Alberto Manguel – Istoria lecturii
In September 24, 2014 in Carti, Literatura clasica si contemporana
Alberto Manguel – Istoria lecturii
( reînvestirea cititorului)
-recenzie-
Prof. Simona Liutiev
Cartea apărută în 2011 la Editura Nemira, recunoaște prin ea însăși că nu este o istorie decât în sensul că salvează texte de la uitare; altfel ea se vrea cel putin o lectură în care să găsești minimum un element plăcut și maximum să-ți reconstitui biografia, să înțelegi mai bine cine ești tu, cititorul. Este o încercare de a ne impulsiona să reacționam la crima supremă-analfabetismul, ignoranța, într-o lume când primează libertatea, când în ciuda faptului că nici fanaticii, nici stoicii, nici cenzorii nu ne mai limitează, când sub iluzia autocontrolului, a PUTERII (asigurate de stiința de carte), alegem să maltratăm texte, să fim manipulabili prin sărăcia lecturilor.
Volumul lasă, per ansamblu, impresia unui traiect sinuos-spasmodic, în sensul că acum e clar, limpede, digerabil (ca să folosim metafora culinară general-acceptată pentru tema în discuție), reconfortant prin iluzia că poți opri timpul, adoptând textual metode didactice moderne, rețetă verificată a succesului; iar alteori, inevitabil, terminologic-tehnicist, hermeneutic, textualist. Reușește astfel să lase impresia că acoperă o arie vastă a problematicii, că asigură parcurgerea tuturor unghiurilor posibile, recunoscându-și, programatic, aproape cu emfază, din respect pentru cititor, slăbiciunile, în virtutea infailibilității unui asemenea demers ”Istoria lecturii nu are sfârșit”(p.364). Read the rest of this entry »
Nimicul de temut – Julian Barnes
In August 11, 2014 in Carti, Literatura clasica si contemporana
Am citit cu mare plăcere cartea lui Julian Barnes, “Nimicul de temut” (eng. Nothing to be frightened of). Deşi este ateu şi pe alocuri chiar ireverenţios la adresa lui Dumnezeu şi a religiei, Barnes are o scriitură de calitate. Deloc lipsit de simţul umorului, abordează tema morţii din diverse perspective: literară, psihologică, biologică etc. Poate că fraza cea mai frumoasă din întreaga carte e chiar cea de la început de tot: „Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa”.
Scriitorul britanic mi se pare că încearcă înainte de toate să-şi “exorcizeze” propria teamă de moarte. Căci, spune el, aproape oricine se teme de moarte, ori că o să moară. “Le réveil mortel”, sau conştiinţa morţii, momentul acela în care înţelegi că vei muri, când eşti copleşit de gândul morţii, este probabil cel mai tulburător din întreaga existenţă şi se pare că nimeni nu este cruţat, mai devreme sau mai târziu.
Julian Barnes nu ne oferă prea multe speranţe: moartea e capătul de linie. După, neantul. Extincţie totală (perspectivă anihilaţionistă).
Să fie oare numai atât? Câteva zeci de ani – dacă eşti suficient de „norocos”- şi gata? Eu unul nu cred. Nu, nu cred că viaţa asta e totul. Ar fi extrem de nedrept ca totul să se încheie când murim, să nu existe Dumnezeu, nici Înviere, nici Judecată, într-un cuvânt, să nu existe nimic din ceea ce pentru Creştinism şi alte mari religii e fundamental. Read the rest of this entry »
