Rodica Ojog-Brasoveanu – Disparitia statuii din parc
In March 13, 2009 in Suspans
Disparitia statuii din parc este romanul politist care prezinta un alt caz al politiei, unde simpatica Melania Lupu, o doamna in varsta, aparent obisnuita, isi face aparitia pentru a da un ajutor organului legii, dar, mai ales pentru a-si satisface curiozitatea si spiritul de aventura, trasaturile specifice ale acestui personaj principal. In aceasta carte, Rodica Ojog-Brasoveanu ne descrie, deci, noile aventuri traite si incurcaturi create de Melania Lupu, personaj indragit si renumit, cu siguranta, pentru cititorii romanelor politiste ale inconfundabilei autoare, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Eroina romanului, Melania este un personaj memorabil prin excentricitate si anumite ciudatenii sau tabieturi, elemente care contribuie la pitorescul romanului, intalnindu-se si alte personaje demne de remarcat si tinut minte, unul din faptele care confirma talentul si calitatea operei scriitoarei Rodica Ojog-Brasoveanu. Cadrul actiunii il reprezinta Bucurestiul, in apropiere de sfarsitul perioadei ceausiste, cu aproximatie, pe la 1986-1987, Rodica Ojog-Brasoveanu construind o poveste antrenanta si bine inchegata pe fundalul Capitalei din epoca socialista. Intriga din roman consta, dupa cum sugereaza si titlul, in misterioasa disparitie a unei statui dintr-un parc al Capitalei, fapt care socheaza atat localnicii-vecini ai parcului, cat si politia si reprezentantii legii, alarmati si derutati de un fapt asa ciudat si nemaiintalnit.
Melania Lupu se implica in ancheta cazului statuii disparute, ea venind la politie cu o poveste bine ticluita pentru a-si justifica interesul manifestat in legatura cu disparitia statuii si cu solutionarea dosarului respectiv. Maiorul Cristescu, vesnic desemnat in cazurile legate de Melania, considerat chiar expert in comunicarea cu simpatica batranica, va beneficia acum doar de statutul de sfatuitor sau consilier al maiorului Minerva Tutovan, desemnata sa se ocupe de rezolvarea cazului disparitiei statuii. Personajele sunt veridice, mai ales prin caracter, trasaturile fizice distincte si replicile sau starile de emotie si tensiune specifice vremurilor respective. Dintre personajele esentiale in desfasurarea sau modul de evolutie al cazului fac parte si sotii Candian, cu anumite probleme conjugale, domiciliul acestora, situat in apropierea parcului din care a disparut statuia, fiind un bun punct de supraveghere a parcului. In spatele disparitiei statuii din parc se descopera o conexiune cu o istorioara despre o comoara tainuita din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, hotii au, in consecinta, din punctul lor de vedere, motive temeinice pentru a incerca o actiune ilegala atat de necugetata. Suspansul nelipsit si ritmul vibrant al actiunii conduc spre captivarea totala a cititorului, necunoscutul in legatura cu rezolvarea problemelor si farmecul aparte al personajelor si situatiilor intalnite garantand o lectura impresionanta pentru oricine.
Specificul genului policier – rasturnari de situatie, filaje, urmarirea simultana a mai multor ipoteze, indiciile pe alocuri derutante sau incomplete s.a.m.d. – se imbina de minune cu elemente ale comicului si dramaticului. Fina realizare a unui subiect ce poate iesi, in mod normal, din cotidian este un alt punct forte al scrierii. Umorul tipic romanelor care o au ca eroina pe Melania Lupu – dialogurile Melaniei cu motanul ei negru, Mirciulica, atitudinea inocenta si copilaroasa uneori a doamnei Lupu, dar si altele – alaturi de specificul propriu spatiului si literaturii romanesti sunt doar o mica parte din intregul care asigura deliciul cartii.
Pentru aflarea faptasilor si descoperirea detaliilor povestii prezentate de mine pe scurt, sfatul meu ar fi sa nu ratati acest roman remarcabil. Autoarea ofera la final o imagine pozitiva, Melania si maiorul Minerva Tutovan lasand impresia unei posibile prietenii, chiar una sincera, dupa ce pe parcursul romanului s-au gasit intr-o cursa palpitanta pentru elucidarea cat mai rapida a enigmelor din cazul statuii disparute, sub privirile atente ale maiorului Cristescu, amuzat de multe ori de diversele intamplari. Romanul Disparitia statuii din parc incheie seria Melania intr-un mod placut si relaxant, alte romane ale seriei fiind si cunoscutele 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, aparute la Editura Nemira, dar si altele. Oricum, impresia pe care o lasa Rodica Ojog-Brasoveanu si in acest roman este aceea ca numele domniei sale ar putea sta fara jena in panteonul marilor scriitori de literatura politista – si nu numai – cu renume mondial.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Ann Granger – Cu ochii in patru
In March 12, 2009 in Suspans
Cu ochii in patru de Ann Granger, este unul dintre acele romane politiste, in care se imbina elemente din stilul clasic al unor scriitori celebri, precum Dorothy L. Sayers sau Agatha Christie, cu trasaturile specifice ale romanului contemporan cu detectivi si intriga politista. Romanul Cu ochii in patru (Watching Out, in engleza) a aparut la Editura Nemira in 2005, cartea aceasta continuand aventurile eroinei rebele Fran Varady, care se implica, fara voie, in rezolvarea unor cazuri variate de natura penala-judiciara, pe care politia si alti detectivi nu le pot solutiona sau la care intampina dificultati. Celelalte carti aparute la editura Nemira din seria aventurilor lui Fran Varady sunt Totul pe o carte, Cu frica in san si Misterul mortii din strada Jubilee.
Cu ochii in patru o prezinta pe nonconformista Fran Varady atunci cand obtine un rol in piesa Cainele din Baskerville, care se joaca la un local din Londra. In paralel, ea lucreaza ca picolita la un alt local. Intriga romanului se porneste in momentul in care un necunoscut va incepe sa dea tarcoale localului unde este angajata Fran. Persoana respectiva intreaba de un anume Max, pe care l-ar fi vazut intrand in restaurant. Raspunsurile dure si amenintarile bucatarului si barmanului (italieni, cel putin dupa nume) la adresa baiatului respectiv trezesc suspiciunea, teama si chiar neincrederea in cugetul lui Fran, care doreste sa afle motivele panicii resimtite de personajul necunoscut. Astfel, vrand-nevrand, ea intervine si se implica in rezolvarea problemelor tanarului, aflate dupa ce acesta isi marturiseste of-urile.
Povestea in care ne introduce scriitoarea va deborda de suspans si aventuri pe tot parcursul cartii, pericolele si imprevizibilul cu care se lupta Fran Varady garantand o lectura destul de palpitanta, astfel incat un cititor pasionat sa nu abandoneze lectura. Pe masura ce ne cufundam in roman, tensiunea si suspiciunea lui Fran Varady se vor amplifica, mai ales dupa aparentul accident fatal suferit de tanarul care i-a cerut ajutorul, un imigrant fara forme legale. Desi indiciile sunt oarecum ambigue, Fran va banui ca restaurantul unde lucreaza este un punct-cheie in rezolvarea cazului, devenind iscoditoare si incercand sa spioneze miscarile sefului si a celorlalti, italienii cu atitudine superioara, barmanul si bucatarul. Cu toate ca primeste amenintari sub forma unor aluzii, rebela Fran nu se va lasa pana nu va elucida misterul. In acelasi timp, cei de la barul-restaurant unde se va desfasura piesa in care joaca Fran vor atrage atentia acesteia, datorita comportamentului lor straniu si a amenintarilor, nu tocmai subtile. Urmeaza o cursa impotriva timpului pentru descoperirea adevarului, Fran luand in seama doar o parte din sfaturile date de prietenii ei, indianul Ganesh, care nu e de acord cu joaca lui Fran de-a detectivul, si Susie Duke, cea care conduce o firma de detectivi si care ii propune sa intre in echipa ei. De-a lungul romanului vom avea parte de tentative de asasinat, explozii, urmariri si alte lucruri specifice romanului politist.
In buna masura, intuitia lui Fran Varady se dovedeste laudabila, desi afacerile necurate ale sefilor localului unde era angajata nu vor fi legate de crima petrecuta recent. Pe de alta parte, acolo unde se joaca piesa Cainele din Baskerville se descopera dedesubturi nestiute si neasteptate, legate chiar de criminalitatea si nelegiuirile specifice lumii interlope. Detaliile oferite de Fran politiei londoneze isi arata importanta, mai ales ca se gasesc persoane si informatii care duc la limitarea efectelor negative cauzate de retele ale traficului de carne-vie, produse contrafacute, doguri etc., reusindu-se chiar eliminarea unora dintre aceste retele. In orice caz inspiratia si metodele unei singure persoane nu sunt suficiente pentru sucesul sau izbanda intr-o lupta dusa cu lumea interlopa si crima organizata, de aceea Fran realizeaza ca este necesar sa ajute politia cu orice informatie de care dispune.
Fran Varady, o imigranta de origine maghiara, este un personaj care are calitatile unui detectiv, desi nu si le dezvolta indeajuns si nu accepta un parteneriat, incapatanarea facand-o sa refuze chiar ajutorul unui detectiv mai experimentat. Caracteristicile unei carti politiste, suspansul si tensiunea relevate de paginile romanului, imbinate cu o tenta de umor britanic si tragicul situatiei existente in cazul mortii imigrantului de nationalitate romana asigura o lectura captivanta si interesanta pentru cititor, care nu poate rata un final pe masura scrierilor lui Ann Granger. In mod sigur, despre romanul Cu ochii in patru nu se poate spune ca ar fi o carte exceptionala, sau ca face parte din literatura politista-detectivista de top si renume mondial, cum sunt romanele Agathei Christie sau ale lui Dorothy L. Sayers, dar combinatia de elemente clasice si moderne sau contemporane ale genului respectiv este una destul de reusita, atat cei care sunt obisnuiti si cunoscatori ai genului cat si ceilalti, mai ales, putandu-se declara multumiti, relativ la raportul calitate-cost.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Intalnire la Elysee
In March 10, 2009 in Suspans
Majoritatea scrierilor doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu evidentiaza un real talent in descrierea unor personaje si crearea unor fire narative captivante, realitatea istorica fiind impletita in mod inspirat cu faptele si personajele fictive. Printre exemplele de maiestrie si har artistic, justificatoare pentru afirmatia de mai sus, se numara si romanul Intalnire la Elysee.
Cartea prezinta o alta fila din istoria zbuciumata a neamului romanesc, si anume situatia Romaniei in primul razboi mondial, mai exact in februarie 1917, o perioada in care Capitala, Dobrogea, Oltenia si nu numai se aflau sub ocupatie germana. Dintre personajele esentiale in roman se pot aminti colonelul Roman si generalul Dabija, acestia avand ca trasaturi comune simtirile patriotice intense, o anumita prestanta si tarie de caracter specifice unor personalitati, dar si gafele inerente pe care le poate face omul de rand. Subiectul central il constituie lupta dusa de agentii de informatii si contrainformatii ai celor doua tabere, respectiv armata germana si cea romana, in scopul identificarii obiectivelor si planurilor de actiune viitoare ale inamicului. Astfel, sunt prezente elementele din romanul de spionaj, inevitabilele acte de tradare, raspandirea de zvonuri, masluirea de dovezi si altele, care instiga la luarea unor decizii pripite, existenta unor agenti dubli dar si aventurile eroilor insemnand tot atatea puncte favorabile pentru o poveste palpitanta.
La solicitarea colonelului Roman, aflat la Bucuresti, unde e urmarit de nemti, Serviciul de Informatiuni Roman, desi slabit, trimite un spion la Statul-Major al Diviziei 8 Infanterie, condusa de Dabija, scopul fiind descoperirea agentului infiltrat care lucra in favoarea generalului Hentsch de la Marele Cartier General al lui Mackensen. Tensiunea venita ca urmare a sentimentelor si trairilor conexe razboiului genereaza de multe ori realizarea unor fapte necugetate, situatiile intalnite de-a lungul romanului caracterizandu-se prin pericole, imprevizibil, momente de tristete, romantism dar si optimism sau speranta intr-un viitor mai generos.
In paginile cartii Intalnire la Elysee, este prezenta si o poveste de dragoste neobisnuita, in acel cadru dezolant, intre un general si o doamna cunoscuta in societate. Situatiile-limita, schitate cu atentie de autoare, sunt garantii pentru captarea interesului oricarui cititor. Dupa incheierea cu bine a razboiului, adica in favoarea romanilor, ni se prezinta pe scurt revenirea la viata a Capitalei si voiosia locuitorilor, in vara lui 1922 colonelul Roman si maiorul Rosianu depanand amintiri si comunicandu-si noutatile la restaurantul Elysee. Oricum, finalul este unul profund, iar epitetele si metaforele folosite, alaturi de alte figuri de stil, sunt alese cu inspiratie si echilibru. In spiritul in care ne-a obisnuit, autoarea reuseste sa imbine cursiv si coerent mai multe fire epice sau narative, in cadrul aceluiasi capitol, inca o dovada de necontestat a iscusintei unui scriitor. Din vocabular nu lipsesc arhaismele, regionalismele dar nici neologismele sau termenii din limba engleza sau cea franceza. Intalnire la Elysee abunda in rasturnari de situatie, intrigi diverse, tradari, personaje pitoresti, multe din ele usor de indragit, altele provocand repulsie. Aceasta reprezinta doar o mica parte din atuurile scriitoarei, fiind elemente care dau valoare si calitate operei doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu. Romanul, sub amprenta scriitoarei, lasa clar senzatia de autentic, Intalnire la Elysee, alaturi de carti precum Al cincilea as sau Sa nu ne uitam la ceas, facand parte din romanele de spionaj marca Rodica Ojog-Brasoveanu. Ca un indemn, nu pierde sansa de a citi sau de a avea un roman cu un subiect atat de palpitant, in care lumea agentilor secreti si a spionilor de la inceputul secolului XX ne este transpusa in fata ochilor, magistral as zice, de catre Rodica Ojog-Brasoveanu!
Alexandru Trandafir
[ratings]
Serge Brussolo – Krucifix
In March 09, 2009 in Suspans
Fiind un fan al lui Stephen King, am fost curios daca eticheta aplicata lui Serge Brussolo (de Stehen King al Frantei) se justifica. Dupa prima mea lectura a acestui scriitor, tind sa raspund afirmativ.
Krucifix este o carte cu un subiect captivant, care evita orice cliseu al genului horror. O sa spun doar ca nu e vorba de vampiri, fantome sau exorcizari, daca asta v-a venit in minte, judecand dupa titlu. Actiunea cartii se petrece pe fondul unui razboi sangeros purtat de catre “vestici” pe un teritoriu asiatic neprecizat cu exactitate, caracterizat in mare parte de o jungla densa si umeda, iar mai apoi pe o insula necartografiata din Pacific. Iti da pe undeva acelasi “feeling” ca relatarile despre razboaiele din Coreea sau Vietnam. Un conflict aprig, brutal fara a avea un scop bine definit. Desi nu se precizeaza explicit timpul in care se desfasoara luptele, este vorba de un viitor suficient de apropiat incat trupele sa fie transportate cu masini si nave maritime conventionale, dar suficient de indepartat incat armele de asalt pe care le foloseste infanteria sa nu lase nicio sansa de supravietuire inamicului atins. Naratiunea este la persoana I, din perspectiva unui fost soldat (cu nume necunoscut), ulterior sofer de ambulanta militara, care tine un jurnal in care consemneaza o inlantuire de evenimente, incepand cu o permisie indelung asteptata, dar intrerupta anticipat si terminand cu confruntarea unui cosmar greu de imaginat, ce are loc pe insula Tamata.
In prima parte a cartii sunt prezentate ororile razboiului, fara menajamente pentru cititor, care sunt suficiente in sine pentru a ne da fiori. Exista si momente de umor – evident, negru – de mare impact. Un mic exemplu: armele cu proiectile explozive cu care se lupta sunt atat de distructive, incat cel lovit este “imprastiat” pe o distanta de zeci de metri. Astfel, sarcina echipei medicale se reduce de cele mai multe ori la a colecta diversele parti anatomice ale victimelor si a le potrivi in vederea incinerarii, folosindu-se de numerele de serie tatuate obligatoriu pe cap, trunchi si fiecare membru.
“- Said, am un picior drept etichetat 28 456 FP. Uita-te pe computer sa vezi daca mai ai ceva din aceeasi familie
– Un cap, sefule. Si un picior de origine indoielnica.
– Ce intelegi prin <<origine indoielnica>>?
– Numarul e in parte sters, sefule.
Aveam senzatia ca joc loto, cu diferenta ca in loc sa scot din sacul meu jetoane de lemn, scoteam bucati de carne inegrite” (pag. 49). Frumos, nu?
Permisia pe care toti soldatii o utilizau pentru a scapa de demonii razboiului cu ajutorul alcoolului se intreupe in momentul in care comandamentul decide trimiterea unei expeditii pe insula Tamata, cu scopul formal de a potoli bastinasii, care au intrat in conflict cu taberele de colonisti recent stabilite acolo. Evident, nimic nu e ce pare a fi… Echipa medicala ajunge pe insula cu intarziere fata de de infanteristi datorita unor probleme de navigatie. Surpriza acestora va fi faptul ca odata debarcati, nu ii gasesc pe soldati, care parca au fost inghititi de pamant. Singurele urme sunt corturile goale si armele din care nu s-a tras niciun foc. Ceva i-a luat prin surprindere chiar si pe cei mai experimentati veterani. In incercarea de a rezolva misterul, echipa medicale, formata din 3 oameni va afla ca natura oricum aspra de pe insula Tamata a devenit ostila, la modul cel mai activ. In plus, eroul nostru afla ca in termen de trei zile armata va declansa un bombardament total asupra insulei. Purificare prin foc…
Mai mult nu spun, pentru a nu strica surpriza si placerea lecturii. Rezumand in cateva cuvinte, Krucifix este incitanta, imprevizibila si terifianta. Nu va veti plictisi o clipa. Inca un aspect pe care l-am apreciat este finalul atipic care poate pe unii ii va irita, dar cred ca majoritatea cititorilor ii vor aprecia originalitatea. Aici Brussolo nu pacatuieste, asa cum face Stephen King uneori, introducand in scena un “Deus Ex Machina” pentru a pune lucrurile la punct. Pe corperta cartii apare o atentionare: Atentie, pericol! Trebuie sa spunem raspicat, sa anuntam autoritatile: Brussolo e un drog tare, un dealer de fantasme extrem de periculos… Eu tocmai am luat prima doza din acest drog si, intr-adevar, e tare!
Bogdan Vreja
[ratings]
