Orasul bantuIT – Stephen King
In February 16, 2010 in Carti, Clasici, Horror, SF
,,Copiii mei, o carte reprezinta adevarul dinlauntrul minciunii, iar adevarul acestei carti este destul de simplu: exista magie.” Aceste cuvinte m-au intampinat cand am patruns in universul magnific Orasului bantuIT. Nu v-ati astepta ca un roman horror sa inceapa asa, nu? Desi Stephen King a fost consacrat stilului horror, atinge teme si concepte existentiale mult peste mediocritatea celorlalte romane din acelasi gen. De fapt, am inceput sa realizez ca sub aceasta masca a groazei, Stephen King isi construieste romanele scotand la iveala, intr-adevar, cele mai teribile si murdare manifestari umane, dar insufland sentimentul pur al sperantei.
Prietenia. Inca din cele mai vechi timpuri se vorbeste despre ea, dar am fost socata sa descopar cat de profunda poate fi. Tu poti afirma ca ai un prieten pentru care ti-ai da viata intr-o clipire? Se pare ca prietenii acestei carti pot. Si in urma unui simplu telefon, isi pot lasa balta vietile obisnuite si sa mearga in orasul natal, Derry, Maine, sa-si indeplineasca promisiunea facuta cu 27 de ani in urma. Fara nicio ezitare. Doar se urca in avion si pleaca. Bineinteles ca exista si exceptia care intareste regula, dar aici intervin mai multe motive bine intemeiate.
Ideea raului, atat de frecventa in romanele lui Stephen King, este aici inabusita in Derry, printr-un ciclu de omoruri care are loc o data la 27 ani. Terifiant este faptul ca Raul ia forma lucrului de care ii este frica fiecarui personaj, dezvaluind astfel cele mai ascunse si nebanuite temeri. Momentele de groaza sunt ingenios realizate, iar tensiunea va ajunge pe alocuri de nesuportat. Read the rest of this entry »
Shining – Stephen King
In November 11, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
Cu Shining
de Stephen King m-am intalnit prima oara in 1994, cand, de pe o taraba, mi-a facut cu ochiul o coperta din care imi zambea cu sprancenele arcuite mefistofelic Jack Nicholson.Stiam ca e ceva horror, dar nu eram foarte interesat de gen, fata de care aveam niste prejudecati pe care banuiesc ca multi din cei care nu s-au delectat cu proza Regelui le au si acum. Am cumparat totusi cartea, pentru ca pretul era foarte atractiv. Mic. Pe vremea aia, din cauza inflatiei, puteai sa pescuiesti din cand in cand carti cu pretul neactualizat.Am avut surpriza sa descoper ca horror nu inseamna neaparat sange imprastiat pe pereti, stafii, sau vampiri. Gasesti din plin si lucrurile astea in opera lui Stephen King, dar desi pare un paradox, ele sunt doar pretexte care stau in spatele literaturii de calitate. Pe scurt, este vorba despre un profesor cu aspiratii de scriitor, care a avut ceva probleme cu alcoolul si care incearca sa-si refaca viata. Impreuna cu sotia si cu baietelul lor va locui o iarna intreaga intr-un hotel din munti lucrand ca ingrijitor in perioada de extrasezon.La inceput, atat timp cat hotelul inca nu este izloat din cauza ninsorilor, avem o poveste normala, in stilul care mai apoi mi-a devenit atat de drag la King. Naratiunea curge usor, personajele au probleme banale, povestea este spusa deseori prin ochii copilului. Apar numeroase flash back-uri care trimit la trecutul uneori traumatizant al personajelor.
Treptat, in lumea asta normala, apar elemente de fantastic. Baietelul are puteri extrasenzoriale, straluceste. Aflam mai multe despre aceasta abilitate de la un personaj, care ulterior va avea o importanta destul de mare in economia romanului.
Christine – Stephen King
In November 09, 2009 in Autori, Carti, Horror, SF, Suspans
“La naiba! Altceva nu ai gasit?”, mi-a spus prietena mea cand a vazut ca am luat de pe raftul librarii mele favorite cartea Christine. “Iar Stephen King? Inca nu te-ai saturat?”, a completat prietena mea, care de la o vreme a inceput sa se obisnuiasca sa vada ca renunt la niste titluri de carti mai pompoase pentru o carte semnata de Stephen King.
Da, si spun asta cu mandrie, sunt total dependenta de acest autor si de tot ceea ce este scris de el.
Poate ca o sa ti se para ciudat la inceput, dar Christine nu este o femeie, nu este nici macar o fiinta. Christine este o masina, mai exact este un Playmouth din 1957 care are darul de a-ti face pielea de gaina.
Romanul este structurat in trei parti. Prima parte este povestita de Dennis, prietenul cel mai bun al lui Arnie. Acesta povesteste despre ciudateniile relatiei care s-a nascut intre masina si Arnie. Pana la intalnirea cu masinaria, Arnie era un baiat cuprins de complexele adolescentei si se transformase in batjocura baietilor cool din liceul sau.
Pe parcursul romanului, Dennis este substituit incetul cu incetul de catre Christine, in timp ce Arnie deja isi petrece impreuna cu aceasta cea mai mare parte a timpului. De exemplu, o repara intr-un timp record in momentul in care nimeni nu-i dadea nicio sansa de reusita. De altfel, masina este considerata o rabla ce trebuie aruncata la cimitirul de masini. Insa, Christine pare ca are viata ei proprie, iar Arnie ii descopera una cate una aproape toate tainele. Read the rest of this entry »
Serge Brussolo – Haita
In October 20, 2009 in Carti, Horror
“Haita” de Serge Brussolo aduce in discutie transformarea unei persoane aparent inofensive, demne de incredere, intr-o fiara manata de dorinta de a perpetua odiosul blestem al defunctului sau tata. Astfel, George Mareuil-Mondesco, prizonierul unui ritual sangeros, este cel care continua ceea ce tatal sau incepuse cu mult timp in urma.
Peisajul in care se petrece toata actiunea este o casa-fortareata, conceputa ca un seif imens in mijlocul unui oras agitat, care nu avea nici cea mai vaga idee despre ce atrocitati aveau loc in interiorul imobilului. Toate lucrurile din interiorul cladirii aveau proportii gigantice in asa fel incat Werner Mareuil-Mondesco, tatal lui George, un om cu o statura impresionanta, sa se simta in largul sau. Drept urmare, chiar daca George avea 1.80 m inaltine, el nu ajungea la clanta usii. Aceste aspecte hiperbolice vin sa accentueze fantezia debordanta a autorului, capabila sa plasmuiasca lucruri inimaginabile.
Simbol al cruzimii, dand dovada de o excentricitate iesita din comun, Werner Mondesco stapanea insa pe deplin arta taxidermiei pe care o ducea pe culmi nemaintalnite, prezentand animalele impaiate in pozitii obscene, dizgratioase sau chiar simuland imperecherea unei caprioare cu o gorilla. Aceste lucruri abominabile sunt cele care reprezinta declicul blestemului ce va urma.
Macelul la care asista animalele impaiate (Werner si amanta sa, Olga, fiind devorati de doi caini) le deschide acestora apetitul pentru sacrificii umane. Astfel, George, martor si el la cruda scena a mortii tatalui sau, este cel care trebuie sa le furnizeze animalelor doza de sange. Impreuna cu Sarah, ajutoarea sa, “Jupuitorul”, dupa cum il numise presa pe cel al carui chip ramanea inca un mister, taia pielea femeilor, le smulgea parul acolo unde acesta crestea, sectionandu-le insa si organele interne, din cauza fortei prea mari cu care manuia cutitul.
