Neil Gaiman este cu siguranta unul dintre numele care au devenit sinonime cu literatura fantasy si science fiction moderna, atragand prin stilul jovial si aria larga de teme propuse in cartile sale. Marturisesc ca am devenit fan odata ce am citit comicul Sandman, si nu am ratat nicio ocazie sa ma las prins in vraja britanicului. Cartea Cimitirului pare la prima vedere rezultatul unei ecuatii stranii: “Cartea Junglei” plus “Cimitir bantuit” (legatura cu cea dintai fiind recunoscuta chiar de autor in postfata), dar este mai mult decat suma partilor sale.

Nobody Owens, poreclit Bod, este protagonistul, ce ajunge sa fie ingrijit de creaturile dintr-un cimitir cand ramane singur pe lume in urma asasinarii familiei sale de catre “individul numit Jack”.  Freamatul produs de prima sa aparitie in cimitir si discutiile care se isca intre spiritele ce ajung la concluzia ca “Mortii trebuie sa dea dovada de mila”, sunt  descrise de Gaiman cu siguranta unui mare scriitor.

Cadrul in care plaseaza romanul ii permite acestuia sa creeze personaje memorabile, de la fantomele locatare, la ghule, ifriti si alte creaturi ale intunericului. Bod creste in cimitir si invata despre viata, moarte (mai mult despre cea din urma), dragoste, bine, rau si importanta familiei. Episoadele din carte sunt descrise de Gaiman cu umorul sau bine cunoscut si spre deosebire de “Cartea Junglei”, toate sunt cu si despre personajul principal. Acesta este unul dintre atuurile cartii, cata vreme cititorul se va atasa imediat si iremediabil de Bod. Citeste mai mult »

Un roman care de fapt e doar o nuvela. O nuvela care a inceput ca o simpla povestire de trei pagini si parca s-a multiplicat sub privirea nastrusnica a lui King. Da. Stephen King, acel scriitor nebun, care raspandeste panica si teroare pe strazile din Maine. Cartile lui sunt vandute in milioane de exemplare si poposesc pe rafturile fiecarei biblioteci.

Unii il pot numi „copilul minune al Americii”, altii „scriitorul fantoma”, insa eu intotdeauna i-am atribuit titlul de „rege al fricii”. Povestile sale se raspandesc ca o molima in mintile oamenilor si fascineaza, uimesc, ingrozesc.

Nu pot sa scriu o recenzie despre prima sa opera publicata pana nu dezvalui cateva amanunte din viata sa personala. Acum trageti-va scaunul langa birou sau puneti-va laptopul pe brate si cititi cu atentie. Un pachetel de servetele ar fi indicat, iar dupa, nu uitati sa aprindeti lumina.

Stephen King, si sa nu ignoram si al doilea prenume „Edwin” care poate suna cam ciudat sau putin gay in timpurile noastre, s-a nascut intr-o familie saraca pe meleagurile indepartate ale statului Maine. Zilele treceau, iar el avea sa cunoasca adevarata America. O tara saraca si plina de vise neinplinite. O tara ca oricare alta. La varsta de doi ani si-a privit tatal cum iesea pe usa din spate pentru a-si cumpara un pachet cu tigari si nu s-a mai intors. L-a privit cum, mai rau ca un animal salbatic si-a parasit familia si a lasat doi copii, de doi si de patru ani pe umerii mamei ca o povara ucigatoare. „O nenorocire!” ati putea spune, dar inca nu se terminase. Timp de mai multi ani s-au mutat precum indienii de pe un pamant pe altul pentru a supravietui. Au cutreierat statul Maine in lung si-n lat, incat probabil ar avea inspiratie pentru inca cateva mii de romane. (Doamne ajuta!) Da. Nu a avut o copilarie usoara si pot sa spun ca si-a gasit alinarea sau mai bine zis dulcea razbunare in scrierile sale care, in cele din urma, i-au adus si succesul bine meritat. Citeste mai mult »

Christine este prima carte a lui Stephen King pe care am citit-o si nu stiu de ce am asteptat atat. E o adevarata capodopera a genului horror.
Volumul este structurat in trei parti. Prima parte este povestita din perspectiva lui Dennis, cel mai bun prieten al lui Arnie Cunningham. In partea a doua, King reuseste sa schimbe perspectiva astfel incat povesteste faptele dupa cum se vad prin ochii lui Arnie, ca in final, in ultima parte, sa se foloseasca iar de Dennis pentru a relata intamplarile. Aceasta trecere, dintr-o perspectiva in alta si iar la cea initiala, pare atat de “normala” incat cititorul abia daca sesizeaza vreo schimbare.

Prima parte nu prezinta decat un fragmentel dintr-o viata normala de adolescent american, in timp ce pregateste terenul pentru urmatoarea parte, in care cosmarul se dezlantuie. Dar Arnie nu era chiar un adolescent obisnuit ci, dupa cum il descrie chiar Dennis, “era un invins” , “un outsider innascut” , “fata lui arata ca o pizza supraincarcata” si “nici o fata nu se apropia de el”. Totusi, a reusit sa supravietuiasca anilor de liceu fara sa fie ucis de vreun bataus; destinul ii rezervase deja ceva mult mai groaznic.

Intreaga poveste incepe intr-o vara, cand cei doi prieteni, Arnie si Dennis, se intorceau acasa. Atunci a vazut-o pentru prima data Arnie pe EA, pe cea care i-a schimbat pentru totdeauna viata, pe Christine. Citeste mai mult »

Romanul Magicienii scris de autorul englez Christopher Priest (prozator nascut la Manchester), a fost recompensat cu World Fantasy Award si apartine mai multor genuri si subgenuri literare, precum science-fictionul (in special, prin elementele de hard-sf), fantasy-ul, thriller-ul psihologic si altele, avand caracteristicile unei scrieri cross-gender. Pot spune cu mana pe inima ca scriitorul britanic a elaborat una din cele mai reusite si captivante scrieri din ultimele decenii.

De altfel, Christopher Priest este unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati scriitori de SF ai zilelor noastre, distins de-a lungul carierei sale cu numeroase premii de gen – BSFA Award (de trei ori), Arthur C. Clarke Award, James Tate Black Memorial Prize si World Fantasy Award, acestea fiind potentiale dovezi ale unei opere literare de inalta calitate, mai ales ca arta si stil.

Cartea lui Priest a beneficiat si de o ecranizare mai mult sau mai putin celebra, sub regia lui Christopher Nolan. Filmul poate atrage atentia si interesul eventualului cititor asupra cartii si consider ca, desi nu prezinta chiar cu acuratete maxima subtilitatile sau rafinamentele artei literare specifice scriitorului si operei respective, este o transpunere destul de reusita, eventual remarcabila, a povestii si cadrului general din romanul ‘Magicienii’. Citeste mai mult »