Un roman care de fapt e doar o nuvela. O nuvela care a inceput ca o simpla povestire de trei pagini si parca s-a multiplicat sub privirea nastrusnica a lui King. Da. Stephen King, acel scriitor nebun, care raspandeste panica si teroare pe strazile din Maine. Cartile lui sunt vandute in milioane de exemplare si poposesc pe rafturile fiecarei biblioteci.
Unii il pot numi „copilul minune al Americii”, altii „scriitorul fantoma”, insa eu intotdeauna i-am atribuit titlul de „rege al fricii”. Povestile sale se raspandesc ca o molima in mintile oamenilor si fascineaza, uimesc, ingrozesc.
Nu pot sa scriu o recenzie despre prima sa opera publicata pana nu dezvalui cateva amanunte din viata sa personala. Acum trageti-va scaunul langa birou sau puneti-va laptopul pe brate si cititi cu atentie. Un pachetel de servetele ar fi indicat, iar dupa, nu uitati sa aprindeti lumina.
Stephen King, si sa nu ignoram si al doilea prenume „Edwin” care poate suna cam ciudat sau putin gay in timpurile noastre, s-a nascut intr-o familie saraca pe meleagurile indepartate ale statului Maine. Zilele treceau, iar el avea sa cunoasca adevarata America. O tara saraca si plina de vise neinplinite. O tara ca oricare alta. La varsta de doi ani si-a privit tatal cum iesea pe usa din spate pentru a-si cumpara un pachet cu tigari si nu s-a mai intors. L-a privit cum, mai rau ca un animal salbatic si-a parasit familia si a lasat doi copii, de doi si de patru ani pe umerii mamei ca o povara ucigatoare. „O nenorocire!” ati putea spune, dar inca nu se terminase. Timp de mai multi ani s-au mutat precum indienii de pe un pamant pe altul pentru a supravietui. Au cutreierat statul Maine in lung si-n lat, incat probabil ar avea inspiratie pentru inca cateva mii de romane. (Doamne ajuta!) Da. Nu a avut o copilarie usoara si pot sa spun ca si-a gasit alinarea sau mai bine zis dulcea razbunare in scrierile sale care, in cele din urma, i-au adus si succesul bine meritat.
Carrie, asa a fost intitulat primul sau manuscris care a fost proiectata ca o simpla povestire, esuata pentru un ziar local. Foile pline de inspiratie, aruncate in cosul de gunoi i-au ranjit miraculos „sotiei regelui” care l-a incurajat sa-si continue munca, iar acesta asa a si facut. A continuat randurile ce descriau o adolescenta de 16 ani pentru care scoala reprezenta un chin contiuu, era Pugatoriul. Zi de zi colegii o batjocoreau si o faceau sa se simta inferioara. Si desigur daca scoala se inalta ca legendarul Purgatoriu in fata ochilor sai, casa in care locuia alaturi de fanatica ei mama era Iadul. Umilita la scoala, izolata si chiar batuta in propria casa, Carrie este din ce in ce mai retrasa, nu are prieteni si nu stie nimic despre viata unei adolescente. De accea atunci cand se afla intr-o situatie cat se poate de banala si anume prima menstruatie, Carrie reactioneaza nebuneste crezand ca o sa sangereze pana la moarte. Colegele, care transforma aceasta intamplare intr-o adevatata barfa, o ridiculizeaza ii amplifica puterile care mocnesc in ea periculos.
La scurt timp dupa publicarea romanului, mama lui Stephen King moare. Conform declaratiilor, matusa acestuia i-a citit romanul proaspat iesit de la tipar inainte de moarte.
Un roman foarte sangeros si plin de scene de violenta, care a fost interzis intr-o multime de scoli din America. Un roman care a stat la baza filmului horror din 1976 cu acelasi nume in regia lui Brian De Palma.
Primul cosmar comercial al lui King! Sunteti pregatiti sa fiti speriati?
Daniel Ungureanu
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
Chiar mi-a placut cum ai scris aceasta recenzie; chiar daca toti am auzit de Stephen King, putini stiam probabil despre viata sa de dinainte de a deveni un scriitor de succes, asa ca introducerea mi se pare bine venita! Bravo!
Multumesc pentru aprecieri. Stephen King ma atras in lumea nu numai datorita operelor sale, ci si datorita povestii sale de viata si desigur datorita laturei sale umane care o afiseaza cu nonsalanta. A avut curaj sa mearga mai departe atunci cand multi ar fi renuntat. Este un exemplu pentru orice om si cu atat mai mult pentru orice scriitor amator.
Felicitarile mele pentru aceasta recenzie! De ceva timp n-am mai citit o recenzie atat de reusita. Primele randuri m-au prins si m-au tinut de mana pana la sfarsit, iar continutul cartii nu este dezvaluit, exact asa cum trebuie^^
Multumesc mult. Consider ca pentru a intelege mai bine operele unui scriitor este necesara si o mica monstra din viata celui care le-a dat nastere. O monstra care ascunde putin mai mult decat am crede si care se imprima irefutabil in creatiile artistului.
Fiindca, in genere, imi place cum scrie Stephen King, dar nu-mi place mini-romanul lui “Carrie” (nu intotdeauna cartile de succes comercial au si o valoare literara la fel de mare), dar mai ales pentru ca m-a oripilat recenzia postata despre aceasta carte in 25 mai 2010, m-am hotarat sa comentez putin ambele lucrari.
In primul rand, “Carrie” este un roman fortat si neinspirat, care l-a nemultumit si agasat chiar pe autorul sau, dupa cum insusi King marturiseste in cartea “Misterul regelui. Despre scris”, publicata tot de editura Nemira, in 2007; simplul fapt ca l-a aruncat la gunoi spune multe… Personajele sunt schematice, iar motivatia lor frizeaza uneori ridicolul. Cartea nu are acelasi ritm vioi si lejer specific romanelor de larga respiratie scrise de King si se vede limpede ca nici talentul nu l-a ajutat prea mult in acest caz.
In al doilea rand, daca maestrul ar fi vazut recenzia lui Daniel Ungureanu, probabil ca ar fi facut exact ce a facut si cu cartea la un moment dat, recte: AR FI ARUNCAT-O LA GUNOI !! Deoarece stiu ca voi fi injurat de unii pentru ceea ce am scris aici, doresc sa ma explic nitel. Recenzia respectiva abunda de epitete si comparatii sufocante, groaznice de-a dreptul, care mai mult irita decat incita (de pilda “privirea nastrusnica”, “se raspandesc ca o molima”, “mai rau ca un animal salbatic”, “ca o povara ucigatoare” – nota bene: ultimele doua figuri de stil se regasesc in aceeasi fraza! – etc.). Asocierea prenumelui Edwin cu orientarea homosexuala zace in text ca nuca in perete, iar sintagme precum “meleagurile indepartate” ori “i-au ranjit miraculos” (apropo: King ar fi spus despre acest din urma adverb ca-i pur si simplu oribil!) dovedesc ca nivelul recenziei nu depaseste calitatea indoielnica a compunerilor de clasa a V-a.
Fara suparare, oameni buni, dar scopul nu scuza mijloacele in acest caz. Daca vreti carti cu pret redus, asteptati promotiile oferite de Nemira, iar daca nu aveti rabdare si vreti sa va fortati putin norocul, atunci straduiti-va macar sa scoateti ceva interesant ori corect din punct de vedere literar. Cred ca scriitori precum Stephen King merita mai mult.
In final, ca sa fiu total carcotas, invederez ca forma corecta a unor cuvinte folosite de recenzor este urmatoarea: , , respectiv … Iar cacofonia aceea ingrozitoare “inca cateva mii”… Uau! Super-recenzie.
Erata: deoarece limbajul HTML ignora textul pus intre paranteze ascutite <>, precizez ca forma corecta a unor cuvinte folosite de recenzor este urmatoarea: neimplinite (nu “neinplinite”), m-a atras (nu “ma atras”), respectiv mostra (nu “monstra”).
Apropo Daniel… Tie in cate zile ti-au publicat recenzia? Eu am trimis una pe 10 mai si inca nu a aparut… Mai am una de trimis, dar voiam mai intai sa apara asta; insa fiind deja in iunie cred ca nu mai astept…
In primul rand vreau sa-i multumesc lui Florin pentru corectarile gramaticale, in schimb abundenta de epitete si felul in care am scris recenzie cred ca ma priveste. Cred ca acest lucru il promoveaza si site-ul. Destainuirea experientelor literare care cu siguranta sunt unice pentru fiecare in parte, iar daca tie nu ti-a fost pe plac acest volum de fata nu inseamna ca si altii sunt de aceeasi parere. Imi pare bine ca ti-ai facut timp sa-mi citesti recenzia buna de aruncat la gunoi si iti multumesc pentru parea ta sincera.
@ioana:Recenzia am trimis-o pe 26 aprilie si a fost postata pe data de 25 a acestei luni. O luna, nu e chiar atat de mult tinand cont ca pana si Stephen King, marele scriitor, citit si adoarat de milioane, mi-ar fi aruncat-o la gunoi.
mersi, voi astepta in continuare ca nu e nicio graba… Cred totusi ca ti-a fost postata recenzia pe 25 mai, deoarece “25 ale acetei luni” nu a venit inca… :). mie recenzia ta mi s-a parut buna, nici nu observasem greselile gramaticale.
“acestei luni” nu ce am scris eu din graba…
Asa e, 25 mai 😀
Adauga un comentariu