Dacă ceva poate să meargă rău, cu siguranţă că va merge rău
Conform legii lui Murphy amintită mai sus, în acest roman al lui Chandler totul merge din rău în mai rău.
Aşa cum spune Val McDermid în prefaţă, Val fiind o autoare scoţiană de romane poliţiste şi suspans, cazul din Sora cea mică este unul „în care tot ce poate decurge prost chiar decurge prost şi orice drum ales de detectivul nostru se dovedeşte a fi unul dezastruos”.
Orfamay Quest vine tocmai din Manhattan, Kansas, pentru a apela la serviciile lui Philip Marlowe. Detectivul nostru nu renunţă la comportamentul insolent pentru foarte tânăra şi mult prea dusa la biserică Orfamay. Nu se dezminte, iar ea este aproape scandalizată când îl vede pe Marlowe fumând, vorbind… aşa cum ştie el de politicos, cerând 40 de dolari pe zi pentru investigaţii şi, o, Doamne! chiar dornic să bea ceva tare ori să nu se dea în lături dacă se iveşte ocazia să îşi sărute clienta.
Deşi Philip gândeşte că poate ar fi mai inspirat să nu preia cazul şi să se ascundă, o ajută pe tânăra speriată şi plânsă, ba mai mult, o face doar pentru suma de 20 de dolari pe zi.
„Dacă mă angajezi, mă angajezi pe mine. Exact aşa cum sunt. Dacă îţi închipui că o să dai peste tipi bisericoşi în afacerea asta, eşti ţicnită… Ai nevoie de ajutor. Care-i necazul?”
Necazul este că fratele fetei noastre nu mai este de găsit. Orrin a venit în Bay City pentru a lucra ca inginer la Cal-Western Aircraft Company, numai că de două luni Orfamay şi mama sa nu mai primiseră nici măcar un rând de la el, acesta redând săptămânal, în epistole interminabile, ceea ce făcea, cum făcea, pe unde făcea.
Paşii mărunţi pe care îi face în căutarea lui Orrin îl conduc pe Philip Marlowe într-un Hollywood diametral opus celui redactat cu atât de multă culoare şi luciu în revistele de gen din oraşul starurilor pe care toată lumea doreşte să le copieze.
Lumea din spatele decorurilor din carton i se dezvăluie plină de deziluzii, de vedete promiscue, cu o demnitate mică şi murdară, de gangsteri, de disperare, sărăcie şi mizerie, iar de cele mai multe ori de cadavre, unele din ele cu un şpiţ de fărâmat gheaţa înfipt în ceafă…
Chandler te conduce printr-un adevărat labirint de personaje şi înşelăciuni, dar prezenţa lui Marlowe te ţine captiv până la dezvăluirea identităţii criminalului.
Marele regizor Billy Wilder avea dreptate când spunea despre romanele lui Chandler: „Pe Dumnezeul meu, un fel de trăsnet cădea pe fiecare pagină!”
Material scris de Adriana
Adauga un comentariu