Dacă ceva poate să meargă rău, cu siguranţă că va merge rău

Conform legii lui Murphy amintită mai sus, în acest roman al lui Chandler totul merge din rău în mai rău.

Aşa cum spune Val McDermid în prefaţă, Val fiind o autoare scoţiană de romane poliţiste şi suspans, cazul din Sora cea mică este unul „în care tot ce poate decurge prost chiar decurge prost şi orice drum ales de detectivul nostru se dovedeşte a fi unul dezastruos”.

Orfamay Quest vine tocmai din Manhattan, Kansas, pentru a apela la serviciile lui Philip Marlowe. Detectivul nostru nu renunţă la comportamentul insolent pentru foarte tânăra şi mult prea dusa la biserică Orfamay. Nu se dezminte, iar ea este aproape scandalizată când îl vede pe Marlowe fumând, vorbind… aşa cum ştie el de politicos, cerând 40 de dolari pe zi pentru investigaţii şi, o, Doamne! chiar dornic să bea ceva tare ori să nu se dea în lături dacă se iveşte ocazia să îşi sărute clienta.

Deşi Philip gândeşte că poate ar fi mai inspirat să nu preia cazul şi să se ascundă, o ajută pe tânăra speriată şi plânsă, ba mai mult, o face doar pentru suma de 20 de dolari pe zi.

„Dacă mă angajezi, mă angajezi pe mine. Exact aşa cum sunt. Dacă îţi închipui că o să dai peste tipi bisericoşi în afacerea asta, eşti ţicnită… Ai nevoie de ajutor. Care-i necazul?” Citeste mai mult »

Povestea miraculoasei lumi noi, născută din nisip

Cu mult timp în urmă, când mi-am dorit să citesc seria lui Frank Herbert de la cap la coadă, am fost nevoită să împrumut câte-o carte de la vreun prieten, iar dacă le-am găsit în librării, le-am cumpărat şi, evident, le-am citit într-o altă ordine şi cu pauze destul de mari între volume.

Acum, am avut fericita ocazie să le găsesc pe toate la Nemira, într-un pachet cadou, la un preţ absolut rezonabil, decent şi satisfăcător. Am fost atât de încântată, încât m-am pus pe citit imediat.

La un moment dat am avut ocazia să citesc Dune în original şi pot spune cu mâna pe inimă că traducerea este impecabilă; meritul îi aparţine în exclusivitate lui Ion Doru Brana, traducător şi grafician SF, cu numeroase publicări în CPSF Anticipaţia, almanahul Anticipaţia, Antares şi în aproape toate antologiile de proză SF de dinainte de 1990. Citeste mai mult »

Fictiune, realitate sau o impletire a celor doua

Conspiratia Mozart este al doilea roman din seria de succes Benedict Hope, primul volum al seriei, aparut tot la Nemira, intitulandu-se Manuscrisul lui Fulcanelli. Scott Mariani, autorul cartii, elaboreaza o alta intriga solida, dovedind ca valoarea primului roman din serie nu a fost
intamplatoare, si ca talentul, alaturi de imaginatia si documentarea minutioasa asupra subiectului romanului, ii pot aduce noi si noi confirmari
ale calitatii artistice in literatura de suspans. Pe alocuri, am putea spune ca romanele scriitorului britanic amintesc de un maestru al cinematografiei, indeosebi al filmelor de suspans, si anume Alfred Hitchcock, in special prin tensiunea, intorsaturile si naturaletea care ‘definesc’ actiunea si intriga romanului. Mariani este membru al International Thriller Writers (ITW), din care fac parte nume mari ale thrillerului international.

Conspiratia Mozart ne reda noile aventuri si pericole prin care este nevoit sa treaca un fost maior din trupele militare britanice de elita Special Air Service (SAS), pe nume Benedict Hope, liber-profesionist care este angajat de diverse persoane pentru a rezolva situatii-limita, aparent fara
scapare, cum ar fi rapiri de copii, oameni politici, etc. Intriga cartii este declansata de moartea stranie a fratelui unei soprane celebre, Oliver
Llewellyn, care desfasura anumite cercetari ‘obscure’ pentru scrierea unui volum despre (moartea lui) Mozart. Leigh, sora decedatului, detine, fara a sti, un mesaj de o importanta capitala, care ar putea elucida misterul mortii celebrului compozitor austriac, in acelasi timp membru marcant al francmasoneriei. Dupa unele incidente, Leigh decide sa-l contacteze pe fostul iubit din tinerete, si coleg de armata al fratelui, adica Ben Hope. In acest moment se declanseaza cavalcada evenimentelor tensionate si chiar tragice la care Ben Hope va lua parte, zile si saptamani intregi care vor parea desprinse din filmele politiste cu mafioti, avand accente horror. Citeste mai mult »

Adevărul care se joacă ascunzându-se în minciună

Corriere della Sera o descrie pe Sveva Casati Modignani ca fiind „incurabil de romantică şi nonconformistă”. De aceea am ales să citesc Jocul adevărului. Pentru romantismul pe care îl găseşti din belşug în rândurile ei. Nu sirop, în niciun caz! Romantism pur şi simplu. Avem cu toţii nevoie de aşa ceva, din când în când. Nu ne strică niciodată. Eu, cel puţin, am nevoie şi citind romanul acesta mi-am satisfăcut un procent considerabil din necesarul de romance.

Interesant de ştiut că Sveva Casati Modignani este un pseudonim care ascunde două nume: pe cel al lui Bice Cairati şi pe cel al soţului ei, Null Cantaron. Bice a continuat să scrie romane inteligente, de dragoste şi după moartea soţului ei, în 2004.

Primul ei roman, Anna cu ochii verzi, a apărut în anul 1981 şi s-a bucurat de un mare succes; la fel şi cele care au urmat, nu puţine la număr.

Roberta este o tânără în plină criză existenţială. Este căsătorită, contrar sfaturilor celor apropiaţi ei, cu Oscar. Au doi copii. A ajuns într-un moment în care realizează că nu mai primeşte ceea ce îşi doreşte de la cel lângă care a ales să trăiască. Citeste mai mult »