“Sfarsitul copilariei” este cu siguranta un roman clasic in domeniul science-fiction, si cred ca a introdus o serie de elemente comune in povestile despre extraterestrii. Cea mai evidenta pentru mine a fost scena primului contact, unde navele extraterestre apar pe cer si plutesc amenintator peste toate marile orase ale lumii. Desi nu mi se pare o idee proaspata sau originala, acest lucru se datoareaza probabil pentru ca multe alte povesti au imprumutat din viziunea lui Arthur C. Clarke de-a lungul anilor.
Am simtit ca cel mai important punct al romanului, per ansamblu, este de a prezenta dezvoltarea societatii sub Overlorzi, precum si dezvoltarea oamenilor in sine. In aceste privinte Clarke este foarte minutios. El trece cu rabdare prin toate aspectele societatii, descriind modul in care este formata, inainte si dupa epoca de aur. Cateva dintre punctele sale prezice remarcabil de bine viitorul nostru, in ciuda faptului ca inca nu am fost invadati de extraterestri. De exemplu, el a prezis cresterea brusca a presei pasive, si a fost destul de precis despre cum modul de control al nasterilor vor afecta relatiile romantice.
Desi el discuta pe larg multe dintre schimbarile sociale, Clarke este mai putin descriptiv atunci cand vine vorba despre cum se ajunge la epoca de aur. Anii in care Overlorzii elimina criminalitatea, saracia, nationalismul si toate celelalte conflicte, nu sunt prezentati in amanunt. Chiar si cu o putere aproape nelimitata, imi este greu sa cred ca Overlorzii au atins toate aceste obiective fara un cost urias in randul deceselor umane. Clarke pare sa presupuna faptul ca fiintele umane sunt creaturi complet rationale. Poate sunt eu putin mai pesimist, dar chiar nu cred ca acest lucru este adevarat.
In timp ce mi-a placut cu adevarat “Sfarsitul copilariei” ca o descriere a unei societati umane imaginare ghidata de extraterestrii, povestea per ansamblu este foarte simpla, desi povestita cu multe detalii meticuloase. Exista cateva personaje, dar au foarte putina profunzime dincolo de opiniile fundamantele ale omului pe care il reprezinta. Cred ca ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este pasivitatea umanitatii. Nimic din ceea ce face oricare om nu schimba semnificativ cursul evenimentelor. Asociez “Sfarsitul copilariei” cu momentul in care cineva preia controlul si responsabilitatea asupra vietii unei alte persoane. In mod similar, am sperat sa vad umanitatea ca face pasul sa preia controlul asupra propriului destin. In schimb, sfarsitul cartii pare se corespunda cu momentul in care extraterestrii termina conturarea noastra ca natiune, in ceea ce s-a decis ca ar trebui sa devenim.
“Sfarsitul copilariei” este, fara indoiala, si pe buna dreptate un roman science-fiction clasic. In ciuda faptului ca a fost scris cu mai mult de jumatate de secol in urma, unele dintre prezicerile lui Clarke despre viitor, sunt surprinzator de exacte. Desi el are tendinta de a presupune ca oamenii sunt mult mai rationali decat cred eu, el este incredibil de amanuntit in a descrie viziunea sa asupra societatii in epoca de aur, si schimbarile sociologice care ar putea aparea in urma prezentei binefacatoare a extraterestrilor. Cred ca aceasta bogatie de detalii este punctul forte al acestei carti. Cred ca, cele cateva personaje nu au profunzime, si am fost deranjat de incapacitatea umanitatii de a juca un rol activ in propria sa poveste. Per ansamblu, “Sfarsitul copilariei” este o lectura de valoare pentru oricine este interesat de literatura science-fiction.
Adauga un comentariu