Toti cei care am citit macar o carte semnata Rodica Ojog Brasoveanu am ramas indragostiti de personajele fascinante creionate cu multa rabdare. Inegalabila Melania Lupu ne-a demonstrat ca este o hoata fara sa fure si o escroaca fara sa insele, a animat actiunea si ne-a convins de fiecare data ca este acel personaj care, desi incalca legea, o face cu candoare si inteligenta incat farmeca cititorul.
Talentul scriitoarei ne atrage in fiecare carte, prin crearea unor fire narative captivante. Printre ele se numara si romanul “Intalnire la Elysee”. Autoarea ne prezinta tradarile, zvonurile, spionajul si escapadele amoroase intr-o Romanie ocupata de nemti, in timpul Primului Razboi Mondial. Si aici dam de personaje memorabile, pline de umor: trei surori ciudate (Zoe, Zinca si Zizine), o verisoara nebuna (Aristita Vernescu), colonelul Dabija (simpatic si patriot) si generalul Roman (patriot, dar deloc simpatic).
“Intalnire la Elysee” este un roman din seria celor de spionaj scrise de autoare. In carte veti intalni ca aparitie secundara un nume cu siguranta cunoscut: Averescu. Insa personajele sunt imaginare sau poate ca autoarea a cautat in documente si personajele sunt in fapt reale. Oricum un lucru e cert: nu ai impresia nicio secunda de falsitate. Dimpotriva.
La fel ca intotdeauna fiecare personaj este bine inchegat, cu trasaturi care se pastreaza in timp, cu limbaj specific grupului sau clasei sociale din care face parte. Si tot la fel ca de obicei actiunea te prinde odata cu prima pagina. Sunt aproape 450 de pagini de citit, dar va asigur ca doar probleme urgente de rezolvat sau somnul ce va ajunge din urma va vor determina sa lasati acest roman din mana.
Desi actiunea este plasata in vremea razboiului, nu avem de-a face cu frontul, cu lupte directe ori cu decese in batalii. Fiind vorba despre un roman de spionaj vorbim mai degraba de culise si de strategii.
Permiteti-mi sa va spun de asemenea ca veti zambi citind aceasta carte. O data ca va veti da seama de anumite trasaturi ale romanilor in orice infruntari si a doua oara pentru ca sunt anumite personaje astfel create incat au un simt al umorului teribil.
In intreg romanul veti incerca sa va dati seama cine sunt cele doua personaje care isi dau intalnire in prima seara de pace la Elysee. Apoi, la final, veti afla si daca acest lucru se intampla.
Adaug doar ca intre intrigile militare avem de-a face si cu o seama de femei bine creionate, una chiar spectaculoasa atat prin fire cat si prin actiuni si aventuri de toate soiurile. Un roman in care avem asadar de toate: actiune, spionaj, umor, personaje puternice si fascinante, oameni si temerile lor si evident amprenta Rodicai Ojog Brasoveanu.
In lectura romanului gasiti echilibru intre firele narative, rasturnari de situatie, intrigi, spionaj si nu in ultimul rand personaje pitoresti cu o poveste de dragoste neobisnuita. Mie mi-a placut romanul Intalnire la Elysee, asa ca vi-l recomand si voua.
Adauga un comentariu