre marea mea frustrare, nu este descrisa decat in finalul romanului. Insa probabil ca este mai bine asa, fiind mai usor sa tragi o concluzie.
Citind nuvela, am ajuns foarte usor sa intru in atmosfera, si, in ciuda faptului ca este un science-fiction, nu am putut sa nu compar cumva totul cu lumea in care traim. Pana la final, schimbarile nu mi s-au parut mari, facand abstractie de noile abilitati ale oamenilor, desi trecusera trei secole. Insa finalul este cel care scoate in evidenta adevarata diferenta, iar aceasta este uriasa.
In orice caz, decizia lui Ben Reich de a-l omori pe D’Courtney este intriga nuvelei, iar de aici totul este de-a dreptul fascinant. Reich nu este dotat cu abilitati telepatice, insa este dotat cu un intelect peste nivelul mediu. El reuseste sa elaboreze un plan inteligent, cumpara anumite persoane care l-ar putea ajuta, pacaleste pe altele pentru a le folosi in planul sau si santajeaza pe cine poate. Nu tocmai o persoana cu o conduita morala exemplara, iar in antiteza se afla Lincoln Powell, prefect al politiei si Ester 1, care isi propune sa-l prinda pe Ben si sa-i dejoace planul.
Nuvela este cu adevarat impresionanta si o recomand cu tarie oricui. Sunt de parere ca se preteaza oricarui gen, insa este o lectura perfecta pentru pasionatii de romane politiste. Pentru mine a fost prima lectura de genul acesta si am fost foarte multumit. Tin sa adaug ca “Omul demolat” a fost castigatorul primului premiu Hugo, in anul 1953. Multumiri editurii Nemira pentru o carte greu de uitat.
Adrian Calin
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Stephen King, Carrie
In August 11, 2008 in Horror, SF
King mentioneaza ca a fost foarte dezamagit cand a incercat sa puna in aplicare ideea sa, despre o fata cu puteri psihice, intr-o nuvela, pe care a ajuns sa o arunce la gunoi. Insa a fost incurajat de sotia sa sa o termine. Carrie este cea de-a patra nuvela a lui Stephen King, insa prima care a fost publicata. Personajul principal este Carrie, o fata de liceu, timida, care se foloseste de puteri telekinetice pentru a se razbuna pe cei care o tachineaza. Mama lui Carrie, Margaret, o credincioasa fanatica, are o personalitate vindicativa si instabila, iar de-a lungul anilor, Carrie a avut parte de amenintari si chiar abuzuri fizice.
Carrie nu se descurca mai bine nici la liceu, unde, din cauza aspectului sau, si a lipsei de prieteni, este tinta glumelor si umilintelor in public. La inceputul nuvelei, Carrie are prima sa menstruatie, in timpul unui dus, dupa ora de sport. Carrie este speriata, caci nu intelege ce este aceea menstruatie, din moment ce mama sa nu i-a spus niciodata nimic legat de asta. Colegele se folosesc de aceasta ocazie pentru a o umili, si incep sa arunce in ea cu tampoane si servetele sanitare. Cand profesoara de sport isi face aparitia, initial o cearta pe Carrie pentru stupiditatea ei, insa este consternata cand isi da seama ca fata nu stie ce s-a intamplat cu ea. O ajuta sa se curete si incearca sa-i explice. Carrie incepe sa-si descopere puterile telekinetice, pe care se pare ca le poseda inca de la nastere, neavand insa control asupra lor.
Incepe astfel sa-si antreneze puterile, descoperind ca se poate folosi chiar si de telepatie. Intre timp, Sue Snell, o fata de la liceu care initial a ras de Carrie, are remuscari, si ii cere prietenului ei Tommy Ross, unul dintre cei mai populari baieti din liceu, sa o invite pe Carrie la balul liceului, care va avea loc in curand. Carrie are suspiciunile ei, insa accepta. Mama sa insa nu este de acord cu asa ceva, spunand ca este un pacat, si ajunge sa mentioneze ca stie si de puterile lui Carrie, care se pare ca apareau in familia lor o data la trei generatii.
Carrie vede balul precum un nou inceput si face abstractie de amenintarile mamei sale. Initial, totul merge bine, Tommy simtindu-se chiar atras de ea. Insa o alta fata vrea sa o umileasca pe Carrie si pune o galeata cu sange de porc deasupra scenei. Continutul galetii cade peste Carrie si toata lumea incepe sa rada si sa faca poze, inclusiv profesorii. Asta o face pe Carrie sa-si piarda rabdarea si sa produca o adevarata catastrofa asupra oraselului.
Desi initial a fost o dezamagire pentru Stephen King, “Carrie” s-a bucurat de un mare succes la public, fiind vanduta in peste un milion de exemplare in primul an de la publicare, ajungand prima carte de succes a “Regelui”. Daca asta v-a atras catusi de putin atentia, va recomand cu tarie sa cititi nuvela “Carrie”, pentru a umple golurile din scurtul rezumat si pentru a va putea bucura de final.
Adrian Calin
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Philip K. Dick, Omul din castelul inalt
In August 08, 2008 in SF
Sincer, nu ma tragea inima sa citesc Omul din castelul inalt. Totusi, nu regret ca am facut-o, dar nici nu sunt intr-o stare de exaltare prea mare. Opera lui Philip K. Dick te indeamna la meditatie, la descoperirea adevarului ce sta ascuns printre randurile povestirii, in dialogurile personajelor, in trairile sau starile lor. De o deosebita finete si complexitate se dovedeste a fi lumea creionata de un scriitor considerat genial de multi, si pe buna dreptate. O sa va servesc cateva mostre din spatiul utopic construit de autor.
Spre deosebire de realitate, fortele Axei au castigat cel de-al doilea razboi mondial, reusind sa-i alunge pe rusi din Europa, si sa o colonizeze cu arieni blonzi, cu ochi albastri, devotati total noului regim. Africa a fost ocupata in intregime, in nu mai mult de cinsprezece ani, populatia fiind luata in sclavie. Astfel, negrii nu mai au voie sa circule prea mult pe afara. Cand, insa, li se permite sa iasa, trebuie sa o faca in numar mai mic de trei persoane, neavand voie sa ramana afara dupa lasarea intunericului. In ceea ce-i priveste pe evrei si pe tigani, acestia au fost exterminati in aceleasi “vechi” lagare de concentrare, politica fiind neschimbata in aceasta privinta.
Reich-ul este cel putin cu 10 ani in avans la nivel tehnologic fata de zona Pacificului, pastrandu-si monopolul si asupra comertului mondial, cu precadere asupra celui al materialelor plastice, marile carteluri economice si industriale germane, protejandu-si patentele si tinand la secret obtinerea poliesterului. Dupa victoria finala si perioada de reconstructie, nemtii si-au indreptat atentia catre spatiul cosmic, construind rachete interplanetare fabricate din materiale plastice rezistente la temperaturi inalte, foarte usoare si totusi dure, putand face fata cu brio chiar si ciocnirii cu meteoritii de clasa mai mare.
Iar in ceea ce-i priveste pe conducatori, Adolf se afla internat intr-un sanatoriu, si, dupa cum se zvoneste, nu este intr-o stare de sanatate fizica si psihica prea buna (se mira cineva?) puterea aflandu-se in mainile cancelarului Bormann, secondat de Goering, ramas acelasi pasionat si excentric iubitor de arta, Goebbels – ministrul Propagandei, ce subjuga in continuare masele prin discursurile sale patriotice, si Heydrich, cel de care se tem toti, conducatorul Politiei Secrete.
Toate personajele povestirii se ghideaza dupa un oracol, I Ching, vechi de mii de ani, caruia ii adreseaza intrebari, si, folosindu-se de niste betisoase subtiri ce se arunca la intamplare, oracolul construieste hexagrame de diferite modele, interpretate in versuri de un manual de baza. Scopul folosirii unui asemenea oracol este de a se creiona o viziune literara (interpretarile sunt in versuri) asupra viitorului apropiat celui ce-l interogheaza si de a se determina daca deciziile luate sunt favorabile. Cu alte cuvinte, se sugereaza eliminarea liberului arbitru din viata oamenilor, accesul la oracole nefiind ingradit si fiecare putand sa poarte la el betisoarele si tablita necesara descifrarii mesajului.
Cartea nu urmareste evolutia unui singur personaj, ci este o inlantuire de destine, ce se intersecteaza de-a lungul actiunii. Ritmul intrigii nu este unul grozav de alert, dar nici nu pot spune ca te adoarme, e undeva pe la mijloc. Titlul povestirii este dat dupa un autor al unei carti, in care Axa pierde razboiul, ca in realitate, si care se zvoneste ca se afla intr-o fortareata bine protejata, carte interzisa de catre regimul nazist. Cartea acestuia apare mentionata de-a lungul intregului roman, marcand personajele care o citesc, prin coerenta si realismul sau, oferindu-le o alternativa la societatea stricta in care traiesc. In jurul ei se construieste si o mare parte a actiunii.
Se vorbeste despre pierderea increderii de sine si in fortele proprii, despre lipsa unei perspective de viata. Cu timpul, insa, personajele isi descopera resursele necesare pentru a depasi orice piedici si a-si gasi noi teluri catre care sa-si canalizeze energiile.
Chiar daca sfarsitul nu m-a multumit, avem in fata un roman care a luat Premiul Hugo la timpul sau, si, prin urmare, cred ca nimeni nu va regreta timpul dedicat parcurgerii lui.
Lascu Bogdan
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Robert Charles Wilson, Turbion
In August 06, 2008 in SF
Intr-o prezentare succinta Nemira ne daruieste cel mai fenomenal si mai remarcabil scriitor laureat al premiilor Aurora, Hugo, Philip K. Dick, John W. Campbell, Theodore Sturgeon, care darima prin ideile lui toate granitele SF-ului, Robert Charles Wilson.
Las cititorului placerea de a descoperi povestea romanului Turbion, spusa prin ochii lui Tyler Dupree prieten, medic, dar si salvator pus in situatii aproape fara iesire, povestea unei generatii bulversate de disparitia stelelor si a lunii, prin “grija” unei civilizatii care poate manipula timpul si spatiul,acoperind cerul cu o membrana care protejeaza planeta de o catastrofa.
Tyler ne spune o poveste de dragoste sfisietoare, de prietenie, dar ne si istoriseste incercarea lui de a depasi conditia umana, o poveste incredibila, spusa ca o saga a familiei Lawton care va schimba lumea. Saga unei familii care seamana izbitor de mult cu noi insine: E.D., un tata ambitios, Carol o mama trecind de la o extrema la alta, Jason, fiul, un geniu, Diane, fiica – dragostea neimpartasita a eroului Tyler, o familie care va avea curajul sa infrunte Turbionul. Povestea se desfasoara pe doua planuri, ce penduleaza intre trecut si prezent, in care dragostea si prietenia eroului ii salveaza pe apropiatii lui, dar salveaza si umanitatea.
Asistam de asemenea la progresul spatial al omului si, din dorinta de a ne lasa o mostenire, teraformam planeta Marte, dar o si colonizam in decursul a citiva ani terestri – sute de mii de ani in timp real – iar urmasii nostri infloresc intr-o civilizatie umana care este altceva dar totusi omeneasca. Dar stupoare, si planeta Marte este acoperita de Turbion. In incercarea de a stabili o punte intre cele doua civilizatii, eroul ia contact cu un “martian” care se va dovedi ca este salvatorul lor dar si al lumii, prin cunostintele aduse de el.
Nu-mi ramine decit sa te las in compania lui Tyler, Jason si Diane, E.D si Wun Ngo Wen[martianul], pe care ii vei indragi si alaturi de care vei descoperi o lume in care nimic nu este imuabil, dar si noi orizonturi care te vor face sa-ti pui intrebari existentiale despre omenire – oare ce altceva suntem decit un fir de praf in marea vastitate a universului?
Robert Charles Wilson ne dezvaluie, intr-un final apoteotic dar si neasteptat, o umanitate care se indreapta spre o lume noua dar plina de pericole,un final care iti va taia rasuflarea si te va face sa te intrebi: “Oare de ce nu am citit mai devreme acest autor, ca tare dumnezeieste scrie?”
Lectura placuta!
Voicu Nicolae
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
