„Shining” publicat pentru prima data in anul 1977, este al treilea roman a lui Stephen King. Jack Torrance este un om terorizat de demoni. Acesta isi iubeste sotia si pe fiul sau Danny, dar este un tata abuziv, si are tendinta de a sa dezlănțui atunci cand este furios sau beat, chiar si asupra acelora pe care ii iubeste. Aceste izbucniri violente l-au costat slujba, aceea de profesor, si aprope si casatoria. Jack accepta o noua slujba ca ingrijitor la hotelul Overlook, aflat in muntii Colorado, pe perioada lunilor de iarna, in timp ce hotelul este inchis, sperand ca timpul de izolare va avea un rol benefic pentru el si familia lui. Ca si Jack, Overlook este de asemenea terorizat de demoni, dar acestia sunt genul care pot lua forma fizica si sa faca rau fizic. Acesti demoni sunt interesati in mod deosebit de Danny care are puterea de a citi gandurile oamenilor, de a comunica telepatic cu ceilalati si de a vedea viitorul. Hotelului i-ar placea foarte mult sa se hraneasca cu aceasta putere, dar pentru a face acest lucru, Danny trebuie sa moara. Separati de restul lumii de zapada foarte mare si drumuri de munte periculoase, hotelul se intoarce impotriva familiei, folosindu-se de slabiciunea emotionala a lui Jack, posedandu-l, pentru a ajunge la fiul sau.

King reuseste sa contureze personajele principale intr-un mod realist. Jack este un tata iubitor, dar care are in mod clar probleme. Sotia lui, Wendy, sufera de mult, dar in adancul sufletului isi iubeste sotul si doreste ca casatoria lor sa functioneze in continuare. Danny este un fiu iubitor dar chinuit de darul pe care il are. King se foloseste de comentarii aflate in paranteza, intervenind in naratiune pentru a ne prezenta ganduri, ajutandu-ne astfel sa ne dam seama de conflictul interior al personajelor sale. Consider ca acest lucru este un mod creativ si neintruziv de a da dimensiune personajelor sale. Citeste mai mult »

Cum a început totul? Asta e întrebarea pe care mi-o pun de fiecare dată când citesc ceva ce-mi place în mod deosebit. Și de data asta, chiar dacă e foarte posibil să mă încadrez încă din a doua propoziție a recenziei într-un clișeu sentimental, singurul motiv pentru care am cumpărat și citit Lumina se stinge este George R.R. Martin și a lui atât de cunoscut Cântec de gheață și foc. Și… ce rol are întrebarea cu care am deschis acest comentariu? Ei bine, romanul a cărui copertă șade în stânga este romanul de debut al celui numit ”un Tolkien american”. Și e bun. Ca să încercăm să trecem peste tipicele nominalizări la cele mai prestigioase premii pentru SF și Fantasy (și vreau să fac asta nu pentru că nu sunt foarte, foarte greu de obținut, ci pentru că GRRM ne-a obișnuit să obțină cam tot ce se pune în joc când vine vorba de imaginație pe hârtie), de apreciat e impresia de final pe care ți-o lasă, o amăreală internă și apăsătoare.

Moartea unei extraordinar de bine închegate culturi. Moartea unei planete. Moarte și stingere asumată. Cam așa ar putea suna o descriere extrem de sumară a cărții. Ca cititor al scrierii lui mai târzii, sentimentul pe care l-am trăit când am regăsit într-un cu totul alt cadru decât cel cu care m-am obișnuit în mii de pagini, aceeași tehnică atât de caracteristică, cu aceleași personaje gri și simultan pline de culoare, e copleșitor. Gri pentru că nu sunt nici albe, nici negre, sunt oameni, chiar dacă într-un cadru atât de diferit de ceea ce pot mulți dintre noi concepe, și plini de culoare pentru că dacă încerci să-i întorci pe toate părțile, fiecare fațetă va străluci diferit atât ca nuanță, cât și ca intensitate. Personajele sunt dominate de câte o caracteristică, uneori mai ușor de descusut decât alteori, dar dacă le iei acea caracteristică, reușesc totuși, ca simple personaje de carte, să-și păstreze autenticitatea umană. Iar asta e unul din marile merite ale lui Martin.

Premisa e simplă: o planetă populată se apropie de întuneric și pieire. Iar când iei o premisă ca aceasta, atenția la detalii devine copleșitoare. E monstruos de bine legată. Nu se uită fapte și nu se evită întrebări. Răspunsurile sunt date, iar asta o face o carte ce te împlinește ca cititor.
În nu mai mult de 360 de pagini, George R.R. Martin reușește să ne hrănească acele boluri de depresie care sunt atât de greu de înghițit și pe care e imposibil să nu-l fi adulmecat măcar vreodată, și face asta cu o măiestrie ce depășește mulți alți autori ce se considerau mai buni la acel moment. Carte care m-a ținut treaz mai mult decât îmi propusesem, iar asta spune totul pentru mine. Cât despre cei care încă au dubii, e un must-read dacă ai avut măcar vreodată prin cap ideea să începi Urzeala Tronurilor. Bucurați-vă de lectură și bucurați-vă de un scince-fiction de calitate.

O retea de socializare este, general vorbind, o retea de persoane cu scopuri comune, cum ar fi o retea de studenti, politicieni, dar chiar si de hoti, in contrast cu retelele tehnice ca reteaua de telefon sau gaz metan. Retelele de socializare din web (Internet) sunt numite si “retele sociale”.

In ultimii ani printr-o retea sociala se intelege deseori si o retea “informationala) de utilizatori de internet, bazata pe anumite situri web la care utilizatorii se pot inscrie si interactiona cu alti utilizatori, deja inscrisi. Astfel, membrii unei retele sociale sunt legati intre ei in mod informal, fara obligatii, dar de obicei contribuie activ la colectarea si raspandirea informatiilor pe intregul glob prin intermediul webului.

Exista multe situri cu tema principala de discutii in urmatoarele domenii: fotografie, muzica, filme si video, jocuri onlie, facerea de noi cunostinte, prieteni si multe altele.

Cele mai cunoscute retele web sociale sunt: YouTube – pentru informatii de tip clip video, twitter – care numara circa 20 – 25 milioane membri si care este utilizat pentru raspandirea rapida, in mase, a unor stiri textuale scurte, my space – care numara circa 220 milioane utilizatori pe tot globul, Hi5 – care ocupa locul doi dintre cele mai vizitate retele sociale din Romania si Facebook – care numara circa 750 milioane mebri, in toata lumea.

Chiar daca cea din urma retea de socializare mentionata mai sus a fost conceputa ca o retea de socializare, site-ul a devenit cea mai mare baza de data cu barbati singuri si disponibili. Spre deosebire de “agatatul” in club, Facebook-ul ofera oamenilor posibilitatea de a se cunoaste in forma maxima. Avand la dispozitie mult mai multi barbati singuri, sansele de a-l gasi pe cel potrivit, sunt mai mari decat in orice alt mediu. Citeste mai mult »

“Atunci, ea m-a rasplatit cu un sarut pe obraz si a disparut legandu-si soldurile in noaptea calda si mohorata. Nu mai e nevoie sa spun ca n-am mai putut sa dorm; e adevarat, bausem ceva, dar ceea ce ma tulbura era parfumul pe care Zoe il lasa-se in inima mea aflata in cadere libera. Eram Titanicul si ea aisbergul: m-as fi scufundat rapid galgaind, in vreme ce ea ar fi ramas acolo neclintita, ca o victorie a naturii” – Antonia Kerr

In opinia mea, citatul lui Rainer Maria Rilke “Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva” se potriveste perfect romanului.

Cartea Antoniei Kerr prezinta povestea unui om care a iubit, si a fost iubit dar care in cele din urma a fost parasit de catre sotia lui. Romanul prezinta dragostea asa cum este ea. Odata e frumoasa si ne face sa ne simtim de parca am fi ridicati pana la ceruri, totul parand perfect, frumos, dominand o atmosfera de fericire, iar alteori este cruda, trezindu-ne brusc la realitate, facandu-ne sa realizam o serie de lucruri, bune sau rele, pe care ar fi trebuit sau nu, sa le fi facut si le fi apreciat in trecut.

Domnul Richard este un scriitor care este deprimat din cauza ca sotia lui l-a parasit cu douasprezece luni in urma. Astfel, Manhattan, fiind orasul in care cei doi si-au petrecut viata de cuplu impreuna, a devenit un loc plictisitor, trist, urat, asemeni operelor sale din ultimele douasprezece luni. Citeste mai mult »