King mentioneaza ca a fost foarte dezamagit cand a incercat sa puna in aplicare ideea sa, despre o fata cu puteri psihice, intr-o nuvela, pe care a ajuns sa o arunce la gunoi. Insa a fost incurajat de sotia sa sa o termine. Carrie este cea de-a patra nuvela a lui Stephen King, insa prima care a fost publicata. Personajul principal este Carrie, o fata de liceu, timida, care se foloseste de puteri telekinetice pentru a se razbuna pe cei care o tachineaza. Mama lui Carrie, Margaret, o credincioasa fanatica, are o personalitate vindicativa si instabila, iar de-a lungul anilor, Carrie a avut parte de amenintari si chiar abuzuri fizice.

Carrie nu se descurca mai bine nici la liceu, unde, din cauza aspectului sau, si a lipsei de prieteni, este tinta glumelor si umilintelor in public. La inceputul nuvelei, Carrie are prima sa menstruatie, in timpul unui dus, dupa ora de sport. Carrie este speriata, caci nu intelege ce este aceea menstruatie, din moment ce mama sa nu i-a spus niciodata nimic legat de asta. Colegele se folosesc de aceasta ocazie pentru a o umili, si incep sa arunce in ea cu tampoane si servetele sanitare. Cand profesoara de sport isi face aparitia, initial o cearta pe Carrie pentru stupiditatea ei, insa este consternata cand isi da seama ca fata nu stie ce s-a intamplat cu ea. O ajuta sa se curete si incearca sa-i explice. Carrie incepe sa-si descopere puterile telekinetice, pe care se pare ca le poseda inca de la nastere, neavand insa control asupra lor.

Incepe astfel sa-si antreneze puterile, descoperind ca se poate folosi chiar si de telepatie. Intre timp, Sue Snell, o fata de la liceu care initial a ras de Carrie, are remuscari, si ii cere prietenului ei Tommy Ross, unul dintre cei mai populari baieti din liceu, sa o invite pe Carrie la balul liceului, care va avea loc in curand. Carrie are suspiciunile ei, insa accepta. Mama sa insa nu este de acord cu asa ceva, spunand ca este un pacat, si ajunge sa mentioneze ca stie si de puterile lui Carrie, care se pare ca apareau in familia lor o data la trei generatii.

Carrie vede balul precum un nou inceput si face abstractie de amenintarile mamei sale. Initial, totul merge bine, Tommy simtindu-se chiar atras de ea. Insa o alta fata vrea sa o umileasca pe Carrie si pune o galeata cu sange de porc deasupra scenei. Continutul galetii cade peste Carrie si toata lumea incepe sa rada si sa faca poze, inclusiv profesorii. Asta o face pe Carrie sa-si piarda rabdarea si sa produca o adevarata catastrofa asupra oraselului.

Desi initial a fost o dezamagire pentru Stephen King, “Carrie” s-a bucurat de un mare succes la public, fiind vanduta in peste un milion de exemplare in primul an de la publicare, ajungand prima carte de succes a “Regelui”. Daca asta v-a atras catusi de putin atentia, va recomand cu tarie sa cititi nuvela “Carrie”,  pentru a umple golurile din scurtul rezumat si pentru a va putea bucura de final.

Adrian Calin

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Sincer, nu ma tragea inima sa citesc Omul din castelul inalt. Totusi, nu regret ca am facut-o, dar nici nu sunt intr-o stare de exaltare prea mare. Opera lui Philip K. Dick te indeamna la meditatie, la descoperirea adevarului ce sta ascuns printre randurile povestirii, in dialogurile personajelor, in trairile sau starile lor. De o deosebita finete si complexitate se dovedeste a fi lumea creionata de un scriitor considerat genial de multi, si pe buna dreptate. O sa va servesc cateva mostre din spatiul utopic construit de autor.

Spre deosebire de realitate, fortele Axei au castigat cel de-al doilea razboi mondial, reusind sa-i alunge pe rusi din Europa, si sa o colonizeze cu arieni blonzi, cu ochi albastri, devotati total noului regim. Africa  a fost ocupata  in intregime, in nu mai mult de  cinsprezece ani, populatia fiind luata in sclavie. Astfel, negrii nu mai au voie sa circule prea mult pe afara. Cand, insa, li se permite sa iasa, trebuie sa o faca in numar mai mic de trei persoane, neavand voie sa  ramana afara dupa lasarea intunericului. In ceea ce-i priveste pe evrei si pe tigani, acestia au fost exterminati in aceleasi “vechi” lagare de concentrare, politica fiind neschimbata in aceasta privinta.
Reich-ul este cel putin cu 10 ani in avans la nivel tehnologic fata de zona Pacificului, pastrandu-si monopolul si asupra comertului mondial, cu precadere asupra celui al materialelor plastice, marile carteluri economice si industriale germane, protejandu-si patentele si tinand la secret obtinerea poliesterului. Dupa victoria finala si perioada de reconstructie, nemtii si-au indreptat atentia catre spatiul cosmic, construind rachete interplanetare fabricate din materiale plastice rezistente la temperaturi inalte, foarte usoare si totusi dure, putand face fata cu brio chiar si ciocnirii cu meteoritii de clasa mai mare.

Iar in ceea ce-i priveste pe conducatori, Adolf se afla internat intr-un sanatoriu, si, dupa cum se zvoneste, nu este intr-o stare de sanatate fizica si psihica prea buna (se mira cineva?) puterea aflandu-se in mainile cancelarului Bormann, secondat de Goering, ramas acelasi pasionat si excentric iubitor de arta, Goebbels – ministrul Propagandei, ce subjuga  in continuare masele prin discursurile sale patriotice, si Heydrich, cel de care se tem toti, conducatorul Politiei Secrete.

Toate personajele povestirii se ghideaza dupa un oracol, I Ching, vechi de mii de ani, caruia ii adreseaza intrebari, si, folosindu-se de niste betisoase subtiri ce se arunca la intamplare, oracolul construieste  hexagrame de diferite modele, interpretate in versuri de un manual de baza. Scopul folosirii unui asemenea oracol este de a se creiona o viziune literara (interpretarile sunt in versuri) asupra viitorului apropiat celui ce-l interogheaza si de a se determina daca deciziile luate sunt favorabile. Cu alte cuvinte, se sugereaza eliminarea liberului arbitru din viata oamenilor, accesul la oracole nefiind ingradit si fiecare putand sa poarte la el betisoarele si tablita necesara descifrarii mesajului.

Cartea nu urmareste evolutia unui singur personaj, ci este o inlantuire de destine, ce se intersecteaza de-a lungul actiunii. Ritmul intrigii nu este unul grozav de alert, dar nici nu pot spune ca te adoarme, e undeva pe la mijloc. Titlul povestirii este dat dupa un autor al unei carti, in care Axa pierde razboiul, ca in realitate, si care se zvoneste ca se afla intr-o fortareata bine protejata, carte interzisa de catre regimul nazist. Cartea acestuia apare mentionata de-a lungul intregului roman, marcand personajele care o citesc, prin coerenta si realismul sau, oferindu-le o alternativa la societatea stricta in care traiesc. In jurul ei se construieste si o mare parte a actiunii.

Se vorbeste despre pierderea  increderii de sine si in fortele proprii, despre lipsa  unei perspective de viata. Cu timpul, insa, personajele isi descopera resursele necesare pentru a depasi orice piedici si a-si gasi noi teluri catre care sa-si canalizeze energiile.
Chiar daca sfarsitul nu m-a multumit, avem in fata un roman care a luat Premiul Hugo la timpul sau, si, prin urmare, cred ca nimeni nu va regreta timpul dedicat parcurgerii lui.

                                            Lascu Bogdan

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Intr-o prezentare succinta Nemira ne daruieste cel mai fenomenal si mai remarcabil scriitor laureat al premiilor Aurora, Hugo, Philip K. Dick, John W. Campbell, Theodore Sturgeon, care darima prin ideile lui toate granitele SF-ului, Robert Charles Wilson.

Las cititorului placerea de a descoperi povestea romanului Turbion, spusa prin ochii lui Tyler Dupree prieten, medic, dar si salvator pus in situatii aproape fara iesire, povestea unei generatii bulversate de disparitia stelelor si a lunii, prin “grija” unei civilizatii care poate manipula timpul si spatiul,acoperind cerul cu o membrana care protejeaza planeta de o catastrofa.

Tyler ne spune o poveste de dragoste sfisietoare, de prietenie,  dar ne si istoriseste incercarea lui de a depasi conditia umana, o poveste incredibila,  spusa ca o saga a familiei Lawton care va schimba lumea. Saga unei familii care seamana izbitor de mult cu noi insine: E.D., un tata ambitios, Carol o mama trecind de la o extrema la alta, Jason, fiul, un geniu, Diane, fiica – dragostea neimpartasita a eroului Tyler, o familie care va avea curajul sa infrunte Turbionul. Povestea se desfasoara pe doua planuri, ce penduleaza intre trecut si prezent, in care dragostea si prietenia eroului ii salveaza pe apropiatii lui, dar salveaza si umanitatea.

Asistam de asemenea la progresul spatial al omului si, din dorinta de a ne lasa o mostenire, teraformam planeta Marte, dar o si colonizam in decursul a citiva ani terestri – sute de mii de ani in timp real – iar urmasii nostri infloresc intr-o civilizatie umana care este altceva dar totusi omeneasca. Dar stupoare, si planeta Marte este acoperita de Turbion. In incercarea de a stabili o punte intre cele doua civilizatii, eroul ia contact cu un “martian” care se va dovedi ca este salvatorul lor dar si al lumii, prin cunostintele aduse de el.

Nu-mi ramine decit sa te las in compania lui Tyler, Jason si Diane, E.D si Wun Ngo Wen[martianul], pe care ii vei indragi si alaturi de care vei descoperi o lume in care nimic nu este imuabil, dar si noi orizonturi care te vor face sa-ti pui intrebari existentiale despre omenire – oare ce altceva suntem decit un fir de praf in marea vastitate a universului?

Robert Charles Wilson ne dezvaluie, intr-un final apoteotic dar si neasteptat, o umanitate care se indreapta  spre o lume noua dar plina de pericole,un final care iti va taia rasuflarea si te va face sa te intrebi: “Oare de ce nu am citit mai devreme acest autor, ca tare dumnezeieste scrie?”
Lectura placuta!

Voicu Nicolae

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Stephen King abordeaza mitul vampirilor, intr-o carte ce se citeste cu sufletul la gura. Poveste plina de romantism, filtrata prin imaginatia autorului, Salem’s Lot, aparuta in anul 1975, a fost adaptata pe marile ecrane in 2004. Este cel de-al doilea roman a lui King, fiind precedat de romanul sau de debut, Carrie.
„Unul dintre cele mai dure romane cu vampiri scrise vreodata.” Fraza scrisa in partea de sus a copertii capteaza atentia si promite o lectura interesanta pentru iubitorii genului horror.
Ben Mears, un scriitor de succes, care a scris o carte intitulata Conway’s Daughter, se intoarce in satul sau natal dupa moartea sotiei sale. Intentia lui este de a scris o carte despre Casa Marsten, sursa continua de cosmaruri pe vremea cand era copil. Initial, Ben doreste sa inchirieze casa, dar afla ca a fost cumparata de doi parteneri de afaceri, Richard Throckett Straker si Kurt Barlow, care planuiesc sa deschida un magazin. Se stabiliste la pensiunea Evei Miller, isi reintalneste profesorul din liceu, Matt Burke, cu care isi petrece majoritatea timpului.
O cunoaste pe Susan Norton in parc, iar cei doi se indragostesc. Parintii acesteia il accepta ca prieten al fiicei lor, insa Ben intra in conflict cu vechiul prieten al fetei, Floyd Tibbits, iar cei doi ajung sa se bata.
Sosirea celor doi oameni de afaceri in oras coincide cu moartea celor doi baieti ai familiei Glick, cel mic, Ralphie disparand, iar cel mare, Danny, fiind gasit mort. Staker isi indeplineste planul si deschide un magazin de mobila, vorbind amabil cu toata lumea, dar pastrand o expresie rece si aroganta. Cat despre partenerul sau, Mr. Barlow, acesta nu a sosit inca in oras.
Pe nesimtite, Stephen King prezinta un orasel cazut prada vampirilor, cu care un grup de oameni format din Ben, Susan, Matt, doctorul acestuia, Jimmy, un baiat, Mark si preotul Callahan, incearca sa lupte. Susan si Mark Petrie reusesc sa intre pe ascuns in Casa Marsten, dar sunt descoperiti si capturati.
Mr. Straker, care se dovedeste a fi servitorului vampirului Barlow, este ucis de stapanul sau pentru ca a dat gres. Mark reuseste sa fuga, dar Susan devine vampir, iar sarcina de a o ucide ii revine lui Ben. Parintele Callahan moare cazand intr-o capcana pusa de Barlow, iar Matt moare in urma unui atac de cord.
Ben si Mark, singurii ramasi, reusesc sa il omoare pe Barlow si fug din oras. Se intorc pentru a relua batalia si dau foc orasului in timp ce vampirii dorm, distrugandu-i in acest fel.
Stephen King incheie romanul cu o fraza in care descrie Salem’s Lot arazand: „ In luminisul cel mic, de unde se puteau vedea liniile de inalta tensiune, focul din tufisuri incepu sa arda mai puternic, intetit de vantul de toamna care batea dinspre vest.”

Myzaree

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“