Christine – Stephen King
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
“La naiba! Altceva nu ai gasit?”, mi-a spus prietena mea cand a vazut ca am luat de pe raftul librarii mele favorite cartea Christine. “Iar Stephen King? Inca nu te-ai saturat?”, a completat prietena mea, care de la o vreme a inceput sa se obisnuiasca sa vada ca renunt la niste titluri de carti mai pompoase pentru o carte semnata de Stephen King.
Da, si spun asta cu mandrie, sunt total dependenta de acest autor si de tot ceea ce este scris de el.
Poate ca o sa ti se para ciudat la inceput, dar Christine nu este o femeie, nu este nici macar o fiinta. Christine este o masina, mai exact este un Playmouth din 1957 care are darul de a-ti face pielea de gaina.
Romanul este structurat in trei parti. Prima parte este povestita de Dennis, prietenul cel mai bun al lui Arnie. Acesta povesteste despre ciudateniile relatiei care s-a nascut intre masina si Arnie. Pana la intalnirea cu masinaria, Arnie era un baiat cuprins de complexele adolescentei si se transformase in batjocura baietilor cool din liceul sau.
Pe parcursul romanului, Dennis este substituit incetul cu incetul de catre Christine, in timp ce Arnie deja isi petrece impreuna cu aceasta cea mai mare parte a timpului. De exemplu, o repara intr-un timp record in momentul in care nimeni nu-i dadea nicio sansa de reusita. De altfel, masina este considerata o rabla ce trebuie aruncata la cimitirul de masini. Insa, Christine pare ca are viata ei proprie, iar Arnie ii descopera una cate una aproape toate tainele. Read the rest of this entry »
Serge Brussolo – Cosmar de inchiriat
In September 30, 2009 in SF
Serge Brussolo este un scriitor francez a carui copilarie i-a marcat activitatea literara de mai tarziu. Universul dezolant in care a trait, copil fiind, relatiile tensionate cu familia au constituit surse de inspiratie pentru romanele sale.
Aflate la granita dintre science-fiction si horror, scrierile francezului au revolutionat literatura prin temele sale care, desi par rupte din imaginatia bogata a autorului, au totusi un sambure de realitate.
“Cosmar de inchiriat” aduce in prim-plan o familie linistita: Andy, Isa si baiatul lor David de numai 12 ani. Saturati de vacarmul orasului si grosolania vecinilor, cei trei cauta un coltisor de natura, cu aer curat pentru a duce o viata tihnita la tara. Increzatori in oferta agentului imobiliar, familia pleaca spre Willoughby Point, inceputul unui nou capitol pentru ei.
De la inceput insa nimic nu este cum ar trebui sa fie: totul pare de rau augur. Oraselul mult visat nu este nicidecum ceea ce visasera ei: strazile erau pustii, obloanele trase, gratii acopereau ferestrele caselor. Un caine aparent turbat care se arunca in fata masinii lor vine sa completeze peisajul halucinant de dezolant. Incercand sa-si reprime frica si sa nu dea frau liber gandurilor negre ce-i torturau mintea, David este singurul care realizeaza ca ceva nu este in regula. Odata ajunsi la casa mult dorita, baietelul este, din nou, cel care simte ca ceva ingrozitor e pe cale sa se intample. Aici intervine imaginatia lui Brussolo, alimentata atat de experienta proprie cat si de cursul firesc al lumii.
Gregory Benford – Timperfect
In August 17, 2009 in SF
În anii ’90, literatura science ficiton era dominată de cei trei mari B, este vorba de scriitorii Greogory Benford, David Brin şi Greg Beer Bear, toţi trei veniţi din mediile universitare, cu studii strălucite şi rezultate notabile în cercetare. Probabil sunt cei mai cunoscuţi autori de hard SF, chiar dacă operele lor nu sunt sută la sută demonstraţii ştiinţifice, fundamentul ştiinţific al acestora este indiscutabil.
Gregory Benford, astofizician şi doctor în ştiinţe, ne propune în Timperfect un roman care se defăşoară în două planuri. Primul în zilele noastre (mai precis în 1998), pe un Pământ ameninţat de un dezastru ecologic cauzat de poluarea iremediabilă a mediului marin şi după un atac terorist asupra New York-ului. Al doilea, se petrece în 1963, când fizicianul Gordon Berstein sesizează o serie de anomalii în timpul experienţelor de rezonată nucleară pe care le făcea în cadrul Universităţii California.
În mod normal, cele două planuri ar fi aproape imposibil să le intersectezi într-un roman de main stream, poate doar într-o saga. Facilitatea unui asemenea truc literar este apanajul doar literaturii SF, mai precis a sub genului time opera, pentru că Timperfect este un roman de cea mai curată speţă a acestei sub specii literare.
John Renfrew şi Gregory Markham, profesori la Universitatea Cambridge, în anul 1998, ameninţaţi de extincţia Pământului, se hotărăsc să trimită un mesaj în anul 1963, utilizând tahioni, particule capabile să circule cu o viteză mai mare ca cea a luminii şi, deci, să sfideze timpul, încercând să-l contacteze pe profesorul Berstein, pentru a încerca salvarea omenirii. Analizând paraziţii care îi afectează cercetările cu indium antimonide, un material semiconductor, profesorul Berstein, împreună cu asistentul său îşi dă seama că este vorba despre un mesaj scris în codul morse.
Cam acesta ar fi fi firul roşu al întregului roman, trama este însă mult mai complexă pentru că suntem purtaţi de autor când în atmosfera distopică a anului 1998, când în anul 1963, unde Berstein dându-şi seama că esenţa mesajului era una biologică, apelează la Michael Ramsey şi Saul Shriffer, primul încercând să-şi impună ideea că totul se datorează unui act bioterorist pus la cale de sovietici iar al doilea că în spatele întregi poveşti se află extratereştrii.
Pentru a fi plauzibilă, literatura SF trebuie să fie construită logic, astfel, Gregory Benford ajunge cu naraţiunea într-un punct în care intră în conflict cu “paradoxul bunicului” al călătoriei în timp, care explică că orice intervenţie din viitor în trecut, îl anulează pe primul.
Din acest moment, putem spune că povestea construită atât de temeinic ştinţific de către Benford o ia razna. Astfel, Gordon Berstein îşi face public descoperirile iar John F. Kennedy este avertizat de atentat pus la cale Lee Harvey Oswald, iar preşedintele supravieţuieşte, activând însă pardaoxul bunicului şi făcând posibil o altă alternativă a viitorului.
Când cititorul crede că finalul romanului a fost rezolvat a la Holywood, mai ales că Bernstein este recompensat chiar de preşedintele american cu Enrico Fermi Prize într-un an 1974 alternativ, îşi dă sema că autorul a creat de fapt un al treilea plan al romanului : trecutul şi două variante de viitor.
Anul 1998 continuă să existe cu ameninţarea extincţiei Pământului, unul din personaje, Ian Peterson, retrăgându-se la ferma sa ca într-o cetate fort şi continuând să transmită mesaje de ajutor lui Bernstein. Acesta le primeşte, reuşind să le identifice până în anul 2349, fără să ştie însă că ele erau transmise de un generator automat care a ieşit din uz la această dată.
Iniţial, la baza cărţii a stat nuvela Cambridge, 1:58 A.M, publicată de Gregory Benford în anul 1975. Romanul a obţinut Nebula, premiul John W. Campbell, premiul British SF Association şi premiul australian Ditmar.
O carte SF de cinci stele pentru pasionaţi genului dar şi pentru cei care doresc o întâlnire de gradul III cu literatura science fiction de calitate.
Nicolae Ariton
[ratings]
Roger Zelazny – Lordul Luminii
In August 06, 2009 in SF
Nu stiam exact la ce sa ma astept cand am cumparat “Lordul Luminii”. Ca intotdeauna, am citit descrierea de pe spatele cartii, care spunea, pe scurt, ca actiunea se desfasoara in jurul unor asa-zise zeitati hinduse, care tin lumea sub control. Aceste zeitati nu erau altceva decat oameni, primii dintre colonistii planetei Urath, care descoperisera secretul imortalitatii prin reincarnare. Fantasy-ul se impleteste cu SF-ul, pentru ca reincarnarea este posibila doar prin intermediul unei tehnologii extrem de avansate, care scaneaza creierul uman si stabileste, in functie de amintirile gasite, forma in care persoana se va reincarna, in schimbul unei sume de bani.
“Zeii” si-au luat numele din mitologia hindusa si pretind ca sunt intr-adevar de origine divina, avand numeroase temple in care oamenii, nestiutori si naivi, le inchina rugaciuni si platesc tribute. Cu timpul, ei au capatat Atribute divine, pe care si le-au perfectionat cu ajutorul unor arme avansate : Yama – “zeul Mortii” chiar poate ucide cu privirea sa, iar Agni – “zeul focului” poate scoate din bagheta sa focuri primordiale ce mistuie orice in calea lor. Sam insusi (personajul principal al romanului), are un Atribut divin, electrodirectia, iar din mainile sale poate scoate fulgere mortale.
Cartea este structurata in 7 capitole, primul si ultimul descriu prezentul, iar celelalte 5 reprezinta amintiri ale lui Sam – Lordul Luminii, din celelalte incarnari ale sale. Sam propovaduieste invataturile lui Buddha, desi nu este neaparat un adept al acestora si este numit Siddhartha, luandu-si asemenea acestuia, discipoli si adunand in jurul sau sute de oameni. Este condamnat de zei, buddhismul fiind o religie care nu este bazata decat pe individ, ei devenind astfel inutili.
Amintirile lui Sam dezvaluie povestea razvratirii sale impotriva zeilor. Pentru ca vrea sa spuna adevarul despre locuitorii Orasului Celest, porneste un razboi impotriva lor, apeland la rakasha, primii locuitori ai planetei. Acestia sunt fiinte inselatoare, pe care le elibereaza din subteran, unde fusesera incatusate de el cu mult timp in urma, la colonizarea planetei. In batalie i se alatura si Yama, zeul mortii, alaturi de care aproape castiga batalia impotriva zeilor. Dupa multa vreme – in prezentul povestirii, Lordul Luminii revine pentru o ultima batalie.
Impresionant la acest roman, pe langa subiectul de natura religioasa/morala, este modul in care ridica numeroase intrebari nu numai despre conditia si scopul omului, ci si despre societatea actuala, care ne duc cu gandul la marea « Teorie a Conspiratiei », caci zeii tineau umanitatea sub control, impiedicand progresul tehnologic. Zelazny reuseste sa imbine cu maiestrie elementele de fantasy si SF, plasand actiunea intr-un viitor indepartat si presara intreaga lectura cu pasaje pline de poezie care nu au facut altceva decat sa ma impresioneze. Rareori am gasit descrieri sensibile, ale unui privitor iscusit, intr-o carte SF. Ma refer la detalierea unui cantec de pasari, a unui rasarit plin de culoare sau a unei piete forfotind de lume.
De apreciat sunt si notele de subsol ale traducatorului, care pentru cei neinitiati in mitologia hindusa sunt de un real ajutor.
Setea de putere si vesnica dorinta a omului de a fi tanar si nemuritor sunt imbracate intr-o poveste, care, in ultima instanta, este a unui erou care doreste fericirea umanitatii si lupta pe parcursul mai multor vieti pentru a-si atinge scopul.
Maria-Daniela Serban
[ratings]
