Turbion - R.C. Wilson

Cum v-aţi simţi dacă intr-o bună zi stelele ar disparea de pe cer ?  Dacă soarele nu ar mai fi strălucitorul corp ceresc cu care suntem atât de obisnuţi, ci doar o prezenţă vagă pe firmament ?  Dacă luna şi tot ce suntem obişnuiţi să asociem unui cer înstelat ar dispare brusc ? Vă asigur că viaţa noastră ar deveni mult, mult mai stranie şi în nici un caz mai bună. “Am trăi vremuri interesante”, cum sugerează cu maliţiozitate un proverb-blestem chinezesc.

Toate acestea se petrec în romanul Turbion al canadianul R.C. Wilson, primul din trilogia SPIN, roman apărut în anul 2006, an în care este remarcat şi nominalizat la premiul John W. Campbell  şi premiat cu prestigiosul HUGO.  Autorul, care trăieşte în Concord, Ontario, născut în anul de graţie 1953, este scriitor profesionist încă din 1986, şi are la activ numeroase premii câştigate de-a lungul timpului  ( trei  Aurora Award, premiul Philip K. Dick, Theodor Sturgeon Memorial Award, ) aşa încât nu este de mirare că Turbionul său este scris cu nerv şi din momentul în care începi să-l citeşti îţi este tot mai greu să te apuci de altceva.

Ideea unui planete având un cer lipsit de stele nu este deloc nouă în SF, dar ce este interesant la această carte este modul în care autorul duce raţionamentul mai departe în domenii mai prozaice, dacă îmi este permis să spun aşa. Ce se întâmplă cu o societate omenească care, în ciuda părerii generale, nu este de loc chiar aşa de globalizată pe cât se crede, cum se manifestă  deruta, teama şi în ultimă instanţă disperarea şi confuzia pe diversele paliere ale puterii politice, economice, militare, sau în credinţele religioase, sau în viaţa de zi cu zi ale miliardelor de fiinţe omeneşti care nu vor, sau nu pot concepe ce se întâmplă.

Cei trei eroi principali, Tyler Dupree şi prietenii săi Jason şi Diane Lawton sunt martorii din al căror punct de vedere observăm întreaga acţiune, începând de la prima dispariţie a stelelor, într-o noapte de octombrie , înlocuite de o barieră întunecată. Soarele este văzut acum ca  cu un disc inform, luna dispare dar mareele rămân, toţi sateliţii artificiali de pe orbită se prăbuşesc pe pământ  întrerupînd definitiv comunicaţiile internaţionale şi internetul, producând schimbări majore în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Pe măsură ce eroii noştri cresc, sondele spaţiale relevă faptul că această Barieră este artificială, opera a două artefacte imense, de origine extraterestră, situate în regiunile polare ale planetei. În plus, în afara acesteia timpul se scurge accelerat, o zi terestră fiind echivalentă cu o sută de milioane de ani, lucru care vesteşte omenirii  apropierea sfârşitului – în următorii 40 de ani soarele va îmbătrâni cu miliarde de ani şi se va transforma într-un imens rug cosmic care va înghiţi sistemul solar. Un geniu al matematicii, Jason, acum tânăr om de ştiinţă, îşi dedică viaţa luptei pentru supravieţuirea speciei, folosindu-se de avantajul creat de diferenţele de scurgere a timpului între suprafaţa Terrei şi restul universului. Se începe terraformarea planetei Marte, apoi trimiterea de colonişti  pentru ca, la scurt timp, să se primească vizita unui emisar de pe acea planet-soră, pe care civilizaţia umană ajunsese de acum  la o istorie de sute de mii de ani. Iar în final, după ce o barieră asemănătoare apare şi în jurul lui Marte, ultimul efort :  colonizarea spaţiului cosmic cu organisme modificate genetic să trăiască şi să se înmulţească în spatiu, auto-replicative, care să  ocupe galaxia şi să comunice omenirii ce se găseşte în afara Barierei. Şi mai ales, cine şi de ce a înconjurat planetele Pămînt şi Marte cu bariere.

Este (oarecum) nepotrivit să vă mai spun ce se petrece în roman, dat fiind că sunt peste 700 de pagini pline de aventuri, speculaţii, ipoteze, şi tot ce vă mai puteţi dori de la o carte premiată, dar o recomand cu căldură  şi vă amintesc că mai urmează încă de două ori pe atâta , continuarea Axa fiind deja publicată, iar volumul al treilea (Vortex) este promis de autor pentru luna iulie 2011.

Radu Gârbacea

WYRM - Orson Scott Card

Dacă vă place science-fictionul şi în plus dacă gustaţi aventurile petrecute în locaţii îndepărtate şi cât mai exotice, romanul Wyrm al lui Orson Scott Card este alegerea (aproape ) perfectă, oferind din belşug aceste ingrediente atât de necesare pentru o carte de citit , să zicem, la gura sobei, ca să ne adaptăm anotimpului.

În cazul în care nu sunteţi familiarizaţi cu scrierile lui  O.S. Card – o scăpare, credeţi-mă, care trebuie remediată cât mai curând, este un foarte bun pretext pentru  a face cunoştinţă ; pentru cei deja familiarizaţi cu imaginaţia lui este o plăcută reamintire.

Locul acţiunii : planeta Imakulata, o colonie terestră veche deja de câteva mii de ani, a cărei biosferă are uluitoare capacităţi mimetice, pe parcursul a doar câteva generaţii ea putându-şi remodela aspectul şi structura după chipul şi asemănarea invadatorilor tereştrii.

Eroul : o eroină de 15 ani, Patience, fiica Heptarhului de drept – un fel de rege al regilor, care deşi este crescută de tatăl ei în sclavia regelui uzurpator Oruc, este pregătită şi antrenată de la o vârstă foarte fragedă pentru a deveni un perfect diplomat şi asasin.

Nu lipseşte – bineînţeles, nici *străvechea profeţie*, despre destinul mesianic al celei de-a şaptea şi încă de şapte ori ce-a de-a şaptea fiice a Căpitanului Navei ( comandantul primei expediţii debarcate pe planetă). Profeţia, desigur, o priveşte pe eroina noastră, care este silită de împrejurări din cele mai dramatice să treacă la acţiune în sensul împlinirii ei. Nu lipsesc nici speciile native inteligente, care se află într-o relaţie ciudat-ambiguă cu oamenii, una de semi-conflict şi aparentă convieţuire : geblingii, creaturi acoperite de o blană deasă, dar capabile de o comunicare telepatică planetară, dwelfii, cu creierele lor micuţe şi o memorie pe termen scurt, gaunţii, cu aparenţă umană, înzestraţi cu admirabile daruri de telepatie şi empatie.

Povestea în sine este una frumoasă, scrisă în stilul deja cunoscut (unora dintre noi ), plină de nerv şi cu capacitatea de a te ţine în priză de la prima la ultima pagină. Acţiune alertă, personajele credibile şi atmosfera tensionată ; atâta doar că  la terminarea romanului senzaţia este că povestea ar fi putut să fie mai lungă, să mai existe măcar încă un volum care să continue şi să aprofundeze istorisirea devenirii unei civilizaţii planetare.

Gârbacea Radu.

Logofatul de taina - Rodica Ojog-Brasoveanu

Nu ma asteptam sa gasesc in ‘Logofatul de taina” un veritabil roman de capa si spada. Recunosc ca dna Ojog-Brasoveanu m-a cucerit definitiv- pe mine, impatimita acestor tip de romane. M-au captivat faptele, stilul povestirii, fluenta romanului se, de ce sa nu recunosc, m-a fascinat Radu Andronic.

Povestea e simpla, dar captivanta si plina de intrigi, rasturnari de situatii, putin umor, un usor iz de dragoste…

Am simtit alaturi de Radu Andronic toate tulburarile acelor vremuri, am tremurat la dramaticele schimbari de registru, am ramas surprinsa de curgerea- devenita apoi fireasca- a evenimentelor..am trait mii de emotii contradictorii alaturi de acest muschetar autohton.

Acum ma pregatesc sa citesc “Ochii jupanitei” si deja m-am pregatit sufleteste pentru noi aventuri minunate.

Pe curand!

Material de Oncioiu Malina.

George R.R. Martin - Peregrinarile lui Tuf

Am cautat de mult timp aceasta carte in limba romana si in sfarsit am gasit-o! Am citit originalul in limba engleza, dar vreau sa cumpar cartea pentru a o face cadou unui prieten care nu cunoaste foarte bine ‘’limba lui Shakespeare’’ .

Putem sa simtim in ‘’Tuf Voyaging’’ (Peregrinarile lui Tuf) proza iute, clara si precisa cu care George R.R. Martin ne-a incantat in seria ‘’A song of ice and fire‘’, sau in nuvele precum: ‘’Sandkings’’, ‘’The stone city’’, ‘’The glass flower’’, etc. Chiar daca initial au fost publicate separat povestirile care alcatuiesc romanul se imbina perfect reusind sa ne delecteze cu peripetiile lui Tuf: inginer ecologic, comerciant spatial si nu in ultimul rand un vegetarian iubitor de pisici.

Chiar daca se lupta cu monstri plini de ostilitate sau incearca sa detroneze un tiran nemilos Tuf reuseste cu ingeniozitate sa depaseasca toate obstacolele ce-i ies in cale. Nu ai cum sa nu-l simpatizezi pe acest onest comerciant aruncat intr-un ghem de intrigi.

Ca si in ‘’The way of Cross and Dragon‘’ avem in ‘’Peregrinarile lui Tuf’’ o religie total diferita de cele cu care suntem obisnuiti noi pe Pamant. Locuitorii planetei S’uthlam sunt niste finite placute care venereaza procreerea. Tuf este chemat pentru a-I ajuta pe ‘’ S’uthlamezi’’ sa le rezolve unele probleme, dar dupa interventia sa de cele mai multe ori lucrurile se complica si mai tare .

Ca si majoritatea lucrarilor lui Martin si ‘’ ‘’Peregrinarile lui Tuf’’ poate fi citita si inteleasa pe mai multe niveluri: poate fi privita ca si o simpla carte de aventuri, sau poate fi citita ca si o carte filosofica. Daca Kress in ‘’Sandkings’’ se juca de-a Dumnezeu, la fel o face intr-un fel si Tuf cand aflandu-se in posesia navei Ark ii ajuta pe S’uthlamezi si nu numai. Nu putem sa nu facem o comparatie intre problema suprapopularii Terei si problema suprapopularii S’uthlamului. Lipsa de resurse si de hrana poate duce la disperare si la compromisuri. Martin trage si aici un semnal clar de alarma, problemele rezolvate de Tuf de cele mai multe ori nu se datoreaza unor catastrofe ecologice ci birocratiei, megalomaniei, ignorantei, fanatismului religios…

‘’Peregrinarile lui Tuf’’ poate fi privita si ca un bildungsroman, in care Tuf evolueaza de la un comerciant umil si ipohondru la un om cu o mare incredere in sine, incredere data, ce-i drept, de stapanirea accidentala a unei nave cu puteri nebanuite.

Ca sa rezum cele scrise mai sus pot spune ca aceasta carte este inteligent scrisa, amuzanta, captivanta si o recomand tuturor iubitorilor de science-fiction.