Apocalipsa 2012
In February 09, 2009 in Suspans
Apocalipsa 2012 – Când am primit spre traducere Apocalipsa 2012, primul meu gând a fost: “Of! Încă o carte de tip bau-bau, care exploatează foamea de senzaţional şi incitantul fior lăuntric stârnit în sufletul (sau poate în stomacul) fiecăruia dintre noi de poveştile cutremurătoare. Dar trebuie să recunosc că, lucrând-o, m-am convins încă o dată că în general nu e bine să te iei după aparenţe.
De ce Apocalipsa 2012, totuşi? De ce apocalipsă şi de ce 2012? Şi ce ar presupune mai exact momentul respectiv? Sfârşitul lumii? Al planetei? Al universului? Nu neapărat, ne linişteşte Lawrence E. Joseph. Mai degrabă, cea care se află pe buza prăpastiei, gata să facă saltul în neant, este civilizaţia umană aşa cum o cunoaştem astăzi, cu bune şi cu rele. Iar impulsul hotărâtor – bobârnacul declanşator al marelui salt – poate veni, după părerea autorului, din străfundurile Pământului, din înaltul cerului, din laboratoarele geneticienilor, de la acceleratoarele de particule ale fizicienilor, din Soare, dinspre centura de asteroizi sau de la uriaşa gaură neagră ce-şi face de cap pe undeva prin centrul galaxiei. Sau, ca să mă exprim plastic, sus-numitul bobârnac ne-a încercuit!
Şi domnul Lawrence E. Joseph purcede la drum, analizând metodic ameninţările:
(1) începând cu 2003, activitatea solară a intrat într-o perioadă de extremă turbulenţă, maximul fiind aşteptat în anul 2012;
(2) furtunile solare declanşează fenomene similare pe Pământ, uraganul Katrina fiind doar un exemplu în acest sens;
(3) câmpul magnetic terestru a început să dea semne de anemiere, prefigurându-se în curând şi o inversare a polilor magnetici;
(4) supervulcanii din măruntaiele Terrei erup cu o anume periodicitate, iar pentru unii termenul-limită este aproape depăşit;
(5) sistemul solar a pătruns într-un uriaş nor interstelar de energie care destabilizează Soarele şi planetele deopotrivă;
(6) profeţiile şi calendarul mayaş sugerează că anul 2012 va marca sfârşitul erei actuale şi începutul unei ere noi, marcat de evenimente cataclismice şi transformări tumultuoase;
(7) miturile populaţiilor indigene din America, filozofiile orientale, legenda Atlantidei, credinţele populare din cele mai variate regiuni ale lumii susţin ideea unui punct de cotitură a istoriei în 2012;
(8) anumite interpretări autorizate ale Bibliei prezic distrugerea Pământului în acelaşi an fatidic, 2012.
Pornind de la o descriere în termeni plastici a astronomiei şi a calendarului mayaş, autorul schiţează paralele între previziunile acestora şi riscurile despre care tocmai am amintit, condimentând totul cu referiri la fenomene inexplicabile (sau încă neexplicate), la misterioasa Planetă X, la influenţa anticilor egipteni asupra mayaşilor sau la ipoteza universurilor multiple.
Rezultatul? O aventură pe tărâmul ştiinţei, al mitologiei şi al imaginaţiei, la care sunteţi invitaţi să participaţi. Destinaţia finală nu e foarte departe; cu puţină răbdare, ajungem toţi acolo. Dar cum într-un voiaj de plăcere nu atât destinaţia e importantă, cât mai degrabă drumul până acolo, eu vă mulţumesc pentru participare şi vă urez călătorie – sau lectură – plăcută!
Adriana Badescu
Pentru comenzi sau detalii despre Apocalipsa 2012, de Lawrence E. Joseph, puteti sa accesati pagina dedicata acestei carti din site-ul editurii Nemira.
[ratings]
Stephen King – Shining
In February 09, 2009 in Horror, Suspans
Dupa romane precum Orasul bantuIT sau Salem’s Lot, o alta capodopera de Stephen King pe care am citit-o este Shining, un roman horror care in mod sigur nu trebuie ratat de fanii autorului si ai genului. In primul rand, imaginatia si inspiratia lui King fac si din acest roman unul care nu dezamageste cititorul. Cartea reia tema supranaturalului, prezenta si in alte carti ale maestrului genului, ce-i drept subiectul fiind diferit si mai bine dezvoltat in comparatie cu romanul Carrie, cel putin.
Romanul Shining descrie drama unei familii obisnuite, normale la prima vedere, macar pana aflam de problemele existente la membrii ei – Jack, Wendy si Danny Torrance. Jack, tatal lui Danny si sotul lui Wendy, are un trecut nu tocmai fericit, faptul ca a devenit alcoolic avand legatura cu amintirea copilariei, tatal sau fiind betiv. Dupa ce Jack sufera de pe urma pierderii slujbei de profesor – urmare a unui incident survenit din cauza efectelor devastatoare asupra mintii ale consumului excesiv de alcool – el decide si chiar reuseste, in buna masura, sa stea departe de tentatia alcoolului. Pentru a reuni familia, Jack va accepta sansa oferita de a se angaja ca ingrijitor pe durata iernii la hotelul “Overlook”, din Colorado. In acest loc izolat de restul lumii se va petrece drama familiei Torrance. Danny, un “shiner”, adica un om cu puteri vizionare, va primi niste semne nelinistitoare in “visele” sale, dar nu se va opune mutarii familiei sale la acel hotel, deoarece decide ca este o cale buna de reapropiere intre el si parintii sai. In hotelul “Overlook”, ca intr-un castel vrajit de o magie sumbra, fortele intunecate ce au pus stapanire pe sufletele chinuite ale celor decedati in moduri mai mult sau mai putin groaznice vor reusi sa influenteze negativ traiul familiei Torrance. Spiritele hotelului profita de vechile slabiciuni ale lui Jack Torrance, indemnandu-l la fapte cumplite, scopul final fiind capturarea sufletului lui Danny, care ar reprezenta o achizitie insemnata pentru “Overlook”.
Desfasurarea actiunii are ritmul potrivit, Jack devenind treptat omul aflat intr-o stare de nebunie si alienare mintala accentuata. Prin stilul propriu, King construieste un fir epic foarte captivant, o poveste in care descrierea dramelor suferite de familia Torrance si a emotiilor intense ale membrilor acesteia, alaturi de elementele de fictiune – puterile supranaturale ale lui Danny sau ale sufletelor captive in hotelul “Overlook”, chiar ale hotelului, asemanator cu un organism viu – joaca un rol important in atragerea atentiei cititorului si in afundarea acestuia intre paginile unui roman excelent. Nu lipseste din roman nici factura psihologica, S. King tratand destul de atent si echilibrat motivatiile, aspiratiile si emotiile personajelor esentiale in poveste. De altfel, nu degeaba Shining a gasit apreciere in randul colegilor de breasla ai lui Stephen King, un scriitor important precum Peter Straub spunand despre carte ca este una dintre cele mai bune care au avut ca subiect supranaturalul.
Cred ca nu este doar opinia mea ca Shining a fost unul dintre cele mai bine ecranizate romane ale lui King, desi, poate, ce-i drept, ecranizarile respective nu se ridica la nivelul romanului. Sunt de parere insa ca Jack Nicholson a prestat unul din rolurile sale magistrale in ecranizarea din 1980 a cartii. In concluzie, e posibil sa nu fi adus chiar o suficienta descriere sau lauda acestei carti a lui S. King, dar sunt convins ca au promovat-o si laudat-o altii mai mult inaintea mea. De aceea tot ce pot spune este ca atat amatorii genului si ai autorului, cat si alti cititori ar trebui sa nu rateze una din capodoperele literaturii mondiale, si anume stralucitul roman Shining.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF
Alexandru Trandafir
[ratings]
Stephen King – Mobilul
In January 28, 2009 in Suspans
Pe Stephen King il cunosc cam de 3-4 ani. Nu l-am i-am atribuit vreodata intaietatea in randul scriitorilor, asa cum o fac unii, in schimb recunosc, stilul lui unic depaseste monotonia altor autori.
Cand am citit Mobilul, am crezut ca o sa fie acelasi stil ca si in cartea Cimitirul animalelor – prima carte a lui King pe care am citit-o. In schimb, am fost lovit de o viziune post-apocaliptica si asta mi-a placut! Ceea ce nu imi place este faptul ca autorul se concentreaza prea mult pe lucruri simple pe care le face Clay in loc sa creeze mai mult suspans cu ajutorul unor schimbari de situatie si/sau invartirea personajului prin situatii mai tensionate. Personajele sunt foarte putin conturate chiar daca jumatate din carte descrie fiecare detaliu petrecut in viata lor: Clay (personajul principal), Tom, Alice si Jordan. De fapt, totul se reduce la interactiunea psihologica a personajelor si creearea situatiilor de suspans la care ei “raspund” intr-un fel sau altul. Dar Stephen King nu tine cont de acest lucru si se bazeaza mai mult pe ideea cartii si pompeaza la infinit viziunea lui.
King a reusit sa ilustreze extraordinar cat de mult este prinsa lumea de azi in universul tehnologic si cat de simplu, oamenii “cu creier” pot sa manipuleze lumea datorita ideilor lor diabolice.
In viziunea lui King, o minte diabolica foloseste telefoanele mobile pentru a crea un fel de “zombie tehnologizati” – “cellunatici”. Acesti “zombie” recurg la metodele omului preistoric, organizandu-se in triburi conduse de instincte. Acestia ajung insa sa citeasca gandurile si sa leviteze si incep sa vorbeasca din nou, chiar daca le este inca frica de noapte. Deci cum spuneam si la inceput: suspans? Nu prea… Cel putin, prima impresie care am avut-o citind Stephen King a fost una destul de buna. Mobilul, insa nu trece testul. Pot sa spun ca nici macar nu m-am uitat urat la mobilul meu dupa ce am citit cartea. Ceea ce spun este ca nu mi-a lasat un sambure al fictiunii care sa infloreasca cat de cat in minte, dupa ce inchid cartea. In rest, niciun terorism psihic, niciun suspans: nu m-a facut sa am “piele de gaina”, fiori sau sa mi se zburleasca parul pe spate. Sangele sau membrele si organele insangerate nu ma prea impresioneaza. Fundamentul cartii este de fapt ideea lui King despre oameni si anume ca avem cu totii un sambure diabolic in noi, care, atunci cand tot ce este uman in noi este “distrus” (de semnalul transmis catre telefoanele mobile), inmugureste si infloreste, dominand omul pe baza instinctelor primare. Deci, in concluzie, voi face o pauza si il voi pune pe King jos de pe “tronul lui” undeva pe rafturile mai apropiate de restul autorilor neinteresanti.
Robert Pop
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – A inflorit liliacul
In January 14, 2009 in Suspans
A inflorit liliacul este un alt cunoscut roman istoric al inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Romanul, bogat in figuri de stil si scris intr-un limbaj caracterizat de prezenta arhaismelor si a regionalismelor, dar si a unor neologisme si termeni imprumutati din limba franceza sau engleza, este un exemplu de talent si iscusinta. Scriitoarea reliefeaza intr-un mod cat se poate de veridic si obiectiv realitatea unei perioade zbuciumate, mijlocul secolului al XIX-lea, cand mai multe popoare lupta pentru a-si dobandi independenta si unitatea statala.
In aceasta carte ne este infatisata perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar tema centrala o reprezinta amenintarea la adresa tronului si a unitatii de neam venita din partea opozitiei (din care fac parte si destui separatisti). Un rol important in opozitia de la 1860-1865 il au separatisti precum boierul Panait Bals, sau printul Constantin Sutu. Bals, unul dintre adversarii unirii principatelor romane va planui ani de-a randul, alaturi de printul Sutu inlaturarea lui Al. I. Cuza de pe tronul Principatelor Unite Romane. Momentul considerat de uzurpatori ca fiind cel mai potrivit pentru realizarea unui asasinat se dovedeste a fi in timpul unuia din balurile organizate de italianca Albina di Rhona in capitala principatelor, la sfarsitul anului 1863. Lupta dintre cele doua tabere – conspiratori si sustinatorii lui Cuza – caracterizata de spionaj, acte de tradare si manipulare asigura romanului puterea necesara pentru captivarea atentiei cititorului. Uneltirile care au ca scop atentatul la viata domnitorului Cuza vor culmina cu achizitionarea de catre boierul Bals a unei inventii asemanatoare bombei cu ceas. Inventatorul respectivei arme este Dimitrie Cornescu, un angajat al Ministerului de Finante, a carui inventie fusese respinsa cu mai multi ani in urma de Ministerul de Razboi.
Supusii si sustinatorii lui Alexandru Ioan Cuza, membri ai politiei, indeosebi Barbu Cantuniari vor face uz de resursele si solutiile aflate la dispozitia lor pentru a demasca tradatorii de neam si tara. Este de la sine inteles ca poporul, oamenii de rand, cei care impartasesc idealurile lui Cuza isi arata ori de cate ori au ocazia si respectul pentru domnitor.
Lupta din roman, una diplomatica in mare parte, este foarte captivanta, personajele trecand totusi prin aventuri imprevizibile si traind sentimente si emotii intense. La acestea se adauga trairile profunde ale domnitorului, ale prim-ministrului M. Kogalniceanu, dar in special cele ale doamnei Elena Cuza, purtarea acesteia fiind de o eleganta desavarsita.
Ca o incheiere, pot spune ca romanul A inflorit liliacul este o carte ce atrage cititorul, nu doar prin intriga antrenanta, ci si prin portretizarea unor personaje, unele istorice, altele fictive, dar toate interesante, redate fiind atat calitatile cat si defectele acestora. O carte care merita avuta, mai ales de catre fanii scrierilor marca Rodica Ojog-Brasoveanu.
Alexandru Trandafir
[ratings]
