Ubik – Philip K. Dick
“U
bik”, scrisa in 1966 si publicata pentru prima oara in 1969, este considerata la scara larga ca fiind unul dintre romanele cele mai bune ale lui Philip K. Dick. Dar daca ar fi sa cititi numai primele pagini, ar fi greu sa va imaginati de ce. La momentul in care a fost scrisa, Philip K. Dick locuia cu Nancy Hackett, care devenea in curand a patra sa sotie si care ii purta al doilea copil. Astfel viata lui era relativ stabila, ceea ce este o surpriza, deoarece “Ubik” este ca o plimbare cu trenul printr-un taram de incertitudine si de disperare.
Inceputul cartii este nepromitator. In anul 1992 (la doar 26 de ani in viitorul autorului), un om pe nume Glen Runciter conduce o organizatie care angajeaza telepati, persoane precognitive, si alte persoane cu diferite puteri psihice. Organizatia lui Runciter este implicata intr-o lupta impotriva unei organizatii rivale pentru controlul acestui domeniu. Ella, sotia lui Runciter, este inghetata (o stare criogenizata) intr-o institutie din Elvetia. Mai exista inca un baiat inghetat numit Jory, care incepe sa invadeze lumea Ellei Runciter. Dar focalizarea principala este pe Joe Chip, unul din angajatii lui Runciter, care pare a fi incercarea lui Philip K. Dick de a se autoparodia. Read the rest of this entry »
Vine Iarna!
In May 07, 2012 in Carti
Știu că suntem în plină vară de acum, dar încă mai port pe șira spinării frigul amenințător din nordul ținutului Westeros. Acesta este universul mândru al lui George Martin, în care nobilele case se confruntă pentru Tronul de fier, pentru puterea supremă.
Primul volum de abia mi-a rotit apa imaginației, mi-a făcut cunoștință cu personajele atât de frumos construite și mi-a servit subînțelesuri parcă numai de mine descoperite. De la prima pagină am știut că am intrat într-o lume nouă, pictată cu o pensulă simplă și clară. Harta schițată încă de la începutul cărții nu putea decât să mă arunce și mai mult pe meleagurile fantastice.
Sunt fascinată de această carte. Simplitatea cuvintelor cu care este scrisă dau un dinamism uimitor scenelor de acțiune. În același timp, a reușit să mă încarce cu o tensiune curioasă care a devorat efectiv pagină cu pagină. Modalitatea de transpunere a povestirii, prin ochii unui personaj, mi-a plăcut. Mi s-a părut o modalitate atât de simplă de a implica cititorul, de a-l pune alături de personaj în poveste, în padurile Nordului, pe Drumul Regelui, sau în Winterfel. Da Winterfel…ce spațiu ireal unde iarna zgârâie la granițe iar lupii urlă în pădurile închinate vechilor zei. Read the rest of this entry »
Razboinicii
In May 02, 2012 in Carti
Trebuie sa recunosc ca am cumparat aceasta antologie mai mult datorita “numelor mari” de pe coperta: George R.R. Martin – celebrul autor al si seriei de succes Cantec de Gheata si Foc – si Gardner Dozois – autoritate de renume in genul science fiction – si mai putin pentru ca mi-ar placea povestiile cu si despre razboinici.
In general, nu citesc povestiri sau nuvele, prefer romanele. De fiecare data simt ca autorii nu reusesc sa prezinte bine personajele, actiunea parca merge mai repede… dar de aceasta data nu a fost cazul si nu am putut spune “mi-a placut, dar iesea mai bine daca era roman”.
Primul volum contine noua povestiri si anume:
Cecelia Holland – Regele Norvegiei (in original The King of Norway), Joe Haldeman – Legat pe vecie (in original Forever Bound), Robin Hobb – Triumful (in original The Triumph), Lawrence Block – Tabula rasa (in original Clean Slate), Tad Williams – Si voi, arhangheli ai iertarii (in original And Ministers of Grace), Joe Lansdale – Am plecat militar (in original Soldierin), Peter S. Beagle – Dirae (in oiginal Dirae), Diana Gabaldon – Traditia armatei (in original The Custom of the Army) si Naomi Novik – La sapte ani de casa (in original Seven Years from Home). Read the rest of this entry »
Zburând deasupra celui de-al nouălea cer
In May 02, 2012 in Carti
Pentru mine Nemira este sinonimă cu literatura science-fiction. Herbert, Asimov, Card, Dick, autori pe care îi cumpăram dintr-o alocație mult prea mică și îi așezam cu grijă în bibliotecă, pe mulți dintre ei poate nereușind să-i înțeleg așa cum ar fi trebuit la acea vârstă. Astăzi descopăr în Nemira aceeași “Nemira veche” pe latura SF împreună cu o “Nemira nouă” în care sunt atinse la fel de serios politica, religia, istoria, literatura contemporană sau… teatrul.
Nu pot să spun că nu am fost surprins când, deschizând paginile cărții “Povești din al nouălea cer”, am descoperit replici de teatru. Ca elevi intrăm în contact cu teatrul românesc scris de Alecsandri, Caragiale si Sorescu. Poate deschidem un Shakespeare pentru că e Shakespeare și eventual vizităm o sală de teatru dacă nu s-a desființat în orașul nostru dar prea puțini dintre noi ne hrănim cu teatru. Teatrul, și în special teatrul românesc, este un fel de mâncare prea puțin servit în meniuri. Poate același lucru se întâmplă când vine vorba de balet pentru că din anunțurile lipite anual pe stâlpii Bucureștiului ai putea crede că doar “Lacul lebedelor” există pentru a fi jucat. Read the rest of this entry »
