Stephen King – Cimitirul animalelor
In August 10, 2009 in Horror
Reticenta cititorilor”seriosi”in fata cartilor lui Stephen King contine o apreciabila doza de snobism, daca nu chiar de ipocrizie. A stramba pur si simplu din nas la lectura unor romane ca’‘Misery”, ”Jocul lui Gerald” sau ”Cimitirul animalelor” (fara a mai vorbi de ”Apocalipsa” sau ”Orasul bantuit”, toate de Stephen King) este sinonim cu a repudia, aprioric (si, deci, nejustificat), o formula epica profund originala, percutanta si seducatoare. Stephen King patrunde intr-o lume intunecata, a actelor tenebroase si a resorturilor psihologice obscure, o lume care este, adesea, o protuberanta maligna a realitatii. Stilul horror al lui King, pe care il practica cu consecventa (si cu succes) nu denota neaparat o predilectie (cu atat mai putin o fixatie) pentru morbid, cat dorinta autorului de a descifra faliile lumii exterioare si,deopotriva, ale sufletului omenesc,cu imponderabilele sale ascunse si nebanuite. Doza de imprevizibil, care se insinueaza in gama actiunilor umane, este o replica tacita la ideea linearitatii psihologice,agreata si cultivata cu asiduitate de autorii romanelor ”clasice”.
Romanul ”Cimitirul animalelor” este o fascinanta radiografie a unei metarealitati impregnate de morbid, este in acelasi timp proiectia halucinanta a lumii de dincolo, prezenta si acaparatoare,in gandurile si dorintele noastre cotidiene. Dar este aceasta lume de dincolo o pura fictiune a mintii noastre,exasperata de invazia insidioasa a realului? Sau este realitatea cea mai reala, dimensiunea autentica in care ne regasim amintirile si nostalgiile, estompate de repetatele esecuri existentiale?
In romanul lui Stephen King se petrece un melanj aproape imperceptibil intre cele doua lumi, o glisare a realului in supranatural, cu consecinte terifiante pentru destinul tragic al personajelor.
S-a vorbit despre ”Cimitirul animalelor” ca despre cartea cea mai neagra a lui Stephen King, care duce disperarea si teroarea la limite insuportabile. Personajul principal traieste drama pierderii fiului cu intensitati paroxistice, incercand sa compenseze incomensurabila absenta prin repetate tatonari si incursiuni in lumea cealalta. Predilectia declarata a autorului pentru morbid si supranatural nu poate eclipsa, totusi, liantul afectiv care asigura personajelor o dimensiune si o luminozitate morala profund umane. Este vorba de dragostea parintilor pentru copii si a copiilor pentru parinti, prezenta ca un laitmotiv in cvasitotalitatea romanelor lui Stephen King (a se vedea, in acest sens, si romanul ”Shining”).
Din punct de vedere stilistic, este detectabila si in acest roman utilizarea unei partituri narative ample si diversificate, alternand fraza baroca, arborescenta, cu notatii nude despre tribulatiile psihologice ale personajului principal. Stephen King este posesorul unei arte narative complexe, stapanind la perfectie atat registrul maximei conciziuni,cat si gama infinita a nuantarilor subtile.Romanul ”Cimitirul animalelor” are o fluenta epica remarcabila, care, adaugata la subiectul palpitant, cu insertii intr-o realitate tenebroasa de maxima reverberatie, face din aceasta carte o lectura incitanta si profitabila.
Geo Galetaru
[ratings]
Serge Brussolo – Haita
In August 04, 2009 in Horror
Oamenii uita de cele mai multe ori ca nu sunt atat de diferiti de celelalte mamifere, si ca, pana nu demult, traiau in competitie cu acestea.
Serge Brussolo, prin romanul „Haita” ne obliga sa ne privim cu atentie pielea, inca acoperita de aceleasi fire de par care in cazul animalelor compun o blana deasa si sa ne constientizam creierul reptilian, depozitul tuturor temerilor ancestrale, ale omului, in acelasi timp prada si pradator.
Animalitatea este un punct central in toate cartile lui Brussolo, dar in „Haita”, aceasta este explorata pana in cele mai mici amanunte, de la incercarea de a te ascunde de ceea ce nu poti vedea, dar care te poate urmari din ascunzatori improbabile, pana la a privi cu oroare cele cateva picaturi de transpiratie, care iti pot trada prezenta datorita mirosului aproape imperceptibil, dar care pentru fiare este precum cea mai zgomotoasa chemare.
Brussolo surprinde animalitatea din om, singura fiara reala, capabila de cruzime gratuita. In „Haita”, animalele devin o entitate razbunatoare, care isi cere tributul de sange pentru ororile la care au fost supuse de catre un personaj care, desi mort demult, este omniprezent in casa si in viata fiului care plateste pentru pacatele tatalui. Acesta, ramas in viata, este instrumentul prin care spiritul chinuit al salbaticiunilor isi pune in aplicare razbunarea.
Femeia care il ajuta, asistenta in a carui grija se afla, devine o fiinta supraumana, ea isi intelege perfect natura, si isi indeparteaza in intregime pilozitatea, pentru a iesi din cercul razbunarii acestor fiare care dupa ce au fost ucise, au fost impaiate in ipostaze ce satisfaceau perversiunea vanatorului, tatal care si-a crescut fiul in acelasi ambient grotesc, si care si-a gasit un sfarsit pe masura atiunilor intreprinse in viata.
Secretele unei case care a vazut atrocitati de neinchipuit, crimele unui barbat ajuns in pragul nebuniei, disperarea femeii care ea insasi ii inlesneste aceste crime si spiritul chinuit al animalelor care se materializeaza in ceva ce nici perversitatea tatalui vanator nu ar fi prevazut, fac din „Haita” lui Brussolo un roman care dezvaluie realitatea prin inducerea unui cosmar teribil.
Andra Stoicoci
[ratings]
Stephen King – Orasul bantuIT
In June 24, 2009 in Horror
Roman clasic al lui Stephen King, IT, “Chestia” cum s-ar traduce ad-literam, ramane in sectiunea “Memorabil” a rafturilor mintii oricarui cititor care inainte de a ajunge impreuna cu noi, chiar aici in aceasta clipa, a trecut printr-o copilarie, fie ea una consumata demult, sau si mai bine, una care inca nu l-a parasit de tot. Caci, de fapt, asta inseamna Orasul bantuIT, locul acela in care ai fost cand erai mic, unde tu si colegii tai erati haituiti de batausii scolii pe care incercati mereu sa-i evitati, locul in care te-ai intalnit cu proprii tai monstri, in care la un moment dat i-ai si infruntat impreuna cu ajutoarele care ti s-au ivit in cale, acestea fiind prietenii care se aflau in aceeasi situatie cu tine.
Chestia care sta la panda se foloseste de metode aparent infantile pentru a-si atrage victimele in capcana, are capacitatea de a-si schimba forma, preferata ei fiind un clovn botezat de el insusi cu numele Pennywise, desi nimeni nu este in stare sa-i vada forma in adevarata sa natura. In ciuda nerabdarii, asteapta sa-si ia tributul de sange pentru ca nu poate dormi atunci cand ii este foame. Isi face aparitia atunci cand te astepti cel mai putin, si are o carte de vizita sangeroasa. Insa cu ajutorul prieteniei, al curajului si tuturor virtutilor de care poate da dovada un copil, monstrul poate fi alungat. O nimica toata, este? Cu siguranta niste vremuri de aur. Dar asta este numai inceputul…
Ce poate fi mai infricosator decat atunci cand trebuie sa deschizi o portita spre trecut pe care o credeai de mult inchisa? Tocmai asta se intampla cu eroii acestei carti, sunt chemati inapoi in Derry, orasul natal, unde Monstrul s-a trezit din nou mai infomentat ca niciodata si insetat de razbunare. Datorita unei promisiuni facute in urma cu peste 25 de ani, atunci cand oroarea fusese infranta doar temporar, copiii de odinioara, acum oameni maturi, sunt nevoiti sa se intoarca in orasul in care a inceput totul, in ciuda fricii, a lipsei unui plan, si sa elimine o data pentru totdeauna pericolul ce a existat de sute de mii de ani pe pamantul din Derry.
Cu o intriga deosebita si o tehnica narativa excelenta, Stephen King face ca fiecare personaj din poveste sa atraga interesul si admiratia, in evolutia lui pe tot parcursul romanului. Spre exemplu Pennywise, genul sau asexuat, si in primul rand personalitatea sa care nu se compara cu niciun alt “raufacator”; el isi alege diferite comportamente de ticalos asociate cu cea mai mare teama a urmatoarelor victime si, pe intelesul oricui, baga groaza in ei inainte de a-i ataca. Ca sa nu mai vorbim despre personajele principale, care se regasesc in fiecare dintre noi, copilaria acestora si lucrurile de care au parte amintesc cititorului dificultati si bucurii pe care le-a intampinat si el in aceasta perioada.
Fiecare din pustii care formeaza Clubul Pagubosilor, titlu acordat datorita problemelor de familie si cu tovarasii de cartier “binevoitori” din gasca lui Henry Bowers, care sunt gata oricand sa le arda o mama de bataie umilitoare. Cei sapte pusti, sase baieti si o fata – William Denbrough (Bill Barosanul), Ben Hanscom (Claita), Beverly Marsh, Richie Tozier, Eddie Kaspbrak, Mike Hanlon, Stanley Uris – sunt protagonistii care au toata simpatia publicului, care se gasesc in fata unui rau pe care nu-l pot intelege complet, dar pe care stiu ca trebuie sa-l infranga. Au trecut o data prin iad si l-au gonit, dar numai pentru un timp. Maturizarea le-a adus experienta, dar si uitare. Vor mai fi in stare sa-si aminteasca cum il vor distruge pe Monstru, in lipsa “magiei” tineretii? Vor reusi sa-l alunge definitiv? Si cu ce pret?
[ratings]
Radu Mihai
Stephen King – Shining
In February 09, 2009 in Horror, Suspans
Dupa romane precum Orasul bantuIT sau Salem’s Lot, o alta capodopera de Stephen King pe care am citit-o este Shining, un roman horror care in mod sigur nu trebuie ratat de fanii autorului si ai genului. In primul rand, imaginatia si inspiratia lui King fac si din acest roman unul care nu dezamageste cititorul. Cartea reia tema supranaturalului, prezenta si in alte carti ale maestrului genului, ce-i drept subiectul fiind diferit si mai bine dezvoltat in comparatie cu romanul Carrie, cel putin.
Romanul Shining descrie drama unei familii obisnuite, normale la prima vedere, macar pana aflam de problemele existente la membrii ei – Jack, Wendy si Danny Torrance. Jack, tatal lui Danny si sotul lui Wendy, are un trecut nu tocmai fericit, faptul ca a devenit alcoolic avand legatura cu amintirea copilariei, tatal sau fiind betiv. Dupa ce Jack sufera de pe urma pierderii slujbei de profesor – urmare a unui incident survenit din cauza efectelor devastatoare asupra mintii ale consumului excesiv de alcool – el decide si chiar reuseste, in buna masura, sa stea departe de tentatia alcoolului. Pentru a reuni familia, Jack va accepta sansa oferita de a se angaja ca ingrijitor pe durata iernii la hotelul “Overlook”, din Colorado. In acest loc izolat de restul lumii se va petrece drama familiei Torrance. Danny, un “shiner”, adica un om cu puteri vizionare, va primi niste semne nelinistitoare in “visele” sale, dar nu se va opune mutarii familiei sale la acel hotel, deoarece decide ca este o cale buna de reapropiere intre el si parintii sai. In hotelul “Overlook”, ca intr-un castel vrajit de o magie sumbra, fortele intunecate ce au pus stapanire pe sufletele chinuite ale celor decedati in moduri mai mult sau mai putin groaznice vor reusi sa influenteze negativ traiul familiei Torrance. Spiritele hotelului profita de vechile slabiciuni ale lui Jack Torrance, indemnandu-l la fapte cumplite, scopul final fiind capturarea sufletului lui Danny, care ar reprezenta o achizitie insemnata pentru “Overlook”.
Desfasurarea actiunii are ritmul potrivit, Jack devenind treptat omul aflat intr-o stare de nebunie si alienare mintala accentuata. Prin stilul propriu, King construieste un fir epic foarte captivant, o poveste in care descrierea dramelor suferite de familia Torrance si a emotiilor intense ale membrilor acesteia, alaturi de elementele de fictiune – puterile supranaturale ale lui Danny sau ale sufletelor captive in hotelul “Overlook”, chiar ale hotelului, asemanator cu un organism viu – joaca un rol important in atragerea atentiei cititorului si in afundarea acestuia intre paginile unui roman excelent. Nu lipseste din roman nici factura psihologica, S. King tratand destul de atent si echilibrat motivatiile, aspiratiile si emotiile personajelor esentiale in poveste. De altfel, nu degeaba Shining a gasit apreciere in randul colegilor de breasla ai lui Stephen King, un scriitor important precum Peter Straub spunand despre carte ca este una dintre cele mai bune care au avut ca subiect supranaturalul.
Cred ca nu este doar opinia mea ca Shining a fost unul dintre cele mai bine ecranizate romane ale lui King, desi, poate, ce-i drept, ecranizarile respective nu se ridica la nivelul romanului. Sunt de parere insa ca Jack Nicholson a prestat unul din rolurile sale magistrale in ecranizarea din 1980 a cartii. In concluzie, e posibil sa nu fi adus chiar o suficienta descriere sau lauda acestei carti a lui S. King, dar sunt convins ca au promovat-o si laudat-o altii mai mult inaintea mea. De aceea tot ce pot spune este ca atat amatorii genului si ai autorului, cat si alti cititori ar trebui sa nu rateze una din capodoperele literaturii mondiale, si anume stralucitul roman Shining.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF
Alexandru Trandafir
[ratings]
