Cimitirul animalelor sau Mormantul linistii noastre
In September 12, 2008 in Horror
Luam un nebun, ii dam posibilitatea de a scrie si garantat va reusi sa ne scoata din normalitatea noastra. Asta-i King, nebunul. Unul care are o fantezie iesita din orice tipar. Toate cartile lui mi se par prea scurte, desi unele au peste o mie de pagini.
Ma fascineaza talentul sau unic de a exploata micile fisuri din tesatura realitatii. Pornim mereu cu viata unui om oarecare, intamplari oarecare, locuri oarecare. Pana si gandurile eroilor sunt oarecare, banale, obisnuite, nimic spectaculos. Apoi incep lucrurile sa alunece spre nebunie. Fara sa ne dam seama cand, ne trezim in plin cosmar, toate care ne inconjoara pot fi obiecte simple sau unelte ale unei fiinte malefice, ale unei fiinte supranaturale ce calca in picioare legile fizice cu aceeasi usurinta cu care ne distruge King linistea si convingerea ca lucrurile prin lume sunt cum noi le-am cunoscut.
Din echilibru se pastreaza exact atat cat sa confere veridicitate celor povestite, iar protagonistii, in ciuda faptului ca deseori sunt fiinte dintr-o alta lume, pastreaza exact atata logica cat sa nu le putem nega existenta. Nu sunt asemeni monstrilor plini de sange ce isi urla furia intr-un mod caraghios, asa cum vedem in filmele horror de mana a treia, nici gand. Nici actiunea nu este una care sa-mi provoace zambete involuntare, asa cum mi se intampla atunci cand urmaresc un film ca acelea mai sus pomenite. Nu pot sa nu observ ca eroii special se despart si se expun pentru a putea fi victime. La King toate decurg natural, firesc, supranaturalul se ataseaza la fel de firesc, de natural ca umbra de corpuri.
In Cimitirul animalelor, Stephen King creeaza un adevarat mit. O lume atat de fireasca, de normala, incat oricare dintre noi si-ar putea gasi locul cu usurinta, caci personajele sunt asemeni celor cu care dam nas in nas pe strada, nimic spectaculos, doar un mic amanunt. O carare ce duce spre nicaieri, undeva la marginea unei proprietati oarecare si un stravechi obicei ramas de la locuitorii de candva ai regiunii. Oameni care uneori respecta stravechiul ritual si nu-si ingroapa animalele de companie intr-un colt oarecare al gradinii, ci in Cimitirul animalelor. Potrivit mitului, o forta supranaturala le reda viata si acestia se intorc uneori, sunt vii, fizic identici pana la cel mai mic amanunt cu animalul ingropat.
Exista insa un pret, mult prea mare cat sa merite: sufletul. Animalele intoarse devin malefice, pe cat de atasate au fost inainte de stapanul lor, care la randul sau le-a iubit indeajuns, cat sub impulsul unei sperante vagi si a unei credinte localizate mai degraba in subcontient, sa le ingroape acolo, pe atat devin de rele. Orice urma de atasament dispare si tot ce vor este sa faca rau, sa ucida. Poveste ciudata, cine ar crede asa ceva? Cati dintre noi, daca ne-am muta intr-o alta localitate am da crezare unei astfel de povesti?
Nu crede nici eroul cartii lui Stephen King. Atunci insa cand isi pierde copilul intr-un accident, durerea il impinge sa imbratiseze ultima speranta ramasa. Ce se intampla? Vreti sa aflati cine plateste pretul, cum si cat va fi acesta de mare? Cititi cartea Cimitirul animalelor si veti afla. Ce va pot eu spune cu siguranta este ca veti avea de-a face cu o carte care nu va va plictisi nici o clipa, cu una pe care nu o veti uita niciodata, una care o sa va bantuie multa vreme noptile, una de care va veti aduce aminte mereu in intuneric sau in preajma cimitirelor.
Lectura placuta!
Balin Feri
[ratings]
Stephen King, Orasul bantuIT
In August 28, 2008 in Horror
Despre Orasul bantuit se poate spune ca reprezinta o alta capodopera a lui Stephen King. Dupa lecturarea acestui roman vei fi de acord, macar partial, daca nu total, cu spusele autorului in legatura cu ceea e reprezinta Orasul bantuit: “suma a tot ce am facut si am invatat in viata mea.”
Intriga romanului se construieste in jurul mortii si disparitiei misterioase a mai multor cetateni, copii, ai orasului Derry, din Maine. Evenimentele terifiante au loc aproximativ la fiecare sfert de secol, evolutia ciclica a tragediilor din acest oras sugerand prezenta unei forte intunecate, malefice, in si sub Derry.
Personajele principale ale romanului sunt Bill (William) Denbrough-balbaitul, Ben Hanscom-grasul, Eddie Kaspbrak-astmaticul, Richie Tozier-ochelaristul, Stan Uris-evreul, Mike Hanlon-negrul si Beverly Marsh. Acestia se vor uni impotriva terorii si suferintei provocate de scolari mai mari, precum Henry Bowers, Belch Huggins si Victor Criss, formand un club, Clubul Pagubosilor, al carui conducator va fi Bill.
La inceputul unui nou ciclu de crime si disparitii, prima victima va fi fratele mai mic al lui Bill, George Denbrough. Alaturi de ceilalti membri ai Clubului Pagubosilor, Bill, dorind sa-si razbune fratele mort, va lupta pentru a opri si elimina raul ce isi are salasul in Derry, mai exact sub oras, in canalizarea acestuia.
Adversarul eroilor romanului este Monstrul, care se intruchipeaza sub forma unui clovn-Pennywise/Bob Gray, monstru ale carei forme variate – mumie, vampir, varcolac, lepros, paianjen etc. – si a carui respiratie otravita sunt terifiante. Arma cea mai importanta a Binelui, reprezentat de Clubul Pagubosilor, in lupta cu Monstrul, se va dovedi a fi, de fapt, prietenia, cu ajutorul careia personajele principale vor putea trece peste toate obstacolele intalnite, in incercarea de a elimina magia neagra si vraja care a cuprins orasul, provocand suferinta locuitorilor, in special copiilor.
Astfel, va fi inevitabila o infruntare (finala) intre cele doua forte opuse.
Cu talentul si imaginatia debordanta de care dispune, Stephen King descrie cu minutiozitate toate elementele necesare construirii unui fir narativ ce poate capta atentia si aduce lamuriri cititorului. Aceasta carte te lasa cu respiratia taiata, te impinge sa o citesti pana la final (in ciuda dimensiunilor) pentru a descoperi cum se termina lupta dintre cele doua forte.
Oricum, asemenea multor carti scrise de Stephen King, nici finalul acesteia nu cred ca va dezamagi asteptarile cititorului.
Subiectul romanului poate fi considerat unul supranatural (sau chiar supranaturalul). Orasul bantuit este intr-adevar o carte care trebuie citita intr-o incapere bine luminata si poate fi creditata de fanii lui King. cu succinta apreciere “must read”.
Alexandru-Raul Trandafir
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Stephen King, Salem’s Lot
In August 28, 2008 in Horror
Salem’s Lot este unul dintre primele romane scrise de Stephen King, acesta abordand o tema clasica, si anume mitul vampirilor.
Autorul, prin imaginatia si talentul de care nu duce lipsa, preia tema respectiva, mitul vampirilor, si adauga o nota de original, stilul sau inconfundabil de a nara si de a descrie scenele horror si emotiile personajelor impulsionand fanii sa citeasca si acest roman marca Stephen King.
King plaseaza actiunea intr-un orasel aparent linistit si banal din statul Maine, oras numit Jerusalem’s Lot (sau Salem’s Lot, conform localnicilor).
Ben Mears, un scriitor care a copilarit in Salem’s Lot, cauta o sursa de inspiratie pentru noul sau roman. In consecinta, decide sa se intoarca pentru o vreme, nedefinita, in acest oras. Lucrurile stranii apar inca de la sosirea scriitorului in oras, care afla cu surprindere ca nu mai poate inchiria casa dorita, si anume Casa lui Marsten, deoarece fusese vanduta unui misterios om de afaceri, Straker, asociat cu un anume Barlow.
In Salem’s Lot, Ben cunoaste mai multi localnici care-l inspira in scrierea romanului.
Simbolul si punctul de declansare al raului si intunericului ce vor acoperi orasul este reprezentat de Casa lui Marsten, asemanata cu un idol sau zeu al intunericului, ce vegheaza asupra orasului de la inaltimea sa (dealul pe care era amplasata casa). Fostul stapan al casei, Hubert Marsten, din perioada anilor ’20-’30, era un personaj misterios, avand afaceri si legaturi cu lumea interlopa, conform zvonurilor si nu numai. Moartea sa si a sotiei sale sugereaza prezenta unei forte malefice. Lupta dintre bine si rau va acapara orasul, cuprins tot mai repede de intuneric. Lui Ben, care lupta de partea binelui, i se vor alatura un profesor (Matt Burke), un doctor (Jimmy Cody), un baiat (Mark Petrie) si un preot (Callahan).
Consecintele acestei lupte vor fi tragice, deoarece nu doar fortele intunericului vor suferi pierderi, ci si fortele binelui. Astfel, pe langa pierderea unor prieteni si cunostinte din oras, Ben si aliatii sai se vor confrunta si cu grele momente de incercare, constand in ezitari, deznadejde, si chiar in tendinta de a abandona lupta cu vampirii creati si condusi de Straker si Barlow.
Supranaturalul si magia prezente in oras vor fi insa favorabile si binelui, desi intr-o masura mai mica, nu doar raului. In consecinta, daca noaptea va apartine acestor creaturi (vampirii), in timpul zilei cei ce reprezinta fortele binelui vor avea avantajul de a-i putea gasi si elimina, eventual, pana la ultimul pe cei acaparati de fortele intunericului.
Alexandru-Raul Trandafir
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Stephen King, Mobilul
In August 25, 2008 in Horror
Stephen King este cel mai mare scriitor de romane horror din lume. Este deci inutil sa mai aduc laude, pentru ca in mod sigur a facut-o cineva inaintea mea cu mult mai multa indemanare. Asa ca, voi incerca sa vorbesc mai mult despre roman.
Mobilul este unul dintre primele romane horror pe care le-am citit, insa in mod sigur voi incepe sa acord o mai mare atentie genului. Initial mi s-a parut putin cam comercial, insa continuand sa citesc, a inceput sa ma atraga tot mai tare, pana cand nu am mai reusit sa-l las din mana. Povestea incepe punandu-ne in prim cadru un om simplu, nicidecum un erou, pe nume Clayton Riddell. El este un desenator si se afla in Boston pentru a-si prezenta lucrarile. Totul se intampla foarte spontan, in timp ce isi lua o inghetata. La inceput aude un urlet din parcul din apropiere, care i se pare uman.
Insa, in momentul in care se uita, observa un barbat care musca urechea unui catel, dupa care a smuls-o cu totul. In fata lui, o fetita, care cu cateva secunde inainte vorbea la telefonul mobil, acum musca jugularul unei femei. Totul se petrece atat de repede in jurul lui Clay incat nici nu are timp sa reactioneze. Insa se vede nevoit sa ia atitudine, caci apocalipsa pare sa bata la usa. In scurt timp se formeaza un mic grup, alaturi de el venind un barbat, Tom, si o fetita, Alice, ce a fost atacata de propria mama. Pana sa se innopteze, decid sa paraseasca orasul, si, pe masura ce majoritatea supravietuitorilor se indeparteaza, pot observa orasul cum arde.
Si-au dat seama destul de repede ca toata catastrofa a fost declansata de telefoanele mobile. Un anume semnal produs de acestea a resetat creierul uman, lasand in urma niste creaturi violente care omoara tot ce le iese in cale. Astfel, singurii supravietuitori sunt cei care nu au folosit un telefon mobil, iar acestia se pare ca sunt destul de putini, caci primul lucru pe care il faci cand dai de pericol este sa iei telefonul in mana pentru a suna pe cineva. Cei trei decid sa se retraga intr-un loc mai putin populat, si merg la casa lui Tom pentru a se pune la adapost si a se odihni. Insa la nici doua zile dupa declansarea semnalului, incep sa observe schimbari in comportamentul “telnebunilor”, asa cum sunt numiti. Acestia devin mai putin violenti fata de cei ca ei si par sa inceapa sa invete sa-si procure hrana.
Urmatorul lucru si mai ciudat a fost felul in care mergeau, semanand cu un stol de pasari ce zbora la aceeasi distanta, perfect calculat. Isi dau seama ca “telnebunii” au o minte colectiva, si incep sa observe cum, de la o zi la alta, evolueaza intr-un fel necunoscut oamenilor, si ca, intr-un mod straniu, nu se deplaseaza decat ziua. Astfel Clay, Tom si Alice pornesc la drum, mergand doar pe timp de noapte, obiectivul lor fiind sa ajunga la Sharon si Johnny, sotia si fiul lui Clay, care spera el sa fie inca in viata. Lumea este total schimbata si este tot mai greu sa ramai in viata, pe masura ce “telnebunii” evolueaza.
Pentru a afla cum se va incheia calatoria celor trei, pentru a vedea in ce se va transforma noua lume si pentru a sti sfarsitul care garantez ca nu va dezamagi, recomand tuturor sa citeasca “Mobilul”.
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
