Zburătorii nopţii – George R. R. Martin
In February 17, 2011 in Autori, SF
Descrierea facuta acestei carti de catre “Asimov’s Science FictionMagazine” este, cred eu, una cat se poate de concisa, corecta si atragatoare pentru cititorii de SF: “Nave spatiale posedate de spirite, cadavre animate pentru a fi exploatate la munci necalificate, extraterestri care paraziteaza oamenii aflati in cautarea divinitatii – un volum care emana atmosfera primului film “Alien” regizat de Ridley Scott.”. Pentru multi dintre iubitorii literaturii fantasy numele de “George R. R. Martin” reprezinta garantia calitatii, iar faptul ca el a obtinut numeroase premii (“Locus”, “Hugo”, “Nebula”, “World Fantasy” etc.) atat pentru romanele sale, cat si pentru nuvele, povestiri sau nuvelete, alaturi de statutul de best-seller al unora din cartile sale, intaresc ideea ca a fost prezent nu doar talentul, ci si o buna orientare pe piata literara, ‘formandu-se’ adevarati fani pe nisa respectiva. Pe langa scrierile sale fantasy – emblematica este seria “Cantec de gheata si foc”-, “Martin” s-a dovedit prolific si in sectiuni precum (hard) SF-ul, horrorul, misteryul sau thrillerul cu accent policier.
Volumul “Zburatorii noptii” cuprinde 6 texte care impresioneaza cititorul prin vastitatea si profunzimea temelor, iar intriga din fiecare povestire este bine elaborata, cu o desfasurare fluida, fara a se lasa senzatia vreunei poticneli in constructia subiectului, evidentiindu-se iarasi, in caz ca ar fi nevoie, valoarea si soliditatea artei narative pe care o etaleaza George R. R. Martin cu orice ocazie, mai ales prin intermediul prozei scurte. Read the rest of this entry »
Jocurile Foamei…
In January 31, 2011 in Carti, Junior, SF
Suzanne Collins – Jocurile foamei
Sau modul in care vezi o reclama pe un site, stai apoi si te gandesti vreo cinci minute, apoi cu gandul la carte incepi sa cauti recenzii despre carte, dupa alte zece minute faci comanda online la carte si astepti cu infrigurare sosirea coletului.
Dupa vreo doua zile stai in locul tau preferat de citit si incepi, normal cu prima coperta, descrierea autorului si in cele din urma mult asteptata lectura…
Nu ma pricep foarte bine la recenzii, citesc destul de mult, dar cand vine vorba sa povestesc o carte nu prea ma descurc…
Totusi, de ce scriu acum despre Jocurile Foamei? Pentru simplul fapt ca am scos cartea de la posta in jurul orei 10 dimineata, la 10.30 aveam cafeaua si cartea in fata citind… in aceeasi seara in jurul orei 24 inchideam cartea si ma uitam nevenindu-mi sa cred ca s-a terminat, eram inca adanc uitat in Panem, ma gandeam la Katniss, si imi spuneam ca am citit una din cele mai frumoase povesti din ultimii ani.
…despre actiunea cartii nu am multe de spus, si nici macar nu doresc sa fac asta deoarece sunt sigur ca mai sunt multe recenzii, cateva le-am citit si eu, si nici nu as vrea sa stric placerea cuiva care se apuca de citit, spun doar ca Suzanne Collins a reusit sa creeze o lume foarte credibila, cu personaje care desi nu sunt foarte bine conturate reusesc sa-ti intre in suflet si care te fac sa traiesti in cateva ore, atat cat iti ia sa citesti cartea, foarte intens, sa intri in lumea lor, sa suferi alaturi de ele.
…fiind amator de SF cred ca as putea sa adaug aceasta carte in aceasta categorie deoarece actiunea se petrece intr-un viitor nu foarte indepartat, o tara impartita in treisprezece districte, fiecare din ele cu specificul si modul lui de viata, cu o capitala supradezvoltata unde e adunata crema societatii si pentru care „conducatorul” face jocurile, pentru restul lumii ele sunt doar o modalitate de a tine multimea in frau, la respect sa zic asa… pana in momentul cand apare ea, Katniss, eroina care nu te lasa sa pui cartea jos, fata care prin modul ei de a fi face din tine un admirator exact cum reuseste sa-i faca si pe toti locuitorii Capitoliului si a intregului Panem.
…nu mai spun decat ca desi e publicata la Nemira Junior face si deliciul seniorilor, si m-a facut si pe mine, care nu mai sunt chiar la prima tinerete, sa cumpar si sa savurez un roman exceptional.
Nu-mi ramane decat sa va indrum spre ce-a mai apropiata librarie sau pe pagina online a editurii, s-o cumparati si s-o savurati…
Material scris de Nelu
Demolarea banalului
In January 19, 2011 in Carti, SF
Omul demolat de Alfred Bester
Omul Demolat e una dintre acele carti pe care le citesti pe nerasuflate, acest lucru datorandu-se in primul rand autorului, care lasa actiunea sa curga intr-un mod natural, fara sa forteze , fara sa impuna personajelor niciuna dintre decizile sale.
Cred ca tocmai aceasta naturalete a facut ca romanul lui Bester sa fie cel dintai castigator al Premiului Hugo, unul dintre cele mai importante premii la nivelul SF-ului mondial. Tinand cont ca a fost publicat in anul 1953, cred imi permit sa spun ca romanul se incadreaza in literatura cyberpunk a vremii. Si daca afirmatia mea e adevarat, voi trage o singura concluzie – ca ador acel tip de Cyberpunk.
Sa tecem totusi la subiect, adica la actiunea cartii. In anul 2301, Ghidla Esperilor (ExtraSenzorial Perceptiv), formata din telepati, impartiti pe mai multe niveluri se asigura ca nicio crima sa nu fie comisa in lume. Totusi Ben Reich, un magnat al acelor timpuri se hotaraste sa sfideze lumea si sa il ucida pe marele sau rival, D’Courtney.
Modul in care pregateste crima este surprins intr-un mod minunat, astfel incat ajungem sa intelegem tot ceea ce se petrece in mintea lui Reich. Acesta este ajutat de unul dintre cei mai buni Esperi, Tate dar si de alti oameni si de alti oameni din anturajul sau. Mintea lui este una minunata din punctul de vedere al criminalului. Intr-o lume in care gandurile pot fii citite, el se bazeaza doar pe simtul ucigasului.
Un alt personaj furmos conturat este prefectul politiei Lincol Powell. Acesta face la randul sau parte din elita Esperilor si pe tot parcursul cartii urmarim modul in care acesta il investigheaza pe Ben Reich. Powell este un politist specific acelor vremuri si din aceasta cauza, uitam ca romanul este unul SF, asociindu-l mai mereu cu o carte politista. Defectele ambelor personaje sunt speculate si pe baza acestora se dezvolta calitatile lor.
Cel mai important element al cartii ramane Demolarea. Aceasta este pedeapsa pe care o primesc cei ce comit fapte penale, fiind mult mai intunecata si mai grea decat moartea. In principiu este vorba despre interiorizarea absoluta, a Eului intr-o lume in care doar acesta exista. El si Nimicul. Demolarea este un proces complex dar cred ca as strica placerea lecturii daca as da mai multe amanunte. Asa ca, nu o voi face.
In concluzie nu pot spune decat ca Omul Demolat este o care pe care un impatimit al scrierilor SF sau un simplu cititor aflat in cautarea unei carti care sa il ajute sa evadeze intr-o lume in care povestea sa il invaluie, trebuie sa o citeasca.
Un material de Surdea-Hernea Vlad.
Lupta pentru Atlantida – o cautare arheologica obsesiva si plina de pericole
In January 17, 2011 in SF
Lupta pentru Atlantida de Andy McDermott
Romanul Lupta pentru Atlantida (The hunt for Atlantis in original, 2007) scris de Andy McDermott inaugureaza o serie de succes numita Secretele Timpului, din care mai fac parte 5 romane, iar altul fiind in curs de realizare. Faptul ca a devenit bestseller international, in peste douazeci si ceva de tari, este un element demn de luat in considerare de catre pasionatii scrierilor de suspans ori thrillerelor cu miza istorica si politista.
Eroii acestei povesti in care adrenalina este la cote ridicate sunt Nina Wilde si Eddie Chase, un arheolog pe cale de afirmare si un fost membru al trupelor de elita SAS, actualmente bodyguard. De fapt, din cate am aflat, acestia doi reprezinta personajele care apar constant in romanele din seria mentionata. Trasaturile definitorii pentru aceasta carte pot fi incadrate la categoria thrillerului politist, cu elemente din thrillerul militar, din cel istoric sau chiar politic. Astfel, autorul are evidenta abilitate de a surprinde cititorul, prin misterul si vaga schematizare care planeaza asupra unor personaje pozitive si negative, care se pot dovedi uneori a fi contrariul a ceea ce pareau a reprezenta.
Ca un adevarat maestru al naratiunii, Andy McDermott il poarta pe cel din fata paginilor aproape aievea in locatia in care se desfasoara actiunea la un moment dat, fie in fascinantii munti ai Tibetului, fie in aglomeratul New York, de la junglele amazoniene din America de Sud, mai exact din Brazilia, la zona conflictuala din Orientul Mijlociu – Irakul, si in speta Bagdadul -, de pe coastele Norvegiei, cu vestitele fiorduri, pana in Golful Cadiz sau la Paris.
Intriga romanului se bazeaza, dupa cum spune si titlul, pe ‘vanarea’ si gasirea secretelor unei civilizatii legendare, cu scopul de a elucida taina privitoare la existenta sau non-existenta vestitului imperiu. Parintii Ninei, Henry si Laura, care si-au dedicat viata descoperirii Atlantidei, dati disparuti intr-o expeditie din Tibet, o determina pe eroina cartii sa-si sacrifice mare parte din timpul si resursele detinute pentru succesul ‘misiunii’ respective, care o va purta pe toate meridianele Pamantului. Insa obiectivul ei nu este cautat numai de Fundatia lui Kristian Frost, care o angajeaza, ci si de Fratia Selasphoros, condusa de Giovanni Qobras, iar motivele acestei ‘vanatori’ sunt contradictorii. In timp ce Fundatia Frost doreste sa cerceteze unele mistere despre cultura si civilizatia imperiului atlantilor, Fratia vrea cu orice pret sa blocheze eventualele expeditii de cautare a Atlantidei si de informare a publicului larg in legatura cu rezultatele sapaturilor arheologice.
Alaturi de Kari Frost – fiica magnatului norvegian -, englezul Chase si echipa sa ( belgianul Castille etc.), profesorul si academicianul Jonathan Philby, de la University of Columbia din New York, plus multi altii, Nina isi incepe visul de a deveni descoperitoarea Atlantidei. Pe parcurs vor avea loc insa multe intalniri nedorite cu oamenii lui Qobras, printre care si americanul Jason Starkman, un fost coleg de-al lui Eddie Chase. Pe langa numeroasele tentative de asasinat si de stopare a cercetarilor, eroii se vor confrunta si cu obstacole naturale – relieful accidentat -, sau artificiale, precum unii tradatori si persoane duplicitare.
Read the rest of this entry »
