Sfidarea – Supraviețuire condiționată

On March 01, 2012 in Carti

În Sfidarea, continuare a primului volum din trilogia Jocurile Foamei, autoarea reușește să clădească, treptat, o intrigă încă și mai complexă decât cea din prima parte. Personajele nu rămân în stadiul de îndrumători impasibili prin acțiunea și timpul cărții, ci capătă umbre și un caracter mult mai complet, apropiindu-se de omenescul real al lumii ce ne înconjoară.

După ce supraviețuiește celei de-a 74-a ediții a Jocurilor Foamei, Katniss este pusă față în față cu o nouă provocare, mai mare chiar decât aceea de a lupta pe viață și pe moarte în aceeași arenă împotriva altor 22 de participanți. Felul în care reușește să dezechilibreze tactica morbidă a Capitoliului care spera să lase, ca de fiecare dată, un singur tribut în viață, atrage deopotrivă aprecierea populației însetate de motivul revoltei, dar și ura creatorilor de joc, care își pierd viața în urma deciziilor lui Katniss, și a președintelui Snow care vede în protagonistă – pericolul principal împotriva sistemului său de guvernare.

Amenințările nu întârzie să apară, iar Jubileul Pacificării devine context ideal pentru răzbunarea, aparent legală, împotriva fetei care a trecut prin foc. Ce decizii ia Snow? Cum este pedepsită Katniss și sub ce presiuni este supusă aceasta? Sunt înterbări la care Sfidarea reușește să răspundă cu o nouă serie de întâmplări fascinante, întreținute prin acțiune continuă și intrigi complexe ce decurg unele din altele.

Dacă până acum președintele Snow era vag conturat, știindu-se despre el doar atât cât să se lase de înțeles că este cel împotriva căruia trebuie luptat, odată cu Sfidarea, el se vede obligat de situație să iasă la lumină și să își înfrunte problemele într-o manieră mult mai personală. Acesta este și meritul principal al scriitoarei. Nu doar Katniss este cea care devine un caracter din ce în ce mai complex ci, prin intermediul ei, se începe o dezvăluire treptată a tuturor personajelor care apar la început.

Suzanne Collins reușește așadar să confere personajelor pe care le creează nu doar un rol pe care-l joacă cu indiferență, doar ca să ajute la buna desfășurare a acțiunii, ci primesc cu toții acea complexitate care le asigură înțelegerea deciziilor pe care le iau. Se dorește o înțelegere mai detaliată a mobilului care stă în spatele situațiilor ce se succed amețitor de repede.

Sfidarea, fiind cel de-al doilea volum al trilogiei Jocurile Foamei, este peisajul sub care deciziile din prima parte trebuie să-și găsească consecințele, consecințe care devin, la rândul lor, bază pentru atingerea intrigii finale din volumul ce încheie seria cu un atât de mare succes.

Articol postat de: Eduard Argatu


Adauga un comentariu

RSS