Urzeala Tronurilor

Parerea mea despre carte este una foarte buna. Isi merita fiecare banut si fiecare fan castigat si sunt profund convinsa ca cei care au citit-o sunt de acceasi parere cu mine.

Daca aveti de gand sa o cititi, in primul rand sa nu va speriati de numarul paginilor(aproape cat Biblia) si in al doilea rand sa nu plecati urechea la ce spun altii(nu ca ar spune ceva rau, peste tot am vazut numai cuvinte de lauda, dar e foarte posibil sa dati peste spoilere, adica sunt sanse mari sa nu mai priviti cartea din acelasi unghi si sa nu va mai placa).

„Urzeala tronurilor’’, dupa parerea mea, nu e doar o poveste pe care sa o citesti, sa te minunezi de maretia ei, sa-ti scoti din cap ce ai citit, dupa care sa treci la o alta carte. Nu. Cartea asta e diferita. Impune respect, atat prin numarul mare de pagini, cat si prin povestile bine scrise. Te schimba, te face sa vezi lumea cu alti ochi, sa-ti dai seama cum era viata oamenilor pe vremuri(chiar daca povestea nu e reala, totusi lumea in care se petrece actiunea e catusi de putin asemanatoare cu Evul Mediu din lumea noastra).

Te face sa pretuiesti mai mult ceea ce ai si sa multumesti cerului(si inca de cate ori!) ca nu ai prins si tu perioada aia cand tarile erau conduse de regi, unii din ei la fel de capriciosi si nemilosi ca cei din carte.

Cartea asta e un fel de colectie de povesti, ale unor oameni fascinanti, regi si regine, lorzi avizi dupa putere, cavaleri care participa la turniruri, razboaie in care aproape mereu numarul soldatilor castiga, si mai ales, e o poveste in care nu intotdeauna binele, dreptatea si onoarea castiga.

Aici, tradarile sunt mai dese ca ciupercile dupa ploaie. Oamenii nu au incredere unii in altii, tocmai din aceasta cauza: nu stii cine e de partea ta si cine are de gand sa-ti sape groapa in momentul urmator, iar daca esti suficient de naiv incat sa te increzi in cineva, scump vei plati pentru asta, dupa cum a aflat si Ned Stark, un om onorabil, dar care a avut ghinionul sa destainuie ceea ce nu trebuia cui nu trebuia.

Ce mi-a mai placut la cartea asta este faptul ca desi autorul scrie din perspectiva a multor personaje, reuseste sa le distinga unele de altele, reuseste sa le cladeasca personalitati distincte, cu moduri de gandire diferite, la ca strategiile lor.

Va recomand cu mare drag aceasta carte, e o adevarata capodopera. Aceasta opera rivaliza fara doar si poate cu trilogia “stapanul Inelelor” a lui J.R.R Tolkien, iar eu cred ca o si intrece.