Fiind o împãtimitã a genului fantasy, nu mã aşteptam sã mai gasesc o carte care sã mã surprindã atat de mult. “Urzeala tronurilor” este cartea care mi-a redefinit perspectiva despre “lumea basmului”. De ce? Amalgamul de printese, dragoni, bastarzi, lupi stravechi si nobili este împletit cu violenta, mizerie si noroi fãrã sã lipseascã onoarea, iubirea sau mila. In fiecare moment al lecturii simti cã te afli alãturi de personaje, le simti frica, totul datoritã detaliilor minutioase pe care le oferã cartea. Nu stiu cum vi se întamplã vouã, însã eu sunt mereu dezamãgitã cand vad cã numarul paginilor ce urmeaza a fi citite este din ce în ce mai mic. George R.R Martin m-a scutit de dezamagirea asta pentru ca cele 920 de pagini ale cãrtii au fost suficiente pentru a-mi potoli “setea de lectura”.
“Acolo de aflau nouãsprezece cranii, de la cele aranjate dupã mãrime pama la cei trei mari monstri din catece şi istorisiri, dragonii pe care Aegon Targaryen şi surorile sale îi aruncaserã asupra celor Sapte Regate din vechime”
“Stãteau în şiruri lungi, ochii orbi holbandu-se din bezna eternã, în vreme ce lupi strãvechi, imenşi, din piatrã, se încovrigau la picioarele lor. Umbrele în mişcare fãceau ca figurile din piatrã sã parã vii.”
Nu as putea spune ca mi-a placut “un anume lucru” în acest roman, pentru ca aceastã complexitate a ei data de personaje si actiune o face atat de specialã. Nu as putea sã aleg între neamul Targaryen, cei cu parul de argint si sange de dragon sau oamenii Nordului, cu lupii stravechi asezati la picioarele lor.
Lectura acestei cãrti este una care îti solicitã imaginatia si memoria, motiv pentru care cred cã anexa de la finalul cartii cu toate casele din cele Sapte Regate si harta de la începutul sãu sunt o binecuvantare. Am observat cã deşi multi sunt cei care vãd aceastã carte ca o lupta dintre bine şi rãu, lucrurile nu stau chiar aşa. Personajele nu pot fi încadrate într-o anumitã categorie. Firava Arya Stark nu ezitã sã înjunghie un baiat grajdar pentru a ramane nedescoperitã aşa cum fiorosul Caine cu jumatate de fata arsã poate şterge cu delicatete sangele de pe buzele Sansei.
“Urzeala tronurilor” este o carte care poate fi cititã de oricine pentru cã satisface toate gusturile. Personal pe mine aceastã carte m-a castigat pentru în lecturã nimic nu e ascuns “privirii”. Fie cã scena e una a violului sau uciderii, a declarãrii dragostei sau a confruntãrii ai impresia cã nimic nu a fost exclus din povestire.
In concluzie, cred cã George R.R. Martin oferã lumii o carte al cãrei nume va fi pe buzele tuturor, indiferent de varstã sau gusturi, multã vreme de acum încolo.
Adauga un comentariu