Sa facem pace! Pentru un progres al spiritului este una din acele carti greu de incadrat, sau chiar de recenzat, avand un plurisemantism evident, si fiind elaborata sub forma unui dialog intre Tenzin Gyatso – al paisprezecelea Dalai Lama, si Stephane Hessel, celebru in intreaga Europa pentru cartea sa Indignati-va, aparuta si ea la Nemira. Dalai Lama a fost rasplatit cu premiul Nobel pentru Pace in 1989, fiind un asiduu aparator al drepturilor omului – sustinerea de catre el a independentei Tibetului este doar unul dintre exemple. Cartea editata de Nemira va atrage cu siguranta cititorul interesat de ganditorii si filosofii lumii moderne, atat Dalai Lama cat si Stephane Hessel fiind personalitati cunoscute pe plan mondial.

Dialogul dintre cele doua personalitati sondeaza diverse aspecte legate de lumea contemporana, de la discrepanta dintre cei bogati si cei saraci, pana la guvernarile nedemocratice de pe continente diferite, protectia mediului, dreptul la libera exprimare, solutii pentru criza economica si sociala care s-a extins la nivel global, ori atitudinea potrivita pentru a raspunde la nedreptatea prezenta in toate straturile sociale.

Dintre ideile remarcabile pe care le-as putea enumera, din aceasta carte, as aminti urmatoarele: “Mania e semn de slabiciune.”(Dalai Lama); “… indignarea intru apararea unui unic interes personal nu se justifica. Sa ne indignam, dar in numele unor valori umane care ne privesc pe toti.”(S. Hessel); “Trebuie sa fii foarte puternic pentru ca sa poti trai pacifist.”(S. Hessel). Chiar si sonetul CXVI al lui Shakespeare, despre iubire, pe care-l recita S. Hessel la incheierea dialogului cu Dalai Lama, este un imbold pacifist despre care putem spune fara retineri, la fel ca si maestrul tibetan: “superb!”. Citeste mai mult »

Prezenta carte se doreste a fi o incursiune in viata atat de controversatului Rene Descartes. Autorul , Amir Aczel , beneficiaza de o bursa a fundatiei memoriale John Simon Guggenheim si astfel poate aprofunda cercetarile privind misterioasa viata si opera a lui Rene Descartes.

Pornind de la biografia scrisa de Baillet la finele secolului 17 si care a ramas de referinta, fiind apropiata de epoca marelui filozof , Amir Aczel se axeaza pe aspectele invaluite in mister din viata lui Descartes.

Dintre manuscrisele pastrate de la marele filozof aflam ca a existat si un carnet cu scrieri secrete si criptice , care a ramas nedescifrat publicului larg pana la finele secolului 20 cand Pierre Costabel o face in 1987 dupa copiile realizate de Leibniz. Se presupune ca Leibniz cand copiaza din carnetul secret al lui Descartes , identifica secretul cifrului aplicat de Rene Descartes. Insemnarile secrete ale filozofului apar in urma reactiilor dure ale Inchizitiei impotriva lui Galilei si a teoriei heliocentrice a acestuia. In acest fel Rene se protejeaza de eventuale reactii similare.
Pornind de la geometria euclidiana privind corpurile geometrice regulate , Descartes realizeaza unirea geometriei cu algebra in cadrul analizei matematice.

Cea mai mare realizare a lui Descartes o reprezinta reprezentarea carteziana a unui numar.

Leibniz gaseste carnetul lui Descartes la un prieten al marelui filozof-Clersselier-fost traducator si editor al lucrarilor sale.
Descartes se naste in regiunea Poitou in oraselul La Haye aflat in Touraine in zona central vestica a Frantei.  Citeste mai mult »

De regulă, impresia despre aspectul cărții (din punct de vedere fizic, practic) îl las pentru finalul recenziei. Dar de această dată trebuie să servească drept bază a ceea ce urmează să spun. Și da, am fost impresionat de strategia foarte bine gândită a celor de la Nemira de a lega Drood a lui Dan Simmons de Misterul lui Edwin Drood a lui Charles Dickens, prin aspect mai mult decât prin cuvinte. Același font, cu acel ”R” caracteristic, aceeași coloristică, în mare, și cam aceeași organizare a imaginii. Și pentru cei care nu sunt familiarizați deloc cu povestea, asta e de bine și despre asta o să încerc să vorbesc mai jos.

Povestea lui Edwin Drood, așa cum a conceput-o Charles Dickens, e neterminată. Misterul țesut lasă loc de interpretări pentru că singurul care ar fi putut să lămurească cel mai bine lucrurile, marele autor, a murit înainte să o poată face. Dacă e să ne luăm după critici, acest al 15-lea roman al lui ar fi fost unul din cele mai reușite. Și asta spune multe dacă ne amintim că vorbim despre Charles Dickens, poate cel mai mare autor englez al tuturor timpurilor. Dar chiar nefinalizată, cartea merită pe deplin citită.

Începe destul de confuz, dar următoarele capitole prezintă, încetul cu încetul, drama tânărului Edwin care urmează să se căsătorească cu Rosa, nepoata lui Jasper – personaj care este, la rândul său, îndrăgostit de ea. Ceea ce declanșează cu adevărat povestea este dispariția tânărului Drood. De aici derivă cele două mari întrebări care au ghidat imaginația fanilor lui Dickens de la apariție și până astăzi: ”Jasper – personaj pozitiv sau negativ?” și ”Drood trăiește sau e mort?”. Întrucât povestea nu este terminată, singura alternativă rămâne supoziția. Și cu toate că, de-a lungul timpului, mai toate posibilitățile au fost luate, mai în glumă sau mai în serios, în seamă, ce rămâne cititorilor este să încerce să citească una din explicațiile apărute. Și aici intră Drood, de Dan Simmons, în scenă. Cu toate că poate ceva cam lung, acest al doilea roman, narat de Wilkie Collins, unul din foarte apropiații lui Charles Dickens, le poate oferi celor interesați o copioasă masă de detalii care va face subtil legătura dintre cele două cărți și va oferi o explicație spectaculoasă pentru cei care reușesc, prin imaginație, să treacă bariera dintre ficțiune și ficțiune reală. Știu că poate fi greu de înțeles ce vreau să spun, dar citind o să înțelegeți că povestea evolează în cele două cărți de la cadrul creat în Misterul lui Edwin Drood, la cadrul realității istorice a lui Charles Dickens. Citeste mai mult »

Am tot ezitat sa fac recenziile la aceasta serie deoarece nu stiam cu ce sa incep. Voi incerca totusi sa fac recenzia la primul volum, si probabil voi mai face la ultimul (dupa ce il voi termina).

Dupa ce am citit Stapanul Inelelor (in generala) si am intrat in lumea minunatei literaturi fantasy, am crezut ca nu voi mai gasi un autor care sa se ridice la valoarea lui Tolkien. Insa m-am inselat. Am mai descoperit doi scriitori despre care pot spune ca l-au egalat: J.K.Rowling si George R.R. Martin.

Recunosc: am inceput sa citesc GOT datorita serialului ecranizat de HBO (foarte buna decizie au luat). Odata vizionat (intr-un timp foarte scurt), mi-am spus ca trebuie sa citesc cartile cat mai repede posibil. Eram foarte curioasa de ce avea sa se intample.

Acesta serie te prinde, te tine in priza si nu iti mai da drumul. Avand foarte foarte multe personaje, foarte multe pagini si mai multe fire narative, Urzeala Tronurilor necesita destul de multa concentrare din partea cititorului, fiind uneori greu de urmarit. Fiecare capitol al cartii este prezentat din perspectiva unui alt personaj. Astfel, il avem pe Eddard Stark– Lordul Winterfell-ului si simtul sau infailibil pentru justitie, Sansa si dragostea sa „oarba” pentru Joffrey, Jon Snow – bastardul lui Eddard, Jaime Lannister – cavalerul increzut, arogant si indragotit de sora sa, Tyron Lannister – si a sa inteligenta ascutita si constructie fizica deformata, si Daenerys Targaryen – mama tuturor dragonilor. Citeste mai mult »