Copiii Minții – Orson Scott Card
In January 10, 2014 in Carti, SF
Cartea despre care urmează să citiți în continuare este sfârșitul unei saga science fiction, conținând patru romane. E drept, Orson Scott Card a scris (și va mai scrie) și alte povești despre lumea lui Ender, a mătcilor și a purcelușilor însă, consider că, Copiii Minții este un bun punct terminus pentru o operă dezvoltată de-a lungul a multor ani din viața unui autor, care s-a maturizat din punct de vedere literar odată cu scrierile sale.
Astfel, ar fi destul de greu să vorbești despre acest sfârșit de drum beletristic, făra a discuta despre întreaga tetralogie.
Am citit Jocul lui Ender undeva la sfârșitul școlii generale, Vorbitor în Numele Morților cândva la începutul liceului, Xenocid prin clasa a XII-a, iar Copiii Minții este o lectură cât se poate de proaspătă în mintea mea. Semnatarul prezentei recenzii sare astfel (involuntar) peste ani și pășește oarecum în oglindă, din punct de vedere narativ, alături de autorul romanului și de periplurile relativiste ale eroilor săi, se maturizeaza alături de ei și (poate) astfel rezonează mai mult cu o parte (doar) din ideile expuse de autorul american. Saga lui Ender, au spus o parte din critici, este în primul rând una a maturizării, “a coming of age story” cum le place recenzorilor anglo-saxoni să afirme adeseori când vorbesc despre personaje copii, care se dezvoltă sub ochii cititorilor, cu dramele și realizările tipice depășirii pragurilor de vârstă. Adevărat, însă Jocul lui Ender și (mai ales) continuările sunt în același timp asta, cât și terenuri propice de joacă pentru diversele idei filosofice ale unui autor inteligent, cu o cultură literară bogată, scriitor influențat parțial și de educația într-o familie mormonă; ele sunt și romane science fiction pur și simplu – de la o inteligență artificială cu statut semi-divin, la specii extraterestre exotice, la expansiunea umanității către alte astre, creatorul vorbitorului în numele morților stăpânește destul de bine teme predilecte ale literaturii științifico-fantastice, reușind să imagineze în același timp un univers orginal și (aproape) credibil. Read the rest of this entry »
Vânturile de la Marble Arch (1) – The Best of Connie Willis
In December 18, 2013 in Carti, SF
Recunosc că nu am citit până acum nimic din ce a scris Connie Willis, şi s-a dovedit că pierderea este a mea. Volumul 1 din „The Best of Connie Willis” s-a dovedit astfel o surpriză mai mult decât plăcută, aşa încât aştept cu nerăbdare să pun mâna şi pe cel de-al doilea volum al seriei.
Connie Willis (care cât de curând – pe 31 decembrie – va serba o anumită vârstă) este o figură marcantă a SF-ului american, având în palmares nu mai puţin de 11 premii Hugo şi 7 premii Nebula; din anul 2009 a intrat în Science Fiction Hall of Fame iar din 2011 Science Fiction Writers of America a desemnat-o al 28-lea Grand Master. În carte nu întîlneşti nimic din recuzita pe care ai putea să o aştepţi de la genul science fiction – temele SF sunt mai mult un fundal, un pretext pentru ceea ce vrea să comunice scriitoarea – deşi le poţi recunoaşte pe parcurs : călătoria temporală, de exemplu, care este cea mai des întâlnită. Lectura este plăcută, umorul discret este prezent de la un capăt la celălalt al volumului – mie personal mi-a plăcut povestirea „Luna albăstruită”, dar toate merită citite şi, mai important, pot fi recitite cu uşurinţă şi fără plictiseală. Read the rest of this entry »
De ce “Urzeala tronurilor”?
In December 13, 2013 in Carti, Fantasy, SF
De ce “Cantec de gheata si foc”? Chiar, de ce? Probabil ca, la fel ca mine, ai inceput sa citesti cartile dupa ce a aparut serialul si iti pot spune ca, desi este superb realizat, cartile sunt de un million de ori mai bune. George R. R. Martin, autorul, are o modalitate unica de a scrie: pe langa lipsa capitolelor conventionale, acestea fiind inlocuite de pasaje pe care le citesti doar din perspectiva unui personaj, fiecare capitol decurge cum banuiesti pana la un punct doar ca sa se termine cum nu te astepti si sa vrei sa citesti urmatorul capitol al personajului respectiv. Crezi ca vreun personaj nu e important? Te inseli. Niciodata nu stii cand George se decide sa iti arunce in fata un personaj pe care l-ai remarcat in treacat intr-o fraza si sa descoperi ca este unul dintre cele mai importante cu putinta.
Asa-numitele plot twist-uri sunt atat de dese, incat dupa un timp refuzi sa mai incerci sa iti dai seama de ce urmeaza sa faca personajele. Sa nu uitam de vise si premonitii. Atat de vag descrise, atat de ambigue, dar pana la urma atat de importante. Ca tot suntem la partea de fantastic, la partea de basm, tin sa va amintesc de dragoni. Adica serios acum, o carte cu dragoni, in zilele noastre…Da! Da! Da! Read the rest of this entry »
Furtuna pe Windhaven
In October 04, 2013 in Carti, Fantasy, SF
Alaturi de consacratul George R.R. Martin apare si Lisa Tuttle o debutanta a genului. Rezultatul este un roman antrenant cu situatii neprevazute. Recunoastem stilul consacrat al lui George R.R. Martin care creeaza o lume noua si inedita, oferindu-ne o harta a acesteia, lucru intalnit in toate operele sale.
Planeta Windhaven face parte dintr-un sistem solar indepartat. O caracteristica a acesteia este proportia covarsitoare a oceanului si prezenta slaba a uscatului alcatuit din cateva grupuri de insule razlete si de un continent inghetat in nord, numit Artellia.
Planeta Windhaven devine camin pentru supravietuitorii unei nave interstelare, corabierii stelari asa cum sunt numiti in carte. Autorii amintesc doar vag de acest eveniment petrecut cu 700-800 de ani in urma.
Supravietuitorii accidentului se asaza in insule, iar legatura dintre ei este asigurata de zburatori, o categorie privilegiata a supravietuitorilor, alaturi de insulari (guvernatori ai insulelor). Zburatorii isi transmit din generatie in generatie aripile, acestea fiind confectionate de prima generatie de naufragiati din materiale provenite de pe nava interstelara. Astfel, la implinirea varstei de 13 ani, copiii preluau aripile de la parintii lor. Trecand deja peste 700 de ani de la momentul naufragiului, foarte multe din perechile de aripi fusesera pierdute in diverse accidente petrecute pe suprafata oceanului nesfarsit si neprimitor. Read the rest of this entry »
