George R.R. Martin, Urzeala tronurilor
In August 12, 2008 in SF
Cand le-am vazut pentru prima data in librariile noastre, in anii ’90 (erau in original, in engleza), mi-am zis despre cartile fantasy ca-s pentru copii sau infantili. Apreciam ca vor prinde greu la publicul romanesc, pentru ca nu aveam traditia lor inainte de 1989 (cu exceptia eventuala a lui Tarzan si Poveste cu un Hobbit). Cand am vazut anul acesta, 2008, numele lui George R.R. Martin (pe care-l stiam cu SF-ul Regii nisipurilor, din Almanahul Anticipatia), pe un volum fantasy, mi-am dat seama ca lucrurile sunt mult mai serioase. Iata de ce am luat Urzeala tronurilor, vol. 1, gasit la un anticariat. Lectura avea sa-mi confirme ca alegerea merita toti banii: m-a captivat atat lumea propusa de Martin, cat si felul lui de-a o povesti. Parca-mi aminteste de Vintila Corbul…
Prin urmare, cum ar arata Evul Mediu fara crestinism, dar cu cavaleri si tinuturi de legenda, pe o planeta ca Terra, dar cu anotimpuri ce dureaza ani de zile? Cum ar actiona oamenii, organizati in regate, in dorinta lor de putere, ce intrigi s-ar naste si ce mijloace ar avea ca sa le infaptuiasca intr-o astfel de lume, ne spune cu un talent specific George R.R. Martin. Similitudinea cu epopeea Regii blestemati scrisa de Maurice Druon pare evidenta.
Romanul este practic o varianta de istorie alternativa a unor vechi evenimente pamantene, tratate cu mintea deschisa a sfarsitului de secol XX. Personajele si intriga te captiveaza si te face sa uiti de fictiune si sa intri adanc in actiune. Autorul iti spune o poveste de odinioara, cum facea si Homer la vremea sa, si daca stii sa lasi loc in sufletul tau misterului, curiozitatii si empatiei, intri pe calea sigura a devorarii epopeii propuse de George R.R. Martin. Capitolele poarta numele personajelor care intra in scena rand pe rand si pe care ai ocazia, astfel, sa le retii mai bine. Primul volum aduce in prim-plan infrigurata granita de nord, cu imensul ei Zid de aproape 200 m inaltime (la marginea unei paduri de Sequoia), lung de sute de kilometri si vechi de 8000 de ani, cu garda Rondul de Noapte ce-l pazeste tot mai subtiata si cu lumea intunecata de dincolo de zid, unde salasluiesc infricosatorii Ceilalti.
De asemenea, avem intriga de la curtea regelui, unde regina vrea sa faca jocurile, urmarindu-si telul fara scrupule, dezvoltand si o actiune politista. O lume indepartata, ce ne aminteste de calatoriile venetienilor si genovezilor, situata in est, care devine apoi locul de refugiu, de pribegie, de azil politic, daca vreti, al urmasilor regelui inlaturat si asasinat de cei aflati acum la putere. Mostenitorul inlaturat si sora sa constituie alta intriga, construita pe dorinta de revansa. Iata deci cum un stat incepe sa fie atacat subversiv din mai multe directii, din interior si exterior, amenintandu-i-se stabilitatea si pacea existente.
Fara indoiala, cititorul iese mult mai instruit dintr-o lectura de asemenea calibru, pentru ca ea s-a realizat cu harul unui autor ce si-a adjudecat premiile Hugo si Nebula pentru Regii nisipurilor, dar si premiul Locus pentru aceasta prima parte a epopeii de 7 romane, intitulata A Song of Ice and Fire (Un cantec de gheata si foc).
Doru Sicoe
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Vernor Vinge, Foc in Adanc
In August 12, 2008 in SF
La inceputul lunii aprilie, editura Nemira ne-a oferit un regal hard SF absolut prin publicarea romanului Foc in Adanc, scris de un autor care a cistigat trei premii Hugo si a impins la limita granitele imaginatiei, Vernor Vinge.
Vernor Vinge impune termenul de singularitate tehnologica si ne ofera o alta perspectiva a galaxiei in care cu cit te indepartezi de centru posibilitatea de a se ivi inteligenta este mai mare, o galaxie structurata in Adincuri Neginditoare, Zona Lenta si Exteriorul, locul unde transportul informatiei si al materiei atinge culmi nebanuite. Cititorul va descoperi doua fire narative care vor culmina intr-un final incendiar.
In primul fir narativ, o colonie umana mica, trimisa sa studieze o veche arhiva de date, descatuseaza inteligenta malefica numita Molima, un “virus” care se infiltreaza in sisteme de calcul si de control si chiar in fiinte biologice, care creste si infecteaza aproape tot pina la Exteriorul Superior.
Realizind consecintele scaparii din lant a unui asemenea “virus”, oamenii, in incercarea lor de a repara lucrurile, iau cu ei pe o nava de transport marfa antidotul denumit Contramasura si toti copii pe care ii pot salva si fug spre Zona Lenta. Dupa o aterizare fortata pe o planeta care poate sustine viata, parintii celor doi copii Johanna si Jefri incearca sa salveze mai multi copii scotind afara cit mai multe cuve de hibernoterapie, dar, surpriza!, sunt prinsi in mijlocul unei ambuscade, parintii sunt ucisi iar cei doi copii capturati de civilizatia existenta pe planeta.
Asa facem cunostinta cu creaturile mici, numite Stilete, o combinatie de mai multi indivizi care alcatuiesc un ego – nu mai putin de patru – , o incrucisare dintre un ciine si foca, creaturi care isi coordoneaza gindurile cu ajutorul sunetelor de inalta frecventa la nivel telepatic si organizati pe principiul haitelor. In mijlocul ambuscadei, Peregrinul o salveaza pe Johanna si o duce la Cioplitoarea-in-lemn, un veritabil artist.
Jefri, fratele ei, ramine pe mina unui Stilete tiranic si crud, numit Domnul Otel, discipolul Jupuitorului. Cei doi lideri vor profita de copii pentru a invata cit mai multe despre noi tehnologii pentru razboiul final. Intre timp, Jefri activeaza de pe nava un semnal SOS. Datorita acestui semnal si sub presiunea impusa de Molima, Ravna Bergnsdot impreuna cu o Putere benigna, care isi construieste o reprezentare fizica din mai multe componente umane si piese de la alte organisme – Pham Nuwen – planuiesc o expeditie spre planeta Stiletelor.
Molima ataca in forta Exteriorul Superior si Vrinimi, obligindu-i pe Ravna si Pham sa fuga cu nava Excentric 2 cu ajutorul a doi extraterestri – calareti skroda – Cochilie albastra si Tulpina verde, misteriosi dar simpatici. Molima dezlantuie iadul, iar Puterea benigna inainte de extinctie il programeaza pe Pham Nuwen sa descatuseze Contramasura in momentul contactului cu ea. Molima trimite pe urmele lor o intreaga flota pentru a-i urmari si ucide pe cei patru fugari.
Intre timp, pe planeta Stiletelor izbucneste razboiul intre Cioplitoarea-in-lemn si Domnul Otel.
Intrigi, tradari, rasturnari de situatie, iata ce ne asteapta intr-un final de foc pe masura unui autor mare si a unei carti cu adevarat mari. Va las sa descoperiti singuri acest final si sa-l savurati.
Lectura placuta!
Voicu Nicolae
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Roger Zelazny, Lordul luminii
In August 11, 2008 in SF
Roger Zelazny a creat o carte ce depaseste granitele SF-ului: Lordul luminii. Desigur, plasarea temporala (cu mult timp in viitor), spatiala (pe alta planeta) si inovatiile tehnologice o incadreaza in acest gen. Pe de alta parte, elementele de filozofie budista care se regasesc in predicile lui Sam (alias Buddha) indica o preocupare fata de felul in care omul percepe lumea si rostul ei.
Mitologia hindusa se regaseste pe tot cuprinsul acestei carti; astfel, apar zeii din panteonul hindus: Brahma, Vishnu, Yama, Maya, insa, dupa cum recunoaste chiar autorul, usor modificati. Zeii sunt priviti in general ca fiinte supranaturale, crude, incapabile sa inteleaga destinul muritorilor. In acest caz insa, ei sunt Primii veniti, la origine oameni simpli care de-a lungul incarnarilor si ajutandu-se de stiinta si-au asumat un aspect si si-au insusit anumite Atribute. Maya, zeul mortii, care mai nou se imbraca doar in piele rosie, poseda privirea ucigatoare. Agni, stapanul focului, poate transforma in scrum pe oricine. In fata lor orice om se pleaca, mai ales ca ei controleaza potentiala lui reincarnare.
Apare insa Sam, cel care se opune, facand la randul lui parte din Primii Veniti, dar care nu este de acord cu deciziile zeilor. Incearca in mai multe randuri sa darame status-quo-ul mentinut de acestia prin impiedicarea progresului tehnologic
in afara orasului divin. Posedand un talent aparte, precum si capacitatea de a-si face aliati neasteptati, el invinge de doua ori ceva de neinvins: moartea.
In text apar numeroase idei interesante. Spre exemplu, oricat de rau ar fi si oricat de invincibil ar parea, orice lucru isi gaseste sfarsitul. Totul este desertaciune, un vid invaluit de fapt in valul Mayei, iluzia existentei lumii.
Dupa moarte, poate veni moartea cea adevarata (anihilarea totala a sufletului), o noua incarnare sau chiar atingerea Nirvanei (starea de extaz suprem). Exista totusi intelepti, bodishava ce renunta la nirvana pentru a se dedica semenilor. Pentru ei, reintoarcerea la viata e un adevarat calvar deoarece presupune contrariul doctrinei lor. Detasarea de lucrurile tangibile e inlocuita de incercarea de a se agata de acestea prin experimentarea lor. Meditatia e inlocuita de analiza.
Un alt lucru demn de luat in seama este conditia intemeietorului, sau cel putin a restauratorului de religii. Cat din legenda lui este adevarat ramane un mister. Insusi Sam recunoaste ca “traise prea mult ca sa nu stie cum amesteca timpul borcanele legendelor. Existase un Buddha real, stia asta acum. Invatatura pe care o oferise, indiferent cu cat de multa prefacatorie, il atrasese pe acest credincios adevarat, care ajunsese oarecum la iluminare, marcase mintile oamenilor cu sfintenia lui, iar apoi se daduse de buna voie in mainile Mortii”. De asemenea, apare si zeul Nirriti ce reinvie o varianta mai sumbra a crestinismului.
Cristina Radu
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Philip K. Dick, Ubik
In August 11, 2008 in SF
Cand te apuci sa citesti Ubik, trebuie sa te pregatesti sa intri intr-o lume confuza, permanent schimbatoare si plina de minuni. Nimic nu pare sa stea unde ii este locul, obiectele par sa capete viata, iar viitorul si trecutul se intrepatrund. Ca cititor, nu stii ce sa mai crezi si, daca ai impresia ca ai inteles, te inseli. Philip K. Dick este un maestru cand vine vorba de idei care iti opresc mintea in loc.
Moratoriumul, locul unde poti vorbi cu cei dragi dupa moartea lor, pare sa domine intregul curs al evenimentelor. Iar sufletele canibale care salasuiesc intre zidurile Moratoriumului sunt vicioase si isi exprima in mod violent suprematia. Are loc o lupta permanenta intre cei mai puternici combatanti; talentele care pot prevedea viitorul si iti pot citi gandurile si antitalentele care blocheaza puterile supranaturale ale primilor.
Degradarea treptata a spatiului si timpului se strecoara in vietile personajelor care ajung sa nu mai recunoasca lumea in care traiesc. Acestea sunt marcate de schimbarile din jurul lor si de entitatea negativa care ii vaneaza pe rand si lasa in urma doar o mana de oase. Totusi Joe, eroul cartii si partenerii sai primesc ajutor de la patronul sau mort si de la sotia acestuia, deasemenea moarta. Acest ajutor inedit este oferit cu ajutorul talentelor precog si numeroaselor indicii presarate de-a lungul drumului spre solutia salvatoare.
Dar nimic nu este ce pare a fi si personajele trebuie sa fie pregatite la tot pasul pentru noi surprize. Liantul intregii carti este constituit de o substanta misterioasa care isi face aparitia de-a lungul timpului si spatiului sub diferite forme. Acesta este menit sa ofere ajutor si sa previna degradarea lumii si caderea acesteia in abisul trecutului.
Cartea are un impact puternic asupra cititorului deoarece prezinta viata de dupa moarte la o intensitate uimitoare. O viata pentru care merita sa te lupti si care iti poate fi furata in orice clipa. Aceasta lume creata de autor este marcata de un tumult intens. In iuresul evenimentelor parca nu ai timp sa respiri sau sa gandesti. Finalul contribuie doar la adancirea misterului, neoferind un raspuns clar.
“Eu sunt Ubik. Inainte ca Universul sa fie, eu sunt. Eu am facut sorii. Eu am facut lumile. Am creat fiintele vii. Si locurile unde locuiesc ele; le-am mutat aici, le-am asezat dincolo… Merg incotro vreau eu, fac ceea ce le spun. Eu sunt cuvantul si numele meu nu e niciodata rostit. Numele, pe care nimeni nu-l stie. Mi se spune Ubik, dar nu acesta mi-e numele. Eu sunt. Eu voi fi intotdeauna.”
Ubik reprezinta viata, sufletul colectiv al tuturor fiintelor vii.
Madalina Radu
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
