Parerea mea despre carte este una foarte buna. Isi merita fiecare banut si fiecare fan castigat si sunt profund convinsa ca cei care au citit-o sunt de acceasi parere cu mine.

Daca aveti de gand sa o cititi, in primul rand sa nu va speriati de numarul paginilor(aproape cat Biblia) si in al doilea rand sa nu plecati urechea la ce spun altii(nu ca ar spune ceva rau, peste tot am vazut numai cuvinte de lauda, dar e foarte posibil sa dati peste spoilere, adica sunt sanse mari sa nu mai priviti cartea din acelasi unghi si sa nu va mai placa).

„Urzeala tronurilor’’, dupa parerea mea, nu e doar o poveste pe care sa o citesti, sa te minunezi de maretia ei, sa-ti scoti din cap ce ai citit, dupa care sa treci la o alta carte. Nu. Cartea asta e diferita. Impune respect, atat prin numarul mare de pagini, cat si prin povestile bine scrise. Te schimba, te face sa vezi lumea cu alti ochi, sa-ti dai seama cum era viata oamenilor pe vremuri(chiar daca povestea nu e reala, totusi lumea in care se petrece actiunea e catusi de putin asemanatoare cu Evul Mediu din lumea noastra).

Te face sa pretuiesti mai mult ceea ce ai si sa multumesti cerului(si inca de cate ori!) ca nu ai prins si tu perioada aia cand tarile erau conduse de regi, unii din ei la fel de capriciosi si nemilosi ca cei din carte.

Cartea asta e un fel de colectie de povesti, ale unor oameni fascinanti, regi si regine, lorzi avizi dupa putere, cavaleri care participa la turniruri, razboaie in care aproape mereu numarul soldatilor castiga, si mai ales, e o poveste in care nu intotdeauna binele, dreptatea si onoarea castiga. Citeste mai mult »

Fiind o împãtimitã a genului fantasy, nu mã aşteptam sã mai gasesc o carte care sã mã surprindã atat de mult. “Urzeala tronurilor” este cartea care mi-a redefinit perspectiva despre “lumea basmului”. De ce? Amalgamul de printese, dragoni, bastarzi, lupi stravechi si nobili este împletit cu violenta, mizerie si noroi fãrã sã lipseascã onoarea, iubirea sau mila. In fiecare moment al lecturii simti cã te afli alãturi de personaje, le simti frica, totul datoritã detaliilor minutioase pe care le oferã cartea. Nu stiu cum vi se întamplã vouã, însã eu sunt mereu dezamãgitã cand vad cã numarul paginilor ce urmeaza a fi citite este din ce în ce mai mic. George R.R Martin m-a scutit de dezamagirea asta pentru ca cele 920 de pagini ale cãrtii au fost suficiente pentru a-mi potoli “setea de lectura”.

“Acolo de aflau nouãsprezece cranii, de la cele aranjate dupã mãrime pama la cei trei mari monstri din catece şi istorisiri, dragonii pe care Aegon Targaryen şi surorile sale îi aruncaserã asupra celor Sapte Regate din vechime”

“Stãteau în şiruri lungi, ochii orbi holbandu-se din bezna eternã, în vreme ce lupi strãvechi, imenşi, din piatrã, se încovrigau la picioarele lor. Umbrele în mişcare fãceau ca figurile din piatrã sã parã vii.”

Nu as putea spune ca mi-a placut “un anume lucru” în acest roman, pentru ca aceastã complexitate a ei data de personaje si actiune o face atat de specialã. Nu as putea sã aleg între neamul Targaryen, cei cu parul de argint si sange de dragon sau oamenii Nordului, cu lupii stravechi asezati la picioarele lor. Citeste mai mult »

“Sfarsitul copilariei” este cu siguranta un roman clasic in domeniul science-fiction, si cred ca a introdus o serie de elemente comune in povestile despre extraterestrii. Cea mai evidenta pentru mine a fost scena primului contact, unde navele extraterestre apar pe cer si plutesc amenintator peste toate marile orase ale lumii. Desi nu mi se pare o idee proaspata sau originala, acest lucru se datoareaza probabil pentru ca multe alte povesti au imprumutat din viziunea lui Arthur C. Clarke de-a lungul anilor.

Am simtit ca cel mai important punct al romanului, per ansamblu, este de a prezenta dezvoltarea societatii sub Overlorzi, precum si dezvoltarea oamenilor in sine. In aceste privinte Clarke este foarte minutios. El trece cu rabdare prin toate aspectele societatii, descriind modul in care este formata, inainte si dupa epoca de aur. Cateva dintre punctele sale prezice remarcabil de bine viitorul nostru, in ciuda faptului ca inca nu am fost invadati de extraterestri. De exemplu, el a prezis cresterea brusca a presei pasive, si a fost destul de precis despre cum modul de control al nasterilor vor afecta relatiile romantice.

Desi el discuta pe larg multe dintre schimbarile sociale, Clarke este mai putin descriptiv atunci cand vine vorba despre cum se ajunge la epoca de aur. Anii in care Overlorzii elimina criminalitatea, saracia, nationalismul si toate celelalte conflicte, nu sunt prezentati in amanunt. Chiar si cu o putere aproape nelimitata, imi este greu sa cred ca Overlorzii au atins toate aceste obiective fara un cost urias in randul deceselor umane. Clarke pare sa presupuna faptul ca fiintele umane sunt creaturi complet rationale. Poate sunt eu putin mai pesimist, dar chiar nu cred ca acest lucru este adevarat. Citeste mai mult »

Acum aproximativ trei luni am inceput sa urmaresc serialul Game of Thrones creat de HBO si spun cu cea mai mare sinceritate ca este printre serialele mele favorite. M-am interesat tot mai mult de serial si am descoperit ca este adaptarea seriei de volume a lui George R. R. Martin(zeu). Asa ca mi-am comandat prima carte (Urzeala Tronurilor) de pe Nemira si mi-a placut foarte mult.

M-a impresionat cel mai mult complexitatea fiecarui personaj, descrierile formidabile ale lui George, dar si ambitia acestuia de a nu intra in cliseul “binele invinge mereu”, desi in “Cantec de gheata si foc” nu este prezenta limita dintre bine si rau, astfel incat personajele devin mult mai interesante. Inainte sa termin prima carte mi-am comandat-o si pe a doua, deoarece stiam ca isi merita banii, iar dupa ce am terminat-o pe a doua, am ajuns la a treia.

Iuresul sabiilor mi s-a parut mult mai buna ca primele doua carti(pe care le gasesc uluitoare), deoarece au aparut multe elemente interesante si multe evenimente la care nu te asteptai(moartea Lordului Comandant Mormont, marturia lui Arstan ca este Ser Barristan Selmny, alungarea lui Ser Jorah Mormont de catre Daenerys, moartea lui Joffrey, Nunta Rosie, Tyrion si fapta de care este acuzat etc). Epilogul a fost absolut superb, la inceput ma gandeam ca e putin plictisitor dar ultimele pagini m-au impresionat, si de-abia astept sa vad ce se intampla in urmatoarea carte, pe care doresc sa o comand. Sunt sigur ca Festinul Ciorilor si Dansul Dragonilor sunt carti deosebite si astept cu nerabdare sa le citesc. Suspansul va fi si mai mare dupa ce le voi termina, deoarece va trebui sa astept urmatoarea carte si asta ma face sa fiu si mai dependent de acest drog numit Cantec de gheata si foc. Citeste mai mult »