Nu am citit niciodata o carte scrisa de Stephen King. Pentru mine, Stephen King este un nume sinonim cu frica in lumea literara, deoarece are o reputatie care il precede. A scris unele din cele mai terifiante carti cum ar fi: “Carrie”, “Christine”, “IT” si “Shining”, pe care orice cititor ocazional cred ca le poate numi atunci cand este intrebat de King.

Cu o reputatie de acest gen, am incercat sa stau departe de romanele sale. As putea enumera mai multe motive, dar singurul care conteaza cu adevarat este ca am fost speriata. Nu am vrut sa am cosmaruri. Nu am vrut sa sar de fiecare data cand aud zgomote in apartament. Cu toate acestea a venit si ziua in care sa incerc un roman de Stephen King, si acesta a fost “Cimitirul animalelor”.

Ce mi-a placut:
Ca roman care exploreaza dinamica unei familii care ajunge la un compromis in ceea ce privestea mortea, acest roman este unul captivant. Modul in care Stephen King isi croieste drum in complexitatea unei astfel de probleme este impresionant. Descoperi ca esti atasat emotional fata de personajele centrale, familia Creed, pe masura ce ei fac propriile descoperiri despre sfarsitul inevitabil care vine pentru fiecare. Toata lumea cred ca si-a pus cel putin odata intrebari cu privire la moarte, si pe masura ce personajele din carte cer si raspund la intrebari cu privire la ce inseamna cu adevarat moartea si modul in care aceasta ii afecteaza pe cei la care moartea ajunge, nu poti sa simti decat aceleasi emotii amestecate pe care greutatea unui astfel de subiect le impune si lor. Fiind capabila de a simti aceste emotii si de a fi atat de atrasa de personaje este cea mai mare realizare a lui King cu acest roman. Citeste mai mult »

Arthur C. Clarke este unul dintre cei mai cunoscuti autori ai genului science fiction. Opera sa, ne inspira sa dezvaluim misterele universului, oferindu-ne o bucatica din urmatoarea etapa a calatoriei interstelare.

Rendez-vous cu Rama a castigat premiile Hugo, Nebula si Locus pentru cel mai bun roman, facand astfel parte din capodoperele science fiction-ului.

“Primele imagini, de la o depărtare de zece mii de kilometri, au determinat oprirea tuturor activităţilor. Pe un miliard de ecrane de televiziune a apărut un cilindru mic, lipsit de detalii exterioare, crescînd rapid cu fiece secundă. Cînd şi-a dublat mărimea, nimeni nu a mai putut pretinde că Rama era un corp natural.”

Plecand de la citatul de mai sus, pot afirma ca intriga romanului nu este complicata. In anul 2131, un obiect ciudat, lung de 50 de km, patrunde in sistemul solar, si isi continua drumul neafectat, pe langa Soare. Cea mai apropiata nava spatiala este trimisa pentru a-l identifica. Astfel, capitanul Norton si echipajul de pe Endeavor, descopera ca obiectul este defapt o nava extraterestra, artificiala, pe care o boteaza – RAMA.

Rendez-vous cu Rama se ocupa foarte frumos de toate aspectele ce tin de explorarea initiala. Mi-am simtit pulsul trepidand, odata cu progresul exploratorilor de la un eveniment la altul. Nestiind ce te poate astepta dupa urmatorul colt, totul devine foarte palpitant. Suspansul si tensiunea creata, sunt generate tocmai de aceasta enigma, pe care, cu cat incerci sa o descifrezi, cu atat ce adanceste mai tare. Citeste mai mult »

Nu vreau să îmbătrânesc (nu cred că vrea cineva), dar atunci când se va întâmpla mi-ar plăcea să am inteligenţa personajului principal al romanului “320 de pisici negre” scris de Rodica Ojog-Braşoveanu, simpatica Melania Lupu, o bătrână de 63 de ani din Bucureşti.

Cine îşi imaginează că viaţa unei bătrâne este plictisitoare se înşeală amarnic. Pe lângă faptul că farmecul şi comportamentul Melaniei o fac să scadă simţitor din anii pe care îi poartă cu graţie (micile trucuri de frumuseţe sunt nelipsite – cum să ai un ten tânăr, la ce sunt bune portocalele etc), inteligenţa şi simţul umorului sunt două arme ale personajului fără de care romanul n-ar avea niciun farmec. Sau, în fine, unul incomparabil mai mic.

Cred că volumul are undeva la 10 personaje, plus/minus câteva. Dar nici nu e nevoie de mai mult. Nu mă omor în general cu romanele poliţiste, însă acesta a făcut o excepţie. Nu mi-au trebuit mai mult de două zile să-l termin, mai ales că dialogurile sunt naturale, descrierile scurte şi cuprinzătoare, iar introducerea în atmosfera descrisă se produce instantaneu.

În mare, povestea este următoarea: Ned Morton, un escoc de profesie, vine în Bucureşti în căutarea Sfântului Graal pentru orice minte criminală – o Madonă de aur în mărime naturală. Dar, presupunând prin absurd că ar găsi-o, simpaticului escroc i-ar rămâne şi misiunea extrem de dificilă de a scoate preţioasa statuie dintr-o Românie comunistă, în care nimic nu mişcă fără ca oamenii legii să ştie. Şi de asta încearcă să-l convingă şi complicii lui, fără folos însă. Citeste mai mult »

Puţini autori de sience fiction ocupă un asemenea loc luminat în panteonul celebrilor scriitori, loc asigurat de cititori iubitori ai genului, izvorât în minţi şi bibliotecii începând de la Jules Verne şi pînă la Frank Herbert precum Arthur C. Clarke, un adevărat călător în viitor ce mereu are conştiinţa să întocmească un jurnal intim al schimbărilor suferite de umanitate în confruntarea noilor raspunsuri pe care marele Cosmos începe să le trimită. În cartea „Rendez-vous cu Rama“ un raspuns intră la o nouă adresă: Sistemul nostru solar.

La intrarea în sistemul solar, o instituţie numită Paza Spaţială, detectează un obiect titanic ce la început pare a fi un simplu asteroid, iar mai târziu se observă că asteroidul nu respectă caracteristicile fireşti ale unuia, de fapt nu este o piatră arhaică ce încă nu s-a izbit de alte corpuri cereşti, ci este ceva fabricat. Astfel este dovedit o veche premisă cum că viaţa poate fi prezentă în alte locuri şi sub alte forme, iar inteligenţa necesară pentru arhitectura şi construcţia unei asemenea nave este vazută de specia umană cu deosebit interes, dar şi cu o reţinere, dacă nu frică.

La nivel politic se decide necesitatea unei expediţii cu ajutorul comandantului Norton şi a navei Endeavor, nume ales cu grijă de scriitor ce se foloseşte abil de istoria descoperirilor maritime dorind astfel să transmită misiunea omului de a călători pentru a afla şi rezolva enigme (imediat ce scapi de una, bat la uşa soluţiilor cel puţin alte două enigme). Citeste mai mult »