Stephen King – Cimitirul Animalelor

Nu am citit niciodata o carte scrisa de Stephen King. Pentru mine, Stephen King este un nume sinonim cu frica in lumea literara, deoarece are o reputatie care il precede. A scris unele din cele mai terifiante carti cum ar fi: “Carrie”, “Christine”, “IT” si “Shining”, pe care orice cititor ocazional cred ca le poate numi atunci cand este intrebat de King.

Cu o reputatie de acest gen, am incercat sa stau departe de romanele sale. As putea enumera mai multe motive, dar singurul care conteaza cu adevarat este ca am fost speriata. Nu am vrut sa am cosmaruri. Nu am vrut sa sar de fiecare data cand aud zgomote in apartament. Cu toate acestea a venit si ziua in care sa incerc un roman de Stephen King, si acesta a fost “Cimitirul animalelor”.

Ce mi-a placut:
Ca roman care exploreaza dinamica unei familii care ajunge la un compromis in ceea ce privestea mortea, acest roman este unul captivant. Modul in care Stephen King isi croieste drum in complexitatea unei astfel de probleme este impresionant. Descoperi ca esti atasat emotional fata de personajele centrale, familia Creed, pe masura ce ei fac propriile descoperiri despre sfarsitul inevitabil care vine pentru fiecare. Toata lumea cred ca si-a pus cel putin odata intrebari cu privire la moarte, si pe masura ce personajele din carte cer si raspund la intrebari cu privire la ce inseamna cu adevarat moartea si modul in care aceasta ii afecteaza pe cei la care moartea ajunge, nu poti sa simti decat aceleasi emotii amestecate pe care greutatea unui astfel de subiect le impune si lor. Fiind capabila de a simti aceste emotii si de a fi atat de atrasa de personaje este cea mai mare realizare a lui King cu acest roman.

Ce nu mi-a placut:
Ce ar fi Stephen King fara o rastunare de situatie supranaturala ? La prima vedere, am crezut cu adevarat ca in aceasta carte va fi vorba despre animale zombie care vin dintr-un mormant si vor tortura o familie. Ei bine, intr-un fel am avut dreptate si intr-un alt mod foarte important nu am avut dreptate. Nu voi spune prea multe pentru ca nu vreau sa dezvalui intriga, dar pe cat de mult mi-a placut ideea pe care el o prezinta ca baza supranaturala pentru aceasta poveste, am fost destul de dezamagita de modul de expunere. Pe parcursul intregului roman citeam pagina cu pagina tot mai repede deoarece vroiam sa ajung la final. Am crezut ca voi gasi o concluzie epica. Nu am avut nici o indoiala ca voi ramane uluita. In schimb am ramas dezamagita. Finalul nu a fost cel la care ma asteptam, si nu a avut nimic care sa ma impresioneze.

Ca o concluzie:
Am inceput sa citesc acest roman cu doua idei preconcepute: ca o sa fiu complet speriata, si ca undeva printre sutele de pagini voi gasi o mentiune cu privire la o armata de animale zombie pe punctul de a ataca. Nici una dintre ele nu s-a adeverit.

Cu toate acestea, acest roman a rezonat cu mine la un nivel profund, un nivel emotional. Am fost atat de suparata dupa ce am terminat cartea, pentru ca am crezut ca va pune mai mult accept pe aspectul supranatural. Am vrut sa stiu care era secretul si despre consecintele groaznice pe care aceasta familie trebuia sa le indure din cauza acestuia. Totusi, cartea nu este despre a speria oamenii. Este un roman despre un subiect mult mai complicat, acesta fiind moartea si cum unii oameni pot ajunge sa fie impacati cu ea, in timp ce altii devin nebuni din cauza ei. Este o carte care pune cititorului o singura intrebare , care este mai puternica decat oricare alta: atunci cand moartea intra in viata ta, cum te va schimba ?

Acest roman nu mi-a dat cosmaruri, dar m-a facut sa gandesc. Si cred ca acest lucru este mult mai important.