Furnica electrica – Philip K. Dick
In September 08, 2012 in Carti
Cineva care poate nascoci o asemenea varietate de povesti, centrate in jurul conspiratiei, deceptiei si o suspiciune fundamentala a puterii si a celor care o detin, cu siguranta ar fi o alegere perfecta pentru a scrie scenariile diferitelor filme SF.
Exista3 Philip K. Dick in aceasta colectie: uimitorul, ale carui povestiri prezinta rasturnari de situatii uluitoare si extrapolarea geniala a banalului; pietonul, in care energia pur si simplu nu este prezenta, iar defectele autorului sunt mai mult evidente; si pur si simplu ciudatul.
Dick ne uimeste in “Raport Minoritar”, unde Anderton este seful departamentului de precrime, o unitate de politie care foloseste mutanti care au abilitatea de a vedea in viitor, pentru a descoperi criminalii inainte ca acestia sa poata comita crimele. Atunci cand Anderton afla ca el insusi urmeaza sa ucida pe cineva, trebuie sa fie o conspiratie, corect ? Ce altceva ar putea insemna? Dintr-o data apar multe personaje in joc. Witner, noul comisar adjunct care doreste sa ii i-a locul lui Anderton; sotia lui Anderton, Lisa, saturata de el si poate in cardasie cu Witner; dar si altii care incearca sa faca diferite manevre in fundal. Aproape cu fiecare pagina, cu fiecare paragraf, conspiratiile paranoice si interpretarile evenimentelor iau diferite intorsaturi. Acest lucru este specific lui Philip K Dick.
Ne uimeste din nou in “Impostorul”, o poveste in jurul unor intrebari despre identitate, perceptii trecatoare si sensuri. Nimeni nu crede ca Spence Olham este cu adevarat Olham, dar el crede… ei cred ca este un impostor, un spion din afara spatiului. Fundamentele instabile ale realitatii si intelegerea noastra a realitatii sunt caracteristicile lui Philip K. Dick.
“Varietatea a doua” este o alta povestire buna, desi rasturnarile de situatie sunt mai degraba telegrafiate. Ne este prezentat un razboi in care ceea ce a ramas din fortele ONU incearca sa obtina un avantaj prin folosirea robotilor. Acum rusii doresc sa vorbeasca – dar de ce ? Aceasta este una dintre cele trei povestiri din colectie dupa care a fost ecranizat un film (“Screamers” de Dan O’Bannon) care face ca Dick sa fie probabil scriitorul SF tratat cel mai serios de industria filmului. Nu numai ca este ecranizat frecvent, dar putem vedea in mod clar in povesti cum ar fi “Varietatea a doua” influenta sa in filme, de exemplu in “Terminator”, unde robotii ameninta sa preia controlul. Read the rest of this entry »
Vanturile de la Marble Arch (vol. 2) – Connie Willis
In September 07, 2012 in Carti
“Vanturile de la Marble Arch” volumul 2 contine 12 povestiri, iar impreuna cu primul volum, sunt in total 23 de povestiri scrise de Connie Willis. Unele dintre povestiri si nuvele au fost publicate si in alte colectii, dar exista de asemenea si unele care nu a mai fost incluse in colectii si prin urmare sunt foarte greu de gasit, daca nu imposibil.
Citind “Vanturile de la Marble Arch” si apoi “Firewatch”, ofera ambelor povestiri mai multa valoare. Stiind ce se intampla in Marble Arch, am fost chiar mai cuprins de poveste, in timp ce personajele din “Firewatch” se chinuie sa pastreze catedrala Sf. Paul in timpul blitz-ului. De indata ce unul dintre ei a adus in discutie dormitul in subteran pe timpul noptii, m-am gandit “ohh nu…!”
“Blued Moon” este un alt tip de povestire, la care cred eu ca Willis exceleaza. Sunt cativa oameni de stiinta, dintre care unul este un mare mitocan (avand relatii cu diferite femei din aceeasi firma), doua personaje fascinate de limbi straine si o mama care o face pe Gloria Steinhem sa arate ca o pisicuta. Aceasta povestire este pur si simplu amuzanta de la inceput pana la sfarsit. Sunt atat de impresionat de modul in care Willis reuseste sa mentina aceste intrigi complicate la un loc in povesti de acest gen. Ea face ca si comedia sa para usoara, desi stim cu totii ca nu este asa. Reuseste sa faca acest lucru din nou si in “Even the Queen”, o povestire despre femei care obtin progrese medicale, in urma carora pot elimina ”perioadele lunare sensibile” din vietile lor. Desigur ca unele dintre femei imbratiseaza acest lucru, in timp ce altele considera ca este gresit – totul se termina printr-o dezbatare la masa de pranz, intre mai multe generatii de mame si fiice; o scena destul de isterica.
“Nonstop to Portales” m-a facut sa-mi doresc sa caut si sa citesc fiecare lucru pe care Jack Wiliamson l-a scris vreodata. Este una dintre acele povesti incantatoare despre calatoria in timp. “Ado” mi-a amintit de ce trebuie sa luptam impotriva cenzurii de fiecare data si sa nu lasam niciodata garda jos. Ceea ce mi-a placut la aceasta povestire a fost ca Willis izbuteste sa isi transmita mesajul, reusind in acelasi timp sa fie amuzanta si in final spune o poveste cu mult mai mult patrunzatoare in acest fel decat in cazul in care ar fi adoptat o postura mai serioasa. Read the rest of this entry »
Intalnire la Elysee – Rodica Ojog Brasoveanu
In September 06, 2012 in Carti
Toti cei care am citit macar o carte semnata Rodica Ojog Brasoveanu am ramas indragostiti de personajele fascinante creionate cu multa rabdare. Inegalabila Melania Lupu ne-a demonstrat ca este o hoata fara sa fure si o escroaca fara sa insele, a animat actiunea si ne-a convins de fiecare data ca este acel personaj care, desi incalca legea, o face cu candoare si inteligenta incat farmeca cititorul.
Talentul scriitoarei ne atrage in fiecare carte, prin crearea unor fire narative captivante. Printre ele se numara si romanul “Intalnire la Elysee”. Autoarea ne prezinta tradarile, zvonurile, spionajul si escapadele amoroase intr-o Romanie ocupata de nemti, in timpul Primului Razboi Mondial. Si aici dam de personaje memorabile, pline de umor: trei surori ciudate (Zoe, Zinca si Zizine), o verisoara nebuna (Aristita Vernescu), colonelul Dabija (simpatic si patriot) si generalul Roman (patriot, dar deloc simpatic).
“Intalnire la Elysee” este un roman din seria celor de spionaj scrise de autoare. In carte veti intalni ca aparitie secundara un nume cu siguranta cunoscut: Averescu. Insa personajele sunt imaginare sau poate ca autoarea a cautat in documente si personajele sunt in fapt reale. Oricum un lucru e cert: nu ai impresia nicio secunda de falsitate. Dimpotriva.
La fel ca intotdeauna fiecare personaj este bine inchegat, cu trasaturi care se pastreaza in timp, cu limbaj specific grupului sau clasei sociale din care face parte. Si tot la fel ca de obicei actiunea te prinde odata cu prima pagina. Sunt aproape 450 de pagini de citit, dar va asigur ca doar probleme urgente de rezolvat sau somnul ce va ajunge din urma va vor determina sa lasati acest roman din mana.
Desi actiunea este plasata in vremea razboiului, nu avem de-a face cu frontul, cu lupte directe ori cu decese in batalii. Fiind vorba despre un roman de spionaj vorbim mai degraba de culise si de strategii.
Permiteti-mi sa va spun de asemenea ca veti zambi citind aceasta carte. O data ca va veti da seama de anumite trasaturi ale romanilor in orice infruntari si a doua oara pentru ca sunt anumite personaje astfel create incat au un simt al umorului teribil. Read the rest of this entry »
Relicvele altarului – Phil Rickman
In September 05, 2012 in Carti
Phil Rickman este un autor britanic, cunoscut pentru romanele supranaturale si de mister, adesea bazate pe fortele conflictuale ale paganismului si alte religii.
Daca nu ati citit inca seria de romane cu Merrily Watkins, o femeie exorcist din Hereford, atunci pierdeti unele din cele curajoase, pline de suspans si captivante povesti cu „detectivi” scrise vreodata. O parte ce face ca aceasta serie sa fie atat de buna este faptul ca genul este dificil de clasificat: este in parte mister, thriller supranatural si poveste de groaza gotica.
„Relicvele altarului” continua aceasta serie si este unul dintre cele mai bune romane de pana acum. In acest ultim roman, Merrily Watkins ramane la fel de captivanta, in timp ce se confunta cu un caz cat se poate de interesant. Rickman adauga o distributie de personaje unice in acest roman, purtand cititorul intr-o calatorie prin Tara Galilor, prin muzica lui Edward Elgar si in inima unei cai ferate vechi.
O serie de accidente pe aceeasi portiune de drum, in apropierea satului Wychehill, face ca o parte dintre locuitori sa sugereze o cauza supranaturala. Altii doresc sa arate cu degetul catre noul club de dans care ar putea de asemenea sa aduca si droguri, pe langa muzica tare si neplacuta in dealurile linistite traversate candva de Edward Elgar. Cetatenii se impotrivesc intreprinzatorilor vicleni din oras. In roman sunt prezente atat accente rasiale, precum si supranaturale. Merrily este chemata de catre preotul local, care are un trecut militar, in timp ce fiica ei Jane are propria lupta pe care incearca sa o castige, incercand conservarea unei cai ferate antice.
„Relicvele altarului” este o privire fascinanta la modul in care peisajul din Malvern a influentat muzica lui Edward Elgar, precum si un mister al dezvoltatorilor moderni care incearca sa invadeze calea ferata antica. Phil Rickman se afla intr-o forma de zile mari, cu proza lui intensa, reusind sa creeze un peisaj literar care debordeaza de istorie, caracter si tensiune. Din punct de vedere al personajelor, el reuseste sa pastreze consistenta acestora la un nivel care sa le faca placute, permitand in acelasi timp sa aibe loc o schimbare in vietile lor intr-un ritm natural. Merrily si Lol devin tot mai apropiati, desi prin natura muncii, acest lucru este destul de greu. Jane este o adolescenta minunat conturata: este incapatanata si enervanta, suficient pentru a fi credibila, dar intotdeauna o bucurie de a o intalni. Read the rest of this entry »
