E timpul sa actionam!
In August 08, 2011 in Amintiri, Autori, Carti, Eseu, Istorie, Politica
Un material de Roman Diana Manuela
Indignaţi-vă
Stéphane Hessel
Un manifest politic care atrage atenţia, în primă fază, datorită personalităţii celui care l-a scris, pentru ca mai apoi să şocheze prin profunzimea mesajului transmis. Un manifest care se ridică împotriva stării de resemnare a societăţii civile, în general şi a celei franceze în particular. Indignarea a fost trăsătura specifică a rezistenţei franceze faţă de ocuparea hitleristă. Prin indignare oamenii se pot opune degradării valorilor importante, fiind totodată premisa acţiunii civice.
Deşi criticat că susţine indignarea fără alte manifestări civice precum ieşiri stradale, revoluţie sau răsturnarea guvernelor, Hessel susţine că indignarea prin ea însăşi îi determină pe oameni să se organizeze şi să găsească singuri modalităţi de acţiune. Indignându-se, oamenii refuză să accepte prezentul şi caută alternative la viitorul care se reflectă în acest prezent.
Shangri-La. Crucea de sub Antarctica
In July 11, 2011 in Autori, Carti, Istorie, Suspans
Un material de Mihai Midus
De mult timp nu a reusit un roman sa ma captiveze asa cum a reusit “Shangri-La. Crucea de sub Antarctica”. Autorul exploateaza o bresa a informatiilor finalului celui de-al doilea razboi mondial (sau o pastrare a unor acestora cu eticheta “top secret”), explicand unele evenimente ale istoriei contemporane privite dintr-o alta perspectiva: nu pasim pe apa nu pentru ca stim ca ne vom scufunda, ci pentru ca asa am fost invatati!
El reuseste sa asambleze si sa dezvaluie un puzzle naucitor despre personajele ce par a conduce destinele acestei planete, membri ai organizatiei Ultima Thule. Pentru ca actiunea se desfasoara uneori contra cronometru (unuia dintre protagonisti sugerandu-i-se la un moment dat sa isi schimbe ceasul elvetian pentru ca ii ramanea in urma), dar o parte dintre personaje sunt fosti participanti ai unor evenimente mai putin cunoscute de la sfarsitul ultimei conflagratii mondiale, Julio Murillo ne poarta din Germania in Statele Unite, din Franta in Spania si din Marea Britanie in Antarctica.
Acesta reuseste sa tina cititorul cu sufletul la gura iar, cand lucrurile par a se indrepta pe un fagas normal, o noua rasturnare de situatie necesita noi dezvaluiri, noi informatii pentru completarea puzzle-ului ce devine din ce in ce mai complicat, dar totusi mai bine conturat. Sa fie oare omenirea in drum spre un nou razboi mondial, unul pentru resursele de energie sau pur si simplu unul pentru apa? Finalul pare fericit… dar Murillo nu este un regizor hollywoodian, ci laureat al Premiului pentru Roman Istoric Alfonso al X-lea!
“O istorie a lumii în 10 ½ capitole”, Julian Barnes
In June 03, 2011 in Autori, Carti, Eseu, Istorie
Istoria lumii şi lumea istoriei
de Radu Paraschivescu
Istoria nu este ceea ce s-a întâmplat, ci doar ce ne spun istoricii că s-a întâmplat. A existat un plan, un tipar, o mişcare, o extindere, un marş al democraţiei; există o tapiserie, un flux al evenimentelor, o naraţiune complexă, conectată, explicabilă. O poveste bună atrage după sine o alta. La început au fost regii şi episcopii, cu nişte cârpăceli divine din culise, pe urmă marşul ideilor şi mişcările de mase, iar după ele mici întâmplări pe plan local, care au avut de fapt o semnificaţie mai amplă; însă în permanenţă e vorba de conexiuni, de progres şi de sensuri – asta a dus la astalaltă, asta a avut loc datorită ăsteia. Asta în timp ce noi, cititorii de istorie, cercetăm tiparul cu speranţa că vom descoperi concluzii optimiste şi că vom şti încotro să ne îndreptăm. Ne agăţăm de istoria ca o serie de tablouri expuse în cadrul unui salon, ca nişte crâmpeie de conversaţie ale unor participanţi pe care ne vine uşor să ni-i reimaginăm în viaţă, când de fapt totul aduce mai mult cu un colaj multimedia, unde vopseaua nu e aplicată de pensula din păr de cămilă, ci de ruloul decoratorului.“
Dacă ştiţi o definiţie mai cuprinzătoare şi mai plastică a istoriei, mi-ar plăcea s-o aflu. Iar dacă aveţi cumva impresia că rândurile de mai sus au fost decupate dintr-un eseu, o teză de doctorat sau o carte de istorie, trebuie să divulg adevărata sursă. Ele fac parte dintr-un roman. Mai precis, din O istorie a lumii în 10 ½ capitole (capitolul intitulat “Paranteză”). Aflăm mai multe lucruri din definiţia lui Julian Barnes: că rigoarea, scormonirea arhivelor şi răbdarea asiatică în a descoperi indicii relevante după zeci sau sute de ani n-au dizolvat ideea potrivit căreia istoria e o suită de versiuni şi nimic altceva; că ne vom repeta greşelile, chiar dacă ne studiem trecutul, fiindcă avem un comportament ciclic-inerţial în faţa căruia dresura pe bază de istorie nu valorează mult; că încă nu ne-am hotărât cum ne e mai bine: neştiind că ştim atât de mult sau ştiind că nu ştim destul; în fine, că nicio agenţie de detectivi ai sensurilor şi ai stilurilor nu va putea să delimiteze ficţiunea, cronica şi eseul în literatura lui Barnes. Toate cărţile lui (mai puţin policier-urile semnate Dan Kavanagh) fixează un stil pe care nici măcar cititorii candizi de beletristică nu-l vor confunda vreodată.
Aristotel la Muntele Saint-Michel
In May 30, 2011 in Carti, Istorie, Religie
Aristotel la Muntele Saint-Michel.
Rădăcinile greceşti ale Europei creştine
Sylvain Gouguenheim s-a născut în 1960 şi în prezent este profesor de istorie la École Normale Superieure (ENS) de la Lyon, istoric şi medievist care s-a distins, în primul rând, prin lucrările sale despre Ordinele Teutonice, precum şi prin cercetările despre mistica renană şi promotorii ei. Din octombrie 2010 face parte din prestigiosul grup de cercetare Internationale Kommission zur Erforschung des Deutschen Ordens, fiind unicul membru francez.
Este autorul unor prestigioase lucrări, precum: Reforma gregoriană. De la lupta pentru sacru la secularizarea lumii (2010), Perspective asupra Evului Mediu: 40 de istorii medievale (2009),Cavalerii teutoni (2007), Falsele temeri ale anului 1000: aşteptarea sfârşitului veacurilor sau aprofundarea credinţei? (1999), Sibila Rinului: Hildegarde de Bingen, abatesă şi profetesă renană (1996).
Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile greceşti ale Europei creştine este o invitaţie făcută tuturor cititorilor de a descoperi un text palpitant, bine documentat, curajos, ce restabileşte adevărul prin mărturii istorice. Bizantinii şi creştinii sirieci au reluat cultura greacă, şi-au apropriat ideile sale esenţiale, au tradus-o şi au transmis-o în Evul Mediu lumii occidentale, cu care aceşti mari uitaţi ai istoriei aveau relaţii foarte variate, datorate mai ales faptului că împărtăşeau cu toţii aceeaşi credinţă – liant esenţial al unor popoare şi limbi variate în universul unic al creştinătăţii.
Sirieci şi bizantini, clerici occidentali, cum ar fi Iacob din Veneţia, au replămădit şi transmis cultura greacă antică, de multe ori într-o „fericită concurenţă” cu învăţaţii arabi de la curţile califilor. Ce le datorează Europa tuturor acestora? Care este contribuţia veritabilă a unor creştini de limbă siriacă? Şi care este realul impact al activităţii prolifice a unor traducători învăţaţi din Europa medievală asupra dezvoltării culturii noastre? Care era situaţia reală în schimburile culturale dintre creştinătate şi Islam? La aceste interogaţii, dar şi la multe altele, la fel de pasionante, autorul încearcă să răspundă într-o gamă variată a istoriei mentalităţilor, trasând parcursul cultural de la Europa occidentală la Bizanţul moştenitor al antichităţii greceşti şi la califatele arabe din Evul Mediu.
