“Sentimentul unui sfarsit” este un roman scurt, dar destul de complex. Plin de viziune si inteligenta, este in anume privinte o versiune mai sofisticata a romanului “On Chesil Beach” scris de Ian McEwan, avand teme similare: sexul tineresc, inhibarea, regretul si falsa impacare.

Este povestea unui om pensionar trecut de 60 de ani, Tony Webster, un personaj relativ plictisitor si pasnic, care isi accepta declinul, si incearca sa impuna un model trecutului sau. Barnes a preluat titlul cartii de la Frank Kermode, care in cartea lui din 1965 “Sentimentul unui sfarsit”, a explorat modul in care scriitorii folosesc o tehnica de schimbare neprevazuta a actiunii, pentru a-si forta cititorii sa-si reajusteze asteptarile.

Din inceputul cartii aflat faptul ca Tony petrece o buna bucata de timp gandindu-se la relatia sa cu Adrian Finn, care s-a sinucis cand era tanar. Tony este fericit de viata lui si de mediocritatea in care traieste. Chiar si ca elev, Finn a demonstrat o afinitate catre filozofie si istorie. Citeste mai mult »

„Timpul dezarticulat”, publicat pentru prima data in anul 1959, a fost primul dintre romanele lui Philip K. Dick care a reusit cu succes sa puna intrebarea „Ce este realitatea ?” intr-o forma atat complexa cat si interesanta.

„Timpul dezarticulat” este o poveste clasica de paranoia, care are loc in America anilor cincizeci. Cartea are un numar mic, dar important de caractere principale. Vic Nielson lucreaza intr-o bacanie, in timp ce sotia lui Margo sta acasa si are grija de fiul lor Sammy.Cel care perturba linistea acestei familii este fratele lui Margo si anume Ragle Gumm, un om in varsta putin ciudat cu o ocupatie bizara. Vecini lor sunt Bill si Junie Black, primul dintre ei putand fi mai mult decat un muncitor de la oras, iar cea din urma o potentiala femeie adultera.

Mai sunt si alte personaje, dar acestea sunt cele mai importante. Unul dintre punctele forte ale acestui roman este faptul ca se concentreaza pe aceste doua familii. Autorul nu numai ca ne schiteaza o imagine a Americii anilor cincizeci, care a trecut testul timpului, dar expune de asemenea partea intunecata a suburbiei. Citeste mai mult »

Nemira continuă seria publicării romanelor polițiste autohtone ale Rodicăi Ogoj-Brașoveanu, cea considerată de către critici “doamna romanului poliţist românesc”, prin apariția recentă la Nemira a cărții “Enigma la mansardă“.

Cu o plăcere deosebită de a pune cap la cap mistere, de a ramifica situațiile și de a purta cititorul pe cât mai multe piste false fără să dea de înțeles că face într-adevăr asta, scriitoarea reușește prin romanele ei să aprindă în imaginaţia celor ce o citesc plăcerea de a se pune în locul marilor detectivi care rezolvă mistere şi crime ce par fără capăt. Tocmai acest fel al ei de a scrie şi de a trata situațiile i-au adus succesul și respectul pe care le merită.

În “Enigma la mansardă”, acţiunea se învârte în jurul unui bătrân profesor cu o viaţă personală ce se dovedește a fi mai ramificată și complicată decât se întâmplă în cele mai multe cazuri la această vârstă. Cadavrul acestuia este găsit într-o mansardă, acesta devenind motivul demarării unui efortsusținut de descoperire și pedepsire a ucigașului. Citeste mai mult »

S-au spus multe cuvinte despre Julian Barnes si se vor mai spune. Am descoperit cu placere pe nemirabooks.ro la doar cateva zile de la lansarea cartii “Sentimentul unui sfarsit” doua si apoi trei recenzii – una mai buna ca alta. Imi vine greu sa gasesc ceva ce nu s-a spus deja, ceva care sa va starneasca curiozitatea pentru a va apropia de aceasta carte. Merita sa va pierdeti pentru cateva ore intr-un univers paralel in care veti regasi raspunsurile autorului secondate de o “tema acasa”.

Pentru Julian Barnes cuvintele au o importanta deosebita, importanta ce va scapa multor cititori ai unui timp mult prea dezarticulat prin acceleratia ce i-o imprimam chiar noi. Chiar daca nu va atrage atentia fiecare cuvant, si fiecare alaturare de cuvinte ele incarca cu sensuri voalate cartea pagina dupa pagina. “Sentimentul unui sfarsit” nu e totuna cu “Sentimentul sfarsitului”. Barnes nu vorbeste despre sfarsit, despre acel sfarsit ci despre un sfarsit.

Fiecare zi, fiecare ora ne aduce mici sfarsituri. Continuitatea timpului insa ne face sa nu le observam decat pe cele cu adevarat importante, cele care lasa urme adanci in noi. Ar fi absurd sa ne “oprim” viata cand nu mai avem lapte in frigider sau cand se ofileste o floare. Suntem impinsi de la spate sau ne impingem singuri de la spate si filtram (poate prea mult) din lucrurile care ar trebui sa ne faca atenti. Citeste mai mult »