Replay – Ken Grimwood
In March 25, 2011 in Carti, SF
Se spune ca orice lucru are doua fete iar in Replay-ul lui Ken Grimwood, Jeff Winston afla pe propria-i piele ca cea mai mare binecuvantare se poate transforma cu usurinta in cel mai oribil blestem. Eroului, prins in hatisurile vietii de adult, pare sa i se ofere o a doua sansa cand, in loc sa moara, se trezeste cu 25 de ani mai tanar, in vremea studentiei. Desigur ca, dupa ce socul initial se estompeaza, Jeff incepe sa realizeze cat de usor pare acum sa faca alegerile “corecte” pentru a-si trai din nou viata, intr-o varianta imbunatatita. Ceea ce ii scapa insa din vedere este faptul ca un anumit prezent nu este decat o consecinta a unui anumit trecut, a unor inlantuiri specifice de evenimente care, odata schimbate, nu mai conduc la acelasi rezultat. Astfel, Jeff se trezeste prins intr-o existenta la fel de searbada.
Asta pana cand moare din nou si se trezeste iarasi la 18 ani, cu o noua sansa de a aseza lucrurile cat mai corect. Dupa inca un ciclu complet, Jeff se vede pus fata in fata cu niste intrebari sumbre: Ce te faci atunci cand stii ca mai ai exact 25 de ani de trait, dupa care o sa iei lucrurile de la capat ? Cat de mult conteaza de fapt implinirea personala, fie ea materiala, sentimentala ori spirituala ? Pe rand, personajul lui Grimwood le experimenteaza pe toate, insa moare iarasi si iarasi cuprins de regrete, realizand ca optiunile sunt de fapt la fel de limitate ca intotdeauna. Read the rest of this entry »
Mostenirea Heorot de Larry Niven, Jerry Pournelle, Steven Barnes
In March 15, 2011 in Carti, SF
Pentru mine prezenta lui Larry Niven printre autori, creatorul seriilor “Lumea Inelara” si “Protector”, a fost impulsul ce m-a facut sa cumpar “Mostenirea Heorot” fara sa stiu nimic despre ea. Sunt convins ca omul asta pur si simplu nu poate scrie nimic neinteresant. Citatele de pe coperta, cu referiri la legenda lui Beowulf, erau mai degraba descurajatore dupa ce am fost bombardati de atatea filme cu povestea aia, incat nu pare sa se mai poata stoarce nimic surprinzator din ea. Nu s-a stors nici in cartea lui Niven & co, din fericire. Singura legatura cu legenda sunt doar numele date de primii colonistii ai planetei pe care incearca sa o ia in stapanire, unor creaturi fantomatice si feroce, ce duc inevitabil gandul la metafore si comparatii din lumea mult mai familiara a basmelor cu dragoni.
Cartea asta e insa despre cu totul altceva. E despre forta morala a unui grup de oameni insingurati, ce nu mai pot tine legatura cu pamantul din cauza distantelor interstelare, in a-si construi o noua civilizatie si a lupta cu toate dificultatile ce le apar in cale. Personajele sunt perfect creionate, fiecare devine parca un camarad pe care te temi sa nu il pierzi in focul aventurii, sau, in cazul dragonilor, a caror motivatii ajungi sa le intelegi perfect, cand in cate vreun capitol se priveste lumea ciudatilor invadatori umani din punctul lor de vedere. Si chiar daca oameni si peisajele sunt conturate cu atata claritate minutioasa, actiunea e atat de intensa incat nu poti lasa cartea din mana pana cand nu afli sfarsitul (momentan) al acestei saga colonizatoare. Ca sa cauti imediat cu infrigurare volumul al doilea al seriei.
Material scris de Dragos Dragomir
Xenocid – Orson Scott Card
In March 10, 2011 in Carti, SF
“Mama, Tata, facut-am ce se cuvenea?”
Ce inseamna de fapt toleranta? Sunt oamenii realmente capabili de empatie cand vine vorba de specii extraterestre? Ce ne face umani si cum poate acest concept sa fie aplicat in sens larg? Pe langa dilemele etice prezente si in celelalte carti ale lui Orson Scott Card, Xenocid, a treia din Saga lui Ender, inglobeaza si alte concepte SF, precum manipularile genetice sau elementele de fizica cuantica.
Ender, acum Andrew Wiggin, Vorbitor in Numele Mortilor, este locuitor al planetei Lusitania. Torturat de constiinta pentru ca a savarsit primul Xenocid din istoria umanitatii pe cand era doar un copil, incearca sa-si ispaseasca vina convingand cele trei specii inzestrate cu ratiune de pe planeta ca pot trai impreuna si pot invata unele de la celelalte.
Dupa mii de ani de evolutie, in era zborurilor interstelare si a ansiblurilor ce permit comunicarea instantanee, natura instinctuala a oamenilor este mai evidenta decat oricand. Atat de pregnanta incat ii impiedica sa convietuiasca cu speciile extraterestre descoperite, a caror infatisare asemanatoare animalelor provoaca dezgust si convingerea ca sunt inferioare. La agravarea starii generale contribuie si apropierea Flotei Lusitania, trimisa de Consiliul Stelar in vederea lichidarii intregii planete infestata cu un virus potential letal. Iar cand o cercetatoare sugereaza ca un virusul ar putea sa fie raman – o specie extraterestra cu care se poate stabili o legatura pasnica – incercand sa impiedice distrugerea lui, frica ii determina pe oameni sa comita acte condamnabile. Read the rest of this entry »
Revolta – Suzanne Collins
In March 03, 2011 in Carti, Fantasy, SF
“Revolta” – finalul perfect?…
“Jocurile foamei”… Nu imi inchipuisem ca ma vor surprinde atat de mult, ca o sa astept cu sufletul la gura aparitia ultimului volum… Dar iata ca intr-un final am reusit sa cumpar “Revolta”, incheierea trilogiei, ba chiar am reusit sa nu ma ating de ea pana cand nu am avut suficient timp liber – am rezistat impulsului de a o deschide la ultimele pagini si a citi direct sfarsitul mult asteptat.
Curand m-am apucat de citit. Si am citit, am citit, am citit… Pana cand nu am mai avut ce, in afara de coperta din spate (cu care incepusem de fapt 
). Apoi am urmat exemplul lui Katniss si m-am decis sa “caut in mine insumi”, asa cum face ea la sfarsit, ca sa imi dau seama ce efecte a avut acest final al trilogiei asupra mea.
Am fost uimita sa descopar ca ma simteam putin trista si nu mi-am dat seama imediat de ce. Doar stiam ca e ultimul volum, banuiam finalul cu exceptia catorva elemente; nu pot spune ca eram dezamagita. Apoi privirea mi-a cazut pe coperta din spate; “suferinta la cote de neegalat” – mi-am dat seama ca asta ma afectase. E adevarat ca imi parea rau ca terminasem de citit o carte buna, ultima dintr-o serie minunata, ca lasam in urma personaje bine conturate si familiare, dar de fapt mai era si altceva. Read the rest of this entry »
