TURBION – Robert Charles WILSON

Turbion - R.C. Wilson

Cum v-aţi simţi dacă intr-o bună zi stelele ar disparea de pe cer ?  Dacă soarele nu ar mai fi strălucitorul corp ceresc cu care suntem atât de obisnuţi, ci doar o prezenţă vagă pe firmament ?  Dacă luna şi tot ce suntem obişnuiţi să asociem unui cer înstelat ar dispare brusc ? Vă asigur că viaţa noastră ar deveni mult, mult mai stranie şi în nici un caz mai bună. “Am trăi vremuri interesante”, cum sugerează cu maliţiozitate un proverb-blestem chinezesc.

Toate acestea se petrec în romanul Turbion al canadianul R.C. Wilson, primul din trilogia SPIN, roman apărut în anul 2006, an în care este remarcat şi nominalizat la premiul John W. Campbell  şi premiat cu prestigiosul HUGO.  Autorul, care trăieşte în Concord, Ontario, născut în anul de graţie 1953, este scriitor profesionist încă din 1986, şi are la activ numeroase premii câştigate de-a lungul timpului  ( trei  Aurora Award, premiul Philip K. Dick, Theodor Sturgeon Memorial Award, ) aşa încât nu este de mirare că Turbionul său este scris cu nerv şi din momentul în care începi să-l citeşti îţi este tot mai greu să te apuci de altceva.

Ideea unui planete având un cer lipsit de stele nu este deloc nouă în SF, dar ce este interesant la această carte este modul în care autorul duce raţionamentul mai departe în domenii mai prozaice, dacă îmi este permis să spun aşa. Ce se întâmplă cu o societate omenească care, în ciuda părerii generale, nu este de loc chiar aşa de globalizată pe cât se crede, cum se manifestă  deruta, teama şi în ultimă instanţă disperarea şi confuzia pe diversele paliere ale puterii politice, economice, militare, sau în credinţele religioase, sau în viaţa de zi cu zi ale miliardelor de fiinţe omeneşti care nu vor, sau nu pot concepe ce se întâmplă.

Cei trei eroi principali, Tyler Dupree şi prietenii săi Jason şi Diane Lawton sunt martorii din al căror punct de vedere observăm întreaga acţiune, începând de la prima dispariţie a stelelor, într-o noapte de octombrie , înlocuite de o barieră întunecată. Soarele este văzut acum ca  cu un disc inform, luna dispare dar mareele rămân, toţi sateliţii artificiali de pe orbită se prăbuşesc pe pământ  întrerupînd definitiv comunicaţiile internaţionale şi internetul, producând schimbări majore în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Pe măsură ce eroii noştri cresc, sondele spaţiale relevă faptul că această Barieră este artificială, opera a două artefacte imense, de origine extraterestră, situate în regiunile polare ale planetei. În plus, în afara acesteia timpul se scurge accelerat, o zi terestră fiind echivalentă cu o sută de milioane de ani, lucru care vesteşte omenirii  apropierea sfârşitului – în următorii 40 de ani soarele va îmbătrâni cu miliarde de ani şi se va transforma într-un imens rug cosmic care va înghiţi sistemul solar. Un geniu al matematicii, Jason, acum tânăr om de ştiinţă, îşi dedică viaţa luptei pentru supravieţuirea speciei, folosindu-se de avantajul creat de diferenţele de scurgere a timpului între suprafaţa Terrei şi restul universului. Se începe terraformarea planetei Marte, apoi trimiterea de colonişti  pentru ca, la scurt timp, să se primească vizita unui emisar de pe acea planet-soră, pe care civilizaţia umană ajunsese de acum  la o istorie de sute de mii de ani. Iar în final, după ce o barieră asemănătoare apare şi în jurul lui Marte, ultimul efort :  colonizarea spaţiului cosmic cu organisme modificate genetic să trăiască şi să se înmulţească în spatiu, auto-replicative, care să  ocupe galaxia şi să comunice omenirii ce se găseşte în afara Barierei. Şi mai ales, cine şi de ce a înconjurat planetele Pămînt şi Marte cu bariere.

Este (oarecum) nepotrivit să vă mai spun ce se petrece în roman, dat fiind că sunt peste 700 de pagini pline de aventuri, speculaţii, ipoteze, şi tot ce vă mai puteţi dori de la o carte premiată, dar o recomand cu căldură  şi vă amintesc că mai urmează încă de două ori pe atâta , continuarea Axa fiind deja publicată, iar volumul al treilea (Vortex) este promis de autor pentru luna iulie 2011.

Radu Gârbacea