O trilogie de success, cu o poveste captivantă şi evenimente care te ţin cu sufletul la gură. A treia carte din această trilogie este, din punctual meu de vedere, cea mai captivantă şi nu o poţi lăsa din mână până nu o termini. Recomand toate cărţile dacă vă plac acţiunea şi aventura.

În ultima carte a jocurilor foamei, Katniss află că ceea ce a auzit ea despre Districtul 13 este adevărat. Cei de acolo luptă pentru distrugerea Capitoliului şi datorită ei, aşa numita Gaiţă zeflemitoare, locuitorii din celelalte districte au pornit o revoltă. Când a aflat că Districtul 12 a fost distrus şi doar o parte din locuitorii acestuia au fost salvaţi de Districtul 13 datorită lui Gale, dar şi că aceştia nu au reuşit să îl salveze şi pe Peeta din arenă, a fost total tulburată, se plimba prin Districtul 13 şi nu respecta regulile drastice de acolo.

Când Peeta a apărut la televizor, dând un interviu în care le cerea rebelilor şi Capitoliului să înceteze războiul, Katniss s-a hotărât să fie Gaiţa zeflemitoare deoarece ştia că Peeta este obligat să spună toate acestea. Cei din Districtul 13 au ajutat-o să facă un scurt film în care s-a dus în unul din districtele care se aflau în plină revoltă, iar o mare parte din oameni erau răniţi. Citeste mai mult »

Într-un ritm calm, lipsit de fluctuațiile extreme care inundă din toate direcțiile beletristica din ziua de astăzi, “Sentimentul unui sfârșit” îl prezintă, dacă mai era nevoie, pe Julian Barnes ca pe unul dintre scriitorii de referință ai literaturii moderne. Romanul său, nou apărut în traducere la Nemira, este câștigător al Man Booker Prize în 2011 și readuce în lumină o atmosferă ce părea că dispăruse odată cu scriitori de renume ai trecutului.

Este un roman ce privește meditativ asupra unor aspecte esențiale, de la care ne îndepărtăm privirea tocmai pentru că nu ne place ceea ce vedem. Nostalgia bătrâneții și regretul unor memorii aparent netulburate de haosul vieții cotidiene va face cititorul de orice vârstă să înțeleagă cu mai multă ușurință dramele unei existențe încâlcite, scoase la suprafață de o scrisoare neașteptată.

Acțiunea se învârte în jurul unui bărbat ce pășește cu gravitatea experienței spre bătrânețe și care, după o viață aparent liniștită, în care a evitat cu succes cotiturile prea bruște ale soartei, primește o scrisoare la care nimeni nu se aștepta. Se pun în funcțiune, așadar, mecanisme ale readucerii aminte care păreau până atunci ruginite și uitate în nemișcare. Citeste mai mult »

În Sfidarea, continuare a primului volum din trilogia Jocurile Foamei, autoarea reușește să clădească, treptat, o intrigă încă și mai complexă decât cea din prima parte. Personajele nu rămân în stadiul de îndrumători impasibili prin acțiunea și timpul cărții, ci capătă umbre și un caracter mult mai complet, apropiindu-se de omenescul real al lumii ce ne înconjoară.

După ce supraviețuiește celei de-a 74-a ediții a Jocurilor Foamei, Katniss este pusă față în față cu o nouă provocare, mai mare chiar decât aceea de a lupta pe viață și pe moarte în aceeași arenă împotriva altor 22 de participanți. Felul în care reușește să dezechilibreze tactica morbidă a Capitoliului care spera să lase, ca de fiecare dată, un singur tribut în viață, atrage deopotrivă aprecierea populației însetate de motivul revoltei, dar și ura creatorilor de joc, care își pierd viața în urma deciziilor lui Katniss, și a președintelui Snow care vede în protagonistă – pericolul principal împotriva sistemului său de guvernare.

Amenințările nu întârzie să apară, iar Jubileul Pacificării devine context ideal pentru răzbunarea, aparent legală, împotriva fetei care a trecut prin foc. Ce decizii ia Snow? Cum este pedepsită Katniss și sub ce presiuni este supusă aceasta? Sunt înterbări la care Sfidarea reușește să răspundă cu o nouă serie de întâmplări fascinante, întreținute prin acțiune continuă și intrigi complexe ce decurg unele din altele. Citeste mai mult »

Desi nu este chiar pe gustul meu, m-am hotarat sa citesc romanul lui Julian Barnes – “Sentimentul unui sfarsit” la recomandarile insistente si pline de entuziasm ale unei bune prietene, cu gusturi impecabile in materie de carti, caruia i-a placut enorm si care isi dorea sa comenteze cartea cu cineva.

Stiindu-ma o indragostita incurabila de carti, a insistat zile in sir sa ii dau macar o sansa acestei carti, ridicand-o in slavi si incercand, din toate puterile ei, sa imi starneasca interesul. Desi aveam reticente, cartea a reusit sa ma surprinda placut si sa ma atraga intre paginile ei pline de mister si secrete, ranindu-mi egoul si incapatinarea mea care m-a facut sa o judec doar dupa coperta, si starnindu-mi tot mai mult curiozitatea.

Barnes s-a inspirat din romanul lui Proust, “In cautarea timpului pierdut”, dar fara nimic din scopul abstract al romanului, din umorul si ansamblul incredibil realizat de caractere. Citeste mai mult »