“Sentimentul unui sfarsit” este un roman scurt, dar destul de complex. Plin de viziune si inteligenta, este in anume privinte o versiune mai sofisticata a romanului “On Chesil Beach” scris de Ian McEwan, avand teme similare: sexul tineresc, inhibarea, regretul si falsa impacare.
Este povestea unui om pensionar trecut de 60 de ani, Tony Webster, un personaj relativ plictisitor si pasnic, care isi accepta declinul, si incearca sa impuna un model trecutului sau. Barnes a preluat titlul cartii de la Frank Kermode, care in cartea lui din 1965 “Sentimentul unui sfarsit”, a explorat modul in care scriitorii folosesc o tehnica de schimbare neprevazuta a actiunii, pentru a-si forta cititorii sa-si reajusteze asteptarile.
Din inceputul cartii aflat faptul ca Tony petrece o buna bucata de timp gandindu-se la relatia sa cu Adrian Finn, care s-a sinucis cand era tanar. Tony este fericit de viata lui si de mediocritatea in care traieste. Chiar si ca elev, Finn a demonstrat o afinitate catre filozofie si istorie.
Tony a urmat scoala in anii 1960, si multe din amintiri il are pe el in centru si pe prietenii sai care se confrunta cu noile sale libertati sexuale. La sfarsitul scolii , Adrian Finn se duce la Cambridge si Tony la Bristol, unde o intalneste pe Veronica Ford. Veronica il invita sa stea pentru cateva zile cu familia ei in Chislehurst, si se simte umilit de catre tatal si fratele ei. Dar mama Veronicai, Sarah, vorbeste cu el si chiar pare sa ii ofere un avertisment misterios cu privire la fiica ei.
Inapoi in Bristol, relatia dintre Veronica si Tony este plina de discutii ciudate pe tema sexului si a ceea ce inseamna dragostea. Dupa un an sau doi, si o experienta sexuala unica si neatragatoare, ei se despart; Veronica este foarte amarata. Finn ii scrie mai tarziu lui Tony, ca el va iesi cu Veronica, si ca spera ca prietenul lui nu se va supara. Tony se supara. Finn si Veronica se casatoresc, si in cele din urma Tony afla ca Finn si-a taiat venele de la maini in baie. Circumstantele nu sunt clare, dar Tony este sigur ca trebuie sa aibe un fel de logica.
Trecand peste relatia lui cu Veronica, devine clar ca acesta este un roman preocupat in mare masura de modul in care pe parcursul vietii schimbam sau stergem amintirile pe care le avem. In prezent, Tony primeste neasteptat o scrisoare de la un avocat care se ocupa cu imobiliarele lui Sarah Ford, mama Veronicai, spunand ca i-a lasat 500 de lire si un jurnal pastrat de Adrian Finn. Este nedumerit, si incearca sa ia legatura cu Veronica. Aceasta sustine ca a ars jurnalul imediat dupa moartea mamei sale. Foarte repede, vertiginos, toata povestea devine mult mai intunecata si in final socanta, Tony intelegand in cele din urma – la fel si noi – ce a vrut Veronica sa spuna in repetate randuri: “Pur si simplu nu intelegi?”.
“Sentimentul unui sfarsit” este o carte buna, cu un complot foarte bine conceput si cu indrazneala, cu o perspectiva sumbra in problemele imbatranirii si de memorie, cu o intorsatura neasteptata pe final. Barnes a realizat in acest roman scurt ceva de o importanta universala.
Adauga un comentariu