Alfred Bester, Omul demolat
In August 14, 2008 in SF
Este uimitor cum o carte scrisa acum mai bine de 50 ani poate fi citita cu placere in anii 2000 fara sa intalnesti inadvertente de comunicare sau pur si simplu sa fie “depasita” din punct de vedere al mesajului transmis. Daca tinem cont ca Omul demolat de Alfred Bester este prima nuvela din istorie careia i-a fost acordat Premiul Hugo, se pare ca intr-adevar a rezistat timpului si se poate constitui intr-un punct de referinta, atat pentru orice viitor pretendent la titlul de scriitor de SF, cat si pentru fanul de rand.
Subiectul este unul simplu, insa desfasurarea de “forte” pentru a-l duce la bun sfarsit este impresionanta. Ni se prezinta planuirea si infaptuirea unei crime intr-o societate capitalista a viitorului, dominata de doua mari concerne si caracterizata tocmai prin lipsa acestui gen de infractiune intr-o perioada de peste 70 de ani. Acest lucru este cu atat mai neobisnuit, cu cit o parte a oamenilor poseda abilitati psihice ce pot fi cultivate si antrenate, abilitati reprezentate in primul rand de capacitatea de a citi gindurile si a anticipa gesturile si actiunile ulterioare ale persoanelor. O abilitate pe care multi si-ar dori-o; cine nu s-a gandit macar o data cum ar fi sa afle ce se intampla in mintea interlocutorului in anumite momente? Insa, dupa cum concluzioneaza si unul dintre personajele cartii, empatul Lincoln Powell, descoperirea pasiunilor, a geloziilor, a bolii mintii umane este o povara pe care putini o pot duce. De cele mai multe ori, adevarul poate avea efecte devastatoare, in acest caz necunostinta de cauza putand fi mult mai utila si benefica omului.
In functie de nivelul abilitatii psihice, empatii sunt structurati in mai multe categorii, cea mai intalnita fiind nivelul empatic 3, reprezentat, in marea majoritate de secretare ce pot detecta gandurile doar in momentul construirii lor in mintea omeneasca. Cei din nivelul secund au abilitati mult mai cultivate decat cei de mai sus, avand capacitatea de a patrunde pina la nivelul subconstientului; ei sunt angajati in principiu ca manageri, conducatori de retele de spionaj si de securitate, avocati etc. Nivelul 1, cel din care face parte si Lincoln Powell, pe linga aptitudinile obisnuite ale unui empat, pot sonda constiinta pina la cele mai indepartate straturi, acest gen de telepati fiind intalnit mai ales in functii-cheie ale societatii, gen politie.
Cartea este construita pe o antiteza. Cea intre omul bun, reprezentat de politistul empat Lincoln Powell, prefectul Politiei din New York, cinstit si dedicat trup si suflet muncii sale, si personalitatea corupta – magnatul megaloman si avid de putere, Ben Reich. Pentru a ne creiona cat mai bine modul de gandire al lui Reich, autorul ne aduce in atentie si motto-ul dupa care acesta se ghideaza in viata: “Dusmanii fa-i tu cu mana ta, si nu prin accident.” De notat ar mai fi ca in mintea politistul Powell salasluiesc doua personalitati diferite, ce se dezvaluie in timpul anchetelor: cand cea poreclita Necinstitul Abe intra in scena, pune in dificultate personalitatea politistului.
Odata cu infaptuirea crimei, incepe o lupta surda intre cei doi, fiecare folosindu-se de mijloacele care-i sunt la indemana: Powell isi mobilizeaza subordonatii folosind tactici de infiltrare si cercetare a dovezilor existente, perfect legale, in timp ce Reich apeleaza la personaje din lumea subterana a orasului, folosindu-se de mita si manipulare si dispunand de serviciile lumii interlope. Se contureaza astfel o desfasurare de forte importante, amplificandu-se rolul primordial al actiunii prin participarea unui numar din ce in ce mai mare de pioni din ambele tabere, fiecare incercand o destabilizare a adversarului. Si motivatiile celor doi sunt total opuse. Powell lupta pentru a aduce vinovatul in fata justitiei, pe cand Reich incearca cu disperare sa se eschiveze de la Demolare, pedeapsa aplicabila in cazul dovedirii vinovatiei.
Cei doi reprezinta doua personaje cu caractere foarte puternice, ce initial se plac reciproc, intarind inca o data zicala ce ne invata ca extremele se atrag intotdeauna. Actiunea are din plin momente de umor de calitate, ce condimenteaza dialogurile si desfasurarea evenimentelor. Merita mentionat ca instanta suprema de judecata a cazurilor, in acest viitor, o reprezinta un computer superperformant, in care sunt introduse datele fiecarui caz, estimand apoi in ce masura o persoana poate fi trimisa in judecata si ce sanse de condamnare exista.
“Omul demolat” este o lectura placuta, ce va va tine cu sufletul la gura pina in ultimul moment, construita dupa cele mai riguroase reguli ale romanelor politiste. Actiunea este plasata in viitor, permitand astfel o variatiune de optiuni si desfasuri de situatii, la care poate recurge cu usurinta autorul. Sa inchei intr-o nota de destindere: v-as recomanda celor care va intalniti accidental cu un urs iesit la plimbare, in cautare de hrana, normal, sa nu exagerati cu pozele, cum e moda la noi, dar nici sa aplicati sfatul dat de Lincoln Powell prietenilor sai, acela de a nu fugi, ci de a sta pe loc pentru negocieri. :))
Bogdan Lascu
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Philip Jose Farmer, Fluviul vietii
In August 13, 2008 in SF
Fluviul vietii este prima carte din seria “Lumea fluviului” de Philip Jose Farmer si cea cu cel mai mare succes as putea spune. In 1972 a primit premiul Hugo pentru cel mai bun roman SF. Numele in original este “To Your Scattered Bodies Go”, inspirat dintr-un sonet religios, si sugereaza chiar tema romanului: “Unde anume ajungem dupa ce murim?” Aceasta este o intrebare ce si-o pune orice om de pe intreg mapamondul macar o data in viata. Raspunsurile difera, iar cele mai multe sunt oferite de biserica. Philip Jose Farmer incearca sa ne deschida putin mintile spre noi posibilitati si spulbera toate ideile bisericii trimitandu-ne intr-o lume cu noi posibilitati.
Romanul incepe cu moartea lui Richard Francis Burton, explorator englez, scriitor, translator, soldat, lingvist, poet, spadasin, diplomat si multe altele. Un personaj foarte complex ce capteaza atentia imediat, cu atat mai mult cu cat stii ca nu este fictiv. Acesta se trezeste intr-un spatiu gol, plutind alaturi de multi alti oameni. Este singurul constient si isi da seama imediat ca ceva nu este in regula. Incearca sa se miste insa nu are mare succes, iar in scurt timp este observat de cativa oameni aflati intr-un vehicul aerian, precum o corabie, care il fac sa adoarma din nou.
Cand deschide ochii, se afla sub cerul albastru, intins pe iarba, complet dezbracat. Acelasi lucru s-a intamplat cu 36 de miliarde de oameni, numarul aproximativ de oameni ce au trait pe Terra din preistorie pana in prezent. Toti s-au trezit pe malul unui fluviu ce inconjura intreaga planeta, fiecare nedetinand altceva decat un potir. La inceput, ei incearca sa se adapteze si invata destul de repede cum sa se foloseasca de potire pentru a-si procura mancarea oferita de niste structuri in forma de ciuperci, ce transforma energia in materie. Insa, pe langa mancare, primesc si guma de mestecat, care initial pare inofensiva, insa ulterior le provoaca halucinatii si le anuleaza inhibitiile. Astfel, de-a lungul intregului fluviu, incep nenumarate violuri, omoruri si alte acte de violenta.
Totul este diferit pe aceasta lume, regulile nu mai sunt aceleasi, iar moartea este mai mult o notiune. Toti oamenii de pe Planeta Fluviu au varste cuprinse intre 5 si 25 de ani. Daca ai trecut de varsta de 25 de ani pe Terra, te trezeai in acest loc avand aceasta varsta, fara sa imbatranesti. Daca nu ajungeai la varsta de 25 de ani pe Terra, iti continuai cresterea aici, pana la acea varsta. Pe langa faptul ca nu puteai sa imbatranesti, nici nu puteai sa mori, caci, daca te inecai sau ardeai de viu, te trezeai pur si simplu la mii de kilometri departare de locul unde ai murit, tot pe malul fluviului, cu potirul langa tine.
Multi incearca sa-si pastreze vechile idei, crezand ca au ajuns in Rai, insa in momentul in care te trezesti langa Hitler e cam greu sa mai crezi asta. Astfel, treptat, oamenii renunta la gandul ca Dumnezeu ar putea fi implicat in asta. Resursele sunt reduse pe Lumea Fluviului, insa oamenii reusesc sa se adapteze, iar acest lucru mi s-a parut foarte interesant de observat. Toti suntem dependenti de tehnologie in ziua de azi, iar confortul a pus stapanire pe vietile noastre. Insa cand toate acestea dispar, ne vedem nevoiti sa facem fata situatiei.
Astfel, observam cum oamenii incep sa-si confectioneze obiecte de taiat din piatra, incep sa construiasca initial corturi din bambus, apoi adevarate case, iar treptat ajungem sa observam cum se formeaza state.
Majoritatea oamenilor incearca sa-si continue viata cum pot, unii considerand ca li s-a acordat o a doua sansa pentru mantuire, insa Richard Burton are alte ganduri. El este printre putinii care doresc sa afle misterul acestei lumi si astfel incepe aventura sa intr-o lume plina de imprevizibil. Farmer isi selecteaza cu grija personajele din istorie si realizeaza un portret apropiat celui real.
“Lumea fluviului” este un roman excelent, ce trebuie citit neaparat de toti amatorii de literatura SF.
Calin Adrian
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Jack McDevitt, Exploratorul
In August 13, 2008 in SF
Nominalizat de paisprezece ori la premiul Nebula, Jack McDevitt reuseste cu romanul Exploratorul (Seeker) sa-si adjudece in sfirsit acest premiu prestigios si atit de rivnit de multi scriitori de SF. Nu-mi ramine decit sa va prezint cuvintele altui mare scriitor de SF, Harlan Elisson: “Cum am putea sa nu il citim pe McDevitt?”
Autorul creioneaza cu o deosebita finete istoria civilizatiei umane la 10 000 de ani dupa cucerirea spatiului si raspindirea omenirii prin galaxie, punctind acolo unde este cazul evenimentele care au marcat aceasta istorie grandioasa, uluitoare si plina de suisuri si coborisuri. McDevitt ne introduce in lumea fascinanta a lui Alex Benedict si Chase Kolpath, vinatori de artefacte si pasionati de istorie, aflati intr-o competitie acerba cu mai multi rivali.
In urma achizitionarii unei cesti de ceramica, Alex si Chase isi propun sa elucideze una dintre cele mai mari enigme ale colonizarii spatiului de catre om, disparitia a cinci mii de oameni care au plecat spre o planeta numita Margolia, noua Atlantida (“acolo unde ne ducem noi nici Dumnezeu nu ne mai gaseste”). Chase porneste o adevarata vinatoare de informatii pentru a afla adevarul din spatele acestui mister si afla ca doi cercetatori descoperisera aceasta lume cu citiva ani in urma.
Mergind pe urmele celor doi soti Wescott, pasii lui Chase ne poarta printr-o galaxie in care gasim si citeva rase de extraterestri si chiar facem cunostinta cu rasa telepatica a Ashiyyurienilor si lumile lor pe care descinde pentru a recupera un cip din nava sotilor Wescott. In felul acesta aflam ca rasa umana, belicoasa de altfel din fire, a si purtat un razboi cu aceasta rasa de extraterestri,acum cele doua rase aflindu-se in pozitii neutre.
Alex si Chase gasesc Exploratorul, dar sunt pusi in fata unei enigme si mai mari: ce s-a intimplat cu cealalta nava, Bremerhaven, si cu supravietuitorii de pe Margolia? Intorcindu-se pe planeta lor, Rimway, cei doi sunt tinta unor atentate din care scapa ca prin urechile acului. Punind cap la cap toate informatiile adunate, Alex Benedict face o descoperire uimitoare.
Calatorii interstelare, actiune, intriga, inteligente artificiale care pot fi transformate in avataruri si descoperiri uluitoare, iata ce va afla cititorul in paginile acestei carti minunate. Deznodamintul este unul neasteptat,un final care pur si simplu iti taie respiratia.
Citeste Exploratorul pentru a nu rata o carte exceptionala.
Voicu Nicolae
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Philip K. Dick, Omul din castelul inalt
In August 12, 2008 in SF
De mult timp voiam sa citesc un roman science fiction. De la Dune incoace am citit mai mult clasici. M-am gandit sa ii dau o sansa lui Philip K. Dick, Omul din castelul inalt, nu aveam prea multe carti SF la indemana, dar intriga m-a atras si nu a fost nevoie sa caut altceva. Doar ipoteza de a imagina o lume in care nazistii nu ar fi pierdut al doilea razboi mondial si imaginatia putea zbura in orice directie. Ce s-ar fi intamplat daca Germania nu s-ar fi impotmolit la Stalingrad? As fi putut avea cateva idei, dar de aici pana la a construi o noua lume ar fi fost cale lunga.
Asadar in Omul din castelul inalt, Philip K. Dick prezinta o lume in care Japonia si Germania sunt considerate rasele puternice, iar americanii si englezii sufera de un complex de inferioritate.
Ce mi-a placut a fost romanul din roman, romanul scris de omul din castelul inalt care prezenta ipoteza pe care o traim noi, in care Germania a pierdut in fata Rusiei, iar Japonia in fata americanilor. Personajele nu puteau sa isi imagineze singuri asa ceva, li se parea de neconceput ca Germania sa piarda razboiul. Iposobil. Cu timpul insa, citind incetul cu incetul, totul devenea posibil, inferioritatea incepea sa dispara, vroiau sa se simta egali.
Asa cum cititorii acestei carti considera ca, daca razboiul mondial ar fi avut alt deznodamant, lucrurile nu s-ar fi desfasurat ca in cartea lui Philip K. Dick, la fel si unele personaje din carte considerau situatia prezentata in cartea lor putin diferita de ideile lor, dar erau de acord ca era o varianta, o varianta credibila, care mai putea fi “peticita” unde considera fiecare.
Personajele sunt de diferite rase, iar autorul ne expune astfel diverse puncte de vedere: un vanzator american, un om de afaceri japonez, un evreu, un italian mercenar, lideri nazisti, un suedez care de fapt e un evreu sub acoperire. Tot ce parea la inceput o forma de autoritate se clatina.
Daca la inceput invinsii par resemnati, treptat incep sa se debaraseze de complexul de inferioritate. Evreii ajung sa creada ca au un spirit creativ, iar americanii nu mai sunt lingusitori, incep sa devina demni, si nu doar sa satisfaca orice capriciu al rasei galbene. Fiecare dintre aceste aspecte ale “eliberarii de sub robie” fiind prezentate prin personajul reprezentativ fiecarei rase.
Nu vreau sa stric finalul, sosirea la castelul inalt, intalnirea cu autorul. Mi s-a parut un pic american sfarsitul, dar pana la urma cartea e scrisa de un american. Mi-a placut sfarsitul. Scena plina de deznadejde a domnului Tagomi la intrarea intr-un bar a facut totul, senzatia ca iti fuge pamantul de sub picioare cand ai crezut ca ai intreaga lume la degetul mic.
Daca vreti o alta versiune a lumii, daca sunteti fascinati de al doilea razboi mondial, daca vreti sa ii vedeti pe americani umili, e o carte perfecta.
Cristian Harnut
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
