La inceputul lunii aprilie, editura Nemira ne-a oferit un regal hard SF absolut prin publicarea romanului Foc in Adanc, scris de un  autor care a cistigat trei premii Hugo si a impins la limita granitele imaginatiei, Vernor Vinge.

Vernor Vinge impune termenul de singularitate tehnologica si ne ofera o alta perspectiva a galaxiei in care cu cit te indepartezi de centru posibilitatea de a se ivi inteligenta este mai mare, o galaxie structurata in Adincuri Neginditoare, Zona Lenta si Exteriorul, locul unde transportul informatiei si al materiei atinge culmi nebanuite. Cititorul va descoperi  doua fire narative care vor culmina intr-un final incendiar.

In primul fir narativ, o colonie umana mica, trimisa sa studieze o veche arhiva de date, descatuseaza inteligenta malefica numita Molima, un “virus” care se infiltreaza in sisteme de calcul si de control si chiar in fiinte biologice, care creste si infecteaza aproape tot pina la Exteriorul Superior.

Realizind consecintele scaparii din lant a unui asemenea “virus”, oamenii, in incercarea lor de a repara lucrurile, iau cu ei pe o nava de transport marfa antidotul denumit Contramasura si toti copii pe care ii pot salva si fug spre Zona Lenta. Dupa o aterizare fortata pe o planeta care poate sustine viata, parintii celor doi copii Johanna si Jefri incearca sa salveze mai multi copii scotind afara cit mai multe cuve de hibernoterapie, dar, surpriza!, sunt prinsi in mijlocul unei ambuscade, parintii sunt ucisi iar cei doi copii capturati de civilizatia existenta pe planeta.

Asa facem cunostinta cu creaturile mici, numite Stilete, o combinatie de mai multi indivizi care alcatuiesc un ego – nu mai putin de patru – , o incrucisare dintre un ciine si foca, creaturi care isi coordoneaza gindurile cu ajutorul sunetelor de inalta frecventa la nivel telepatic si organizati pe principiul haitelor. In mijlocul ambuscadei, Peregrinul o salveaza pe Johanna si o duce la Cioplitoarea-in-lemn, un veritabil artist.

Jefri, fratele ei, ramine pe mina unui Stilete tiranic si crud, numit Domnul Otel, discipolul Jupuitorului. Cei doi lideri vor profita de copii pentru a invata cit mai multe despre noi tehnologii pentru razboiul final. Intre timp, Jefri activeaza de pe nava un semnal SOS. Datorita acestui semnal si sub presiunea impusa de Molima, Ravna Bergnsdot impreuna cu o Putere benigna, care isi construieste o reprezentare fizica din mai multe componente umane si piese de la alte organisme – Pham Nuwen – planuiesc o expeditie spre planeta Stiletelor.

Molima ataca in forta Exteriorul Superior si Vrinimi, obligindu-i pe Ravna si Pham sa fuga cu nava Excentric 2 cu ajutorul a doi extraterestri – calareti skroda – Cochilie albastra si Tulpina verde, misteriosi dar simpatici. Molima dezlantuie iadul, iar Puterea benigna inainte de extinctie il programeaza pe Pham Nuwen sa descatuseze Contramasura in momentul contactului cu ea. Molima trimite pe urmele lor o intreaga flota pentru a-i urmari si ucide pe cei patru fugari.
Intre timp, pe planeta Stiletelor izbucneste razboiul intre Cioplitoarea-in-lemn si Domnul Otel.

Intrigi, tradari, rasturnari de situatie, iata ce ne asteapta intr-un final de foc pe masura unui autor mare si a unei carti cu adevarat mari. Va las sa descoperiti singuri acest final si sa-l savurati.
Lectura placuta!

Voicu Nicolae

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Roger Zelazny a creat o carte ce depaseste granitele SF-ului: Lordul luminii. Desigur, plasarea temporala (cu mult timp in viitor), spatiala (pe alta planeta) si inovatiile tehnologice o incadreaza in acest gen. Pe de alta parte, elementele de filozofie budista care se regasesc in predicile lui Sam (alias Buddha) indica o preocupare fata de felul in care omul percepe lumea si rostul ei.

Mitologia hindusa se regaseste pe tot cuprinsul acestei carti; astfel, apar zeii din panteonul hindus: Brahma, Vishnu, Yama, Maya, insa, dupa cum recunoaste chiar autorul, usor modificati. Zeii sunt priviti in general ca fiinte supranaturale, crude, incapabile sa inteleaga destinul muritorilor. In acest caz insa, ei sunt Primii veniti, la origine oameni simpli care de-a lungul incarnarilor si ajutandu-se de stiinta si-au asumat un aspect si si-au insusit anumite Atribute. Maya, zeul mortii, care mai nou se imbraca doar in piele rosie, poseda privirea ucigatoare. Agni, stapanul focului, poate transforma in scrum pe oricine. In fata lor orice om se pleaca, mai ales ca ei controleaza potentiala lui reincarnare.

Apare insa Sam, cel care se opune, facand la randul lui parte din Primii Veniti, dar care nu este de acord cu deciziile zeilor. Incearca in mai multe randuri sa darame status-quo-ul mentinut de acestia prin impiedicarea progresului tehnologic
in afara orasului divin. Posedand un talent aparte, precum si capacitatea de a-si face aliati neasteptati, el invinge de doua ori ceva de neinvins: moartea.

In text apar numeroase idei interesante. Spre exemplu, oricat de rau ar fi si oricat de invincibil ar parea, orice lucru isi gaseste sfarsitul. Totul este desertaciune, un vid invaluit de fapt in valul Mayei, iluzia existentei lumii.
Dupa moarte, poate veni moartea cea adevarata (anihilarea totala a sufletului), o noua incarnare sau chiar atingerea Nirvanei (starea de extaz suprem). Exista totusi intelepti, bodishava ce renunta la nirvana pentru a se dedica semenilor. Pentru ei, reintoarcerea la viata e un adevarat calvar deoarece presupune contrariul doctrinei lor. Detasarea de lucrurile tangibile e inlocuita de incercarea de a se agata de acestea prin experimentarea lor. Meditatia e inlocuita de analiza.

Un alt lucru demn de luat in seama este conditia intemeietorului, sau cel putin a restauratorului de religii. Cat din legenda lui este adevarat ramane un mister. Insusi Sam recunoaste ca “traise prea mult ca sa nu stie cum amesteca timpul borcanele legendelor. Existase un Buddha real, stia asta acum. Invatatura pe care o oferise, indiferent cu cat de multa prefacatorie, il atrasese pe acest credincios adevarat, care ajunsese oarecum la iluminare, marcase mintile oamenilor cu sfintenia lui, iar apoi se daduse de buna voie in mainile Mortii”. De asemenea, apare si zeul Nirriti ce reinvie o varianta mai sumbra a crestinismului.

    Cristina Radu

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Cand te apuci sa citesti Ubik, trebuie sa te pregatesti sa intri intr-o lume confuza, permanent schimbatoare si plina de minuni. Nimic nu pare sa stea unde ii este locul, obiectele par sa capete viata, iar viitorul si trecutul se intrepatrund.  Ca cititor, nu stii ce sa mai crezi si, daca ai impresia ca ai inteles, te inseli.  Philip K. Dick este un maestru cand vine vorba de idei care iti opresc mintea in loc.

Moratoriumul, locul unde poti vorbi cu cei dragi dupa moartea lor, pare sa domine intregul curs al evenimentelor. Iar sufletele canibale care salasuiesc intre zidurile Moratoriumului sunt vicioase si isi exprima in mod violent suprematia. Are loc o lupta permanenta intre cei mai puternici combatanti; talentele care pot prevedea viitorul si iti pot citi gandurile si antitalentele care blocheaza puterile supranaturale ale primilor.
Degradarea treptata a spatiului si timpului se strecoara in vietile personajelor care ajung sa nu mai recunoasca lumea in care traiesc. Acestea sunt marcate de schimbarile din jurul lor si de entitatea negativa care ii vaneaza pe rand si lasa in urma doar o mana de oase. Totusi Joe, eroul cartii si partenerii sai primesc ajutor de la patronul sau mort si de la sotia acestuia, deasemenea moarta. Acest ajutor inedit este oferit cu ajutorul talentelor precog si numeroaselor indicii presarate de-a lungul drumului spre solutia salvatoare.

Dar nimic nu este ce pare a fi si personajele trebuie sa fie pregatite la tot pasul pentru noi surprize. Liantul intregii carti este constituit de o substanta misterioasa care isi face aparitia de-a lungul timpului si spatiului sub diferite forme. Acesta este menit sa ofere ajutor si sa previna degradarea lumii si caderea acesteia in abisul trecutului.

Cartea are un impact puternic asupra cititorului deoarece prezinta viata de dupa moarte la o intensitate uimitoare. O viata pentru care merita sa te lupti si care iti poate fi furata in orice clipa. Aceasta lume creata de autor este marcata de un tumult intens. In iuresul  evenimentelor parca nu ai timp sa respiri sau sa gandesti. Finalul contribuie doar la adancirea misterului, neoferind un raspuns clar.

“Eu sunt Ubik. Inainte ca Universul sa fie, eu sunt. Eu am facut sorii. Eu am facut lumile. Am creat fiintele vii. Si locurile unde locuiesc ele; le-am mutat aici, le-am asezat dincolo… Merg incotro vreau eu, fac ceea ce le spun. Eu sunt cuvantul si numele meu nu e niciodata rostit. Numele, pe care nimeni nu-l stie. Mi se spune Ubik, dar nu acesta mi-e numele. Eu sunt. Eu voi fi intotdeauna.”

Ubik reprezinta viata, sufletul colectiv al tuturor fiintelor vii.

Madalina Radu

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“

Omul demolat este una dintre putinele carti pe care nu am putut sa le las jos odata ce le-am inceput. Asta bineinteles se datoreaza si faptului ca nu este de foarte mari dimensiuni, insa in mare parte se datoreaza lui Alfred Bester. Ca majoritatea dintre voi, probabil, nu auzisem de acest scriitor inainte de a vedea cartea in raftul unei librarii. Nici nu pot spune precis ce m-a atras atat de tare incat sa o cumpar pe loc, poate coperta, poate titlul… in orice caz, ma bucur ca a existat acel “ceva”. Scriitorul are un stil mai rar intalnit in ziua de azi.

De-a lungul nuvelei, tensiunea creste in mod continuu, si, chiar in momentul in care ai senzatia ca nu te mai poate mira nimic, brusc apare ceva care iti taie rasuflarea. Aceasta este atmosfera pe parcursul intregii lecturi, ajungand pana la final, cand… dar mai bine las pe fiecare sa descopere asta. Nuvela incepe cu cosmarul personajului principal, Ben Reich. Acesta viseaza ca este persecutat de un om fara chip. Se trezeste frustrat si se duce in biroul sau pentru a se intalni cu psihiatrul sau, un Esper 2. Acum probabil majoritatea dintre voi va veti intreba ce mai este si asta, ca si mine de altfel in acea clipa. Personal, spre marea mea rusine am crezut ca este un fel de robotel sau ceva.

Actiunea se desfasoara la inceputul secolului XXIV, cand omenirea a ajuns la un nou prag al evolutiei. Oamenii au abilitati telepatice. Nu este vorba insa de intreaga omenire, ci doar de un foarte mic procentaj, care s-a grupat, si a format o “Ghilda”. Ca in orice societate, exista o ierarhie, putin diferita in acest caz, caci cei ce fac parte din Ghilda sunt incadrati in trei mari categorii, in functie de nivelul puterilor telepatice. Astfel, exista Esper 3, cei mai de jos si cei mai comuni, care nu pot culege decat gandurile de la suprafata mintii unui om; Esper 2 care pot merge mai departe, citind in preconstientul oamenilor; ei formeaza clasa de mijloc (si obtin slujbe precum avocat, manager etc.); iar in varful ierarhiei se afla Esper 1, elita, cei care pot citi toate gandurile unui om pana in subconstient, chiar daca acesta incearca sa le blocheze (ei ocupa locurile cele mai inalte in societate, in cadrul politiei, in guvern).

Angajatul lui Ben Reich este un Esper 2, care este incapabil sa-l lamureasca in legatura cu cosmarul sau, care, de-a lungul nuvelei, se agraveaza. Ben Reich este tanarul proprietar al companiei Monarch Utilities & Resources, iar problema sa cea mai mare este ca afacerea sa se duce de rapa. Se afla in pragul falimentului din cauza succesului tot mai mare al cartelului D’Courtney. Astfel, aflat in culmea disperarii, decide sa propuna o asociere cu rivalul sau. Aici este un element-cheie pentru nuvela, pe care as prefera sa nu-l divulg.

Alfred Bester ofera un tip de cod. Anumite litere amestecate sunt asociate anumitor cuvinte. Mesajul este astfel codat, laconic, exprimand strictul necesar, si se transmite intre companii, fara a risca aflarea posibilelor afaceri in cazul interceptarii lui de altcineva. Raspunsul vine imediat, insa il infurie foarte tare pe Reich, care decide din aceasta clipa sa-l omoare pe D’Courtney. Acest lucru este insa mult mai dificil decat ar parea la prima vedere. Tinand cont ca este un om influent si cu suficienti bani incat sa cumpere pe oricine, nu ar parea sa fie o problema majora. Insa, de mai bine de 70 de ani, crima nu mai exista in societatea descrisa. Datorita telepatilor, toate crimele erau interceptate, iar posibilii criminali, cei care nu mai aveau gandul de a ucide, erau trimisi la “demolare”.

Astfel, personajul principal este nevoit sa intocmeasca un plan cat mai elaborat, prin care sa reuseasca sa-l omoare pe D’Courtney, sa cumpere toata afacerea acestuia si nu in ultimul rand sa nu fie trimis la “demolare”. Aceasta se pare ca era cea mai mare pedeapsa pe care o putea primi cineva, si, spre marea mea frustrare, nu este descrisa decat in finalul romanului. Insa probabil ca este mai bine asa, fiind mai usor sa tragi o concluzie.

Citind nuvela, am ajuns foarte usor sa intru in atmosfera, si, in ciuda faptului ca este un science-fiction, nu am putut sa nu compar cumva totul cu lumea in care traim. Pana la final, schimbarile nu mi s-au parut mari, facand abstractie de noile abilitati ale oamenilor, desi trecusera trei secole. Insa finalul este cel care scoate in evidenta adevarata diferenta, iar aceasta este uriasa.

In orice caz, decizia lui Ben Reich de a-l omori pe D’Courtney este intriga nuvelei, iar de aici totul este de-a dreptul fascinant. Reich nu este dotat cu abilitati telepatice, insa este dotat cu un intelect peste nivelul mediu. El reuseste sa elaboreze un plan inteligent, cumpara anumite persoane care l-ar putea ajuta, pacaleste pe altele pentru a le folosi in planul sau si santajeaza pe cine poate. Nu tocmai o persoana cu o conduita morala exemplara, iar in antiteza se afla Lincoln Powell, prefect al politiei si Ester 1, care isi propune sa-l prinda pe Ben si sa-i dejoace planul.

Nuvela este cu adevarat impresionanta si o recomand cu tarie oricui. Sunt de parere ca se preteaza oricarui gen, insa este o lectura perfecta pentru pasionatii de romane politiste. Pentru mine a fost prima lectura de genul acesta si am fost foarte multumit. Tin sa adaug ca “Omul demolat” a fost castigatorul primului premiu Hugo, in anul 1953. Multumiri editurii Nemira pentru o carte greu de uitat.

Adrian Calin

[ratings]

Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“