Puţini autori de sience fiction ocupă un asemenea loc luminat în panteonul celebrilor scriitori, loc asigurat de cititori iubitori ai genului, izvorât în minţi şi bibliotecii începând de la Jules Verne şi pînă la Frank Herbert precum Arthur C. Clarke, un adevărat călător în viitor ce mereu are conştiinţa să întocmească un jurnal intim al schimbărilor suferite de umanitate în confruntarea noilor raspunsuri pe care marele Cosmos începe să le trimită. În cartea „Rendez-vous cu Rama“ un raspuns intră la o nouă adresă: Sistemul nostru solar.
La intrarea în sistemul solar, o instituţie numită Paza Spaţială, detectează un obiect titanic ce la început pare a fi un simplu asteroid, iar mai târziu se observă că asteroidul nu respectă caracteristicile fireşti ale unuia, de fapt nu este o piatră arhaică ce încă nu s-a izbit de alte corpuri cereşti, ci este ceva fabricat. Astfel este dovedit o veche premisă cum că viaţa poate fi prezentă în alte locuri şi sub alte forme, iar inteligenţa necesară pentru arhitectura şi construcţia unei asemenea nave este vazută de specia umană cu deosebit interes, dar şi cu o reţinere, dacă nu frică.
La nivel politic se decide necesitatea unei expediţii cu ajutorul comandantului Norton şi a navei Endeavor, nume ales cu grijă de scriitor ce se foloseşte abil de istoria descoperirilor maritime dorind astfel să transmită misiunea omului de a călători pentru a afla şi rezolva enigme (imediat ce scapi de una, bat la uşa soluţiilor cel puţin alte două enigme).
Echipajul de pe nava Endeavor, aproape va leşina din cauza nivelului tehnologic al Ramei, numele navei fiind adus din mitologia hindusă, dar uimirea constantă de pe durată şederii lor în aceea lume fabricată, de origine străină îl va împiedica să piardă vremea cu leşinul acum în zorii primului voiaj extraterestru. Tot romanul este o încercare frumoasă, o pictură realizată cu ajutorul unor piese mari şi mici de puzzle, cu ele pe măsură ce citeşti, implicit şi realizezi încet imaginea ce reiese din întrepătrunderea lor, la final obţii o uriaşă piesă de puzzle pe care vrei să o legi de alta, deoarece toate romanele scriitorului sunt celebre pentru mine tocmai datorită aşa-numitului “efect Clarke”, este important ce se află în cărţi, dar şi mai important, ce doar lipsesc dintre pagini sau doar ce se sugerează, astfel aici este punctul forte al acestui titan al SF-ului, ştie unde să se oprească, cum şi cât să afirme bazându-se în proporţie mare pe imaginaţia cititorului ce contribuie decisiv în calibrul mare al cărţii.
Cumva, pe parcursul lecturii am avut senzaţia întâlnirii cu un vechi prieten din copilărie, un prieten care are un nume, sau mai corect un titlu: 20.000 de leghe sub mări. Climatul acţiunii este acelaşi, desigur cu alte enigme şi răspunsuri mult mai mari, dar felul cum este compusă şi spusă povestea ai impresia că Jules Verne şi-a rebotezat submarinul cu numele de Rama şi căpitanul Nemo este de negăsit.
Adauga un comentariu