Pagina albă a unui vişin înflorit
In January 12, 2012 in Carti
Livada de vişini. Teatrul nostru este un „jurnal de spectator”, un caiet de însemnări asupra piesei de căpătâi a creaţiei cehoviene. Autorul, George Banu, este cea mai avizată voce în domeniu, acesta descifrând pentru cititor diferite punere în scenă a Livezii de vişini realizate de peste 20 regizori de pe tot mapamondul – Bucureşti, Milano, Moscova, Viena, Avignon, sau Paris.
Este o carte captivantă şi uşor de citit – limbajul nu este sofisticat, nu este un comentariu sterp, super-sistematizat, dificil sau greoi terminologic. Dimpotrivă, este foarte aproape de cititor deoarece face apel la multe elemente autobiografice ale autorului. Totuşi, ca gen literar nu poate fi încadrat la categoria „jurnal”pentru ca centrul lumii lui rămâne Livada iar amintirile se focalizează în jurul punctelor frumoase, în jurul aspectelor pozitive ale acestei lumi a sublimului care este Livada de vişini.
George Banu identifică un „complex al livezii” în care economicul, componenta materială a vieţii umane, întră în coliziune cu simbolicul, cu acele lucruri care au valoare subiectivă pentru individ şi care „nu pot fi înstrăinate”. Viaţa şi amintirile au o anumită valoare care nu pot fi cumpărate. Read the rest of this entry »
Invitatie la Dans – Dansul Dragonilor
In January 11, 2012 in Carti
Au trebuit 6 ani distanta in timp ca urmatoarea carte din saga “Cantec de gheata si foc” sa apara, respectiv 6 ani si 6 luni la noi. Astfel cele 6 luni nu pot fi considerate o intarziere lunga, desi ca iubitor al scrierii lui George R.R. Martin mi-a parut o mica eternitate, nici nu indraznesc sa cuget la cate apocalipse o sa mai supravietuim pana la urmatoarea carte din serie.
Totusi ma bucur alaturi de multi altii ca nu a fost cazul unei asteptari mai indelungate si cu aceasta ocazie raman recunoscator editurii dar si mosului care banuiesc eu, dupa numarul mare de cititori, a avut ce greutati sa duca pentru ca acest volum este un monstru, o carte sumo in privinta dimensiunilor.
Mai demult, la inceput dupa ce am citit primele volume, inainte de „Dansul Dragonilor” bineinteles, am aflat ca initial autorul a avut in gand sa scrie o trilogie, iar a doua carte ar fi inclus Festinul Ciorilor impreuna cu „Dansul Dragonilor” si as vrea sa spun ca acest lucru chiar se face simtit. Ambele continua furtuna evenimentelor dupa „Iuresul Sabiilor” doar ca prima se concentreaza asupra Sudului Westerous-ului, a doua se axeaza pe Nord si dincolo de Marea Ingusta. Read the rest of this entry »
Evanghelia după Satana – o carte care te prinde
In January 11, 2012 in Carti
Ne trezim câteodată cu o carte în față la care ne uităm plini de prejudecăți. Și ai vrea să o citești. O răsfoiești și vezi atenția pentru detalii a editurii în coperțile cărții, în formatul cărții, în calitatea paginilor. Și te întrebi: Oare este așa de bună? Aceasta a fost senzația mea când am răsfoit prima dată Evanghelia după Satana și pentru câteva clipe, am avut impresia că am în față o adevarată carte a magiei negre. Ce e clar până aici? Ambalajul frumos, prima impresie, o carte ca aceasta te-ar îndemna să o cumperi de cum ai vedea-o într-o librărie. Ca un film al cărui clip de prezentare te trimite direct în cinema. De abia pe urmă, afli dacă filmul a fost sau nu o pierdere de timp.
Comparația cu filmul nu e deplasată deloc. Cartea se citește ca un thriller. (Cuvântul care e scris chiar pe copertă.) E o carte vizuală iar stilul autorului e laconic. Lipsesc predicate iar substantivele, cuvinte tangibile, de cele mai multe ori neplăcute(dar care te îndeamnă să citești mai departe) îți sar în față ca la un film 3D. Propozițiile sunt scurte. Autorul prezintă faptele și nu se lasă influențat de ele. Nu există aici întrebări de genul „Și dacă?”, „Oare ar fi trebuit să fac aia sau cealaltă?”. Personajele nu se încurcă cu astfel de lucruri mărunte, ci acționează. Read the rest of this entry »
Final de jocuri
In January 11, 2012 in Carti
Daca doriti sa aveti o trilogie in planul unui viitor nu departat de realitatea si timpul nostru cu o puternica nuanta intunecata si sumbra, in care personajele realizeaza ca fac parte dintr-o schema atent trasata de conducator, sub a carui dorinta si putere pier intr-un joc cu penajul aproape ritualic, pentru a mentine ordinea si suprematia in o lume devastata de greselile trecutului, atunci si doar atunci, daca ochii va informeaza de titlul seriei, Jocurile Foamei, ati ajuns in pragul de a descoperi adevarate carti-bilete spre un univers ce nu va dezamagi. Dar acum nu am sa vorbesc despre toate cele trei carti ce compun aceasta serie, nu pentru ca primele doua nu m-au incantat suficient de tare ca sa scriu despre ele ci pentru ca „Revolta” e ultima citita.
In „Jocurile Foamei” ne-am bucurat pentru victoria si supravietuirea perechii Katniss-Peeta in a 74-a editie a jocurilor ce a condus la sfidare ca mai apoi o revolta sa se declanseze in districtele Panemului impotriva Capitoliului si presedintelul Snow, revolta a carui simbol este Katniss. In inceput cu vizitarea batranului acasa, districtul 12 pentru eroina, suntem tulburati de devastarea si cenusa in care e gasit locul copilariei, copilarie grea si ea tot din cauza presedintelui Snow, dar din care nu au lipsit per total emotia ce o insoteste, pentru inceputul unei vieti dificile si cu conditii extrem de vitrege. Districtul 12 este bombardat de navele Capitoliului drept raspuns la actul de rebeliune, bombardament in care multi au fost ucisi, dar totusi mai multi cadeau victime daca nu erau salvati de cei din Distritul 13, despre care vom afla destule informatii noi. Ajunsa si vazuta drept revolta personificata, Katniss isi accepta la inceput cu greu rolul si nu fara pierderi pentru final, intregul sir de intamplari o va pune in dificultate sa inteleaga ce se intampla si ce pun in diferenta taberele combatante si mai important, pentru ce lupta. Read the rest of this entry »
