“Doamna din lac” de Raymond Chandler, a fost scrisa in 1943. Romanul incepe cu intalnirea dintre detectivul Marlowe si Derace Kingsley la birourile companiei Gillerlain. Birourile companiei de parfum sunt la fel de impunatoare ca si Kingsley insusi care are aproape 2 metri. Specific pentru romanele lui Chandler, intriga se desfasoara rapid. Sotia lui Kingsley a disparut si este in sarcina lui Marlowe sa o gaseasca. Aceasta a lasat un bilet in care spune ca este in drum spre Mexic impreuna cu iubitul ei; unica problema este ca iubitul ei este inca in USA, si nu stie nimic despre acest plan. Doamnei Kingsley ii place sa bea, ii plac barbatii si sa fure diverse lucruri din magazine. Kingsley nu o vrea inapoi, dar vrea sa stie unde se afla aceasta, ca este in siguranta, si mai mult decat toate vrea sa evite orice scandal.

Chandler si-a creat un set propriu de norme si stereotipuri, pe care le foloseste in fiecare roman politist. Asadar, ca oricare alt roman politist scris de Chandler, urmatoarele lucruri sigur se vor intampla la un moment dat:
– Marlowe vorbeste cu o doamna cocheta. Aceasta ii face avansuri, dar el refuza cu inversunare.
– Politistii incearca sa il indeparteze pe Marlowe de la caz, amenintandu-l .
– Marlowe isi baga nasul in diverse situatii in care stie ca nu ar trebui sa intre, si apoi ia bataie ca urmare.
– Marlowe este amenintat cu un pistol, el replicand cu o gama variata de raspunsuri savante.
– O intalnire intamplatoare sau o situatie ii ofera lui Marlowe un indiciu vital, prin care poate avansa povestea.
– Cineva ii ofera lui Marlowe o suma mare de bani, pe care el o refuza.
– Si cum as putea uita, faptul ca Marlowe dupa ce bea o cantitate mare de whisky se urca la volanul masinii sale si se plimbe pe strazile din LA. Citeste mai mult »

Chiar dacă sună nu tocmai natural, întotdeauna mi s-a părut mai ușor să scriu o recenzie pentru o carte care, după standardele actuale, are dimensiuni mai reduse. Romanele SF și Fantasy din zilele în care ne găsim, au de regulă dimensiuni epice (vezi Cântec de Gheață și Foc), și asta pentru că astfel de genuri literare sunt mai mult decât permisive din punctul de vedere al desfășurării unei oarecare acțiuni și în același timp mult mai încurajatoare când vine vorba de personaje și dezvoltarea lor. Cei care nu s-au oprit încă din citit această recenzie deja, se întreabă probabil ce rost are un astfel de preambul. Sunt de părere (și cred că toți cititorii responsabili îmi vor da dreptate) că un astfel de review este citit nu pentru a afla cât de mult vrea cineva să coboare sau să ridice o carte în slăvi, și nici ca să se afle prea multe din ce se petrece în carte. Ce rămâne deci de spus? Impresia sinceră și generală.

Așadar, pentru cei care aleg cărțile ce-i obosesc doar ținându-le în mână din cauza multelor sute de pagini ce zac una peste alta, Sfârșitul Copilăriei de Arthur C. Clarke o să pară nuvelă sau, cum spune englezul, o poveste scurtă (short story). Și e de înțeles cum de se întâmplă asta. La cele doar 264 de pagini, e ușor de crezut că nu o să fie timp pentru nicio întâmplare să-și desfășoare acțiunea. Nu e așa. Cartea e, la rândul ei, împărțită în trei părți, fiecare cu tema și motivele ei și fiecare cu un impact la fel de puternic, și totuși de fiecare dată diferit, asupra cititorului. Citeste mai mult »

Cu ”Sfârșitul copilăriei”, editura Nemira ne oferă ocazia reîntâlnirii cu unul din textele clasice ale literaturii SF universale, scris de nimeni altul decât Sir Arthur Charles Clarke, ridicat la rangul de cavaler de către regina Elisabeta a II-a (în 1998) și primul scriitor (printre altele) de science-fiction nominalizat la Premiul Nobel (în 1994), pentru cercetările sale în domeniul sateliților orbitali de comunicații.

Publicat în 1953, romanul (primul best-seller al autorului, din lungul șir ce a urmat) ne spune povestea posibilei evoluții a Umanității, despre potențialul acesteia de a transcende înspre o maturitate abia întrevăzută de sus, de dincolo de nori, unde Overlorzii (Stăpânii), răbdători, ne așteaptă să…

Dar cine sunt acești Overlorzi ?

O specie extraterestră, mult peste (la propriu și la figurat) nivelul de evoluție la care se află pământenii.
Într-o zi, fără nici un avertizment prealabil, navele Overlorzilor pătrund în atmosfera celei de-a treia planete a sistemului solar, împânzind, intimidant, cerul de deasupra celor mai mari orașe ale Pământului; (iată că acum știm și de unde s-au tot inspirat realizatorii unor filme precum ”Independence Day”, ”Ziua în care Pământul s-a oprit” sau ”District 9” când prezintă invaziile extratereștrilor). Citeste mai mult »

Mai citisem ocazional carti a caror actiune se petrecea in Japonia secolelor trecute, dar abia cand am citit cunoscutul roman „Shogun” al lui James Clavell am inceput sa devin cu adevarat fascinata de cartile referitoare la Japonia medievala. Cultura atat de diferita de cea occidentala, mentalitatea oamenilor, regulile societatii, legile si modul de viata al personajelor din cartile referitoare la Japonia din trecut reprezinta o lectura care te absoarbe total si la care te gandesti inca multa vreme dupa ce ai terminat de citit romanul. Este extrem de interesant sa observi cat de diferita putea fi viata in diferite zone ale lumii, pornind de la cele mai neinsemnate gesturi, pana la actele si deciziile ce influentau nu doar o familie, ci si generatiile urmatoare ale acesteia.

Actiunea din Dragonul Furtunii se petrece inainte de perioada de glorie a samurailor, dar asta nu o face mai putin interesanta. Dimpotriva. Perioada Heian (secolele 9-12) este un punct important in declansarea si desfasurarea povestii, deoarece faciliteaza atat faptele ce devin intriga principala a romanului, cat si altele care condimenteaza pe parcurs povestea. Desi bine organizata, societatea japoneza din secolul 11 se confrunta cu diverse disparitii, rapiri, crime si alte fapte ilegale ce se raresc in mod considerabil in era samurailor. In plus, suprematia calugarilor si influenta acestora asupra conducatorilor regiunilor, cat si lipsa unui factor de control asupra acestora sunt fapte definitorii in povestea din Dragonul Furtunii.

Personajele sunt extrem de bine conturate, percepi cu usurinta caracterul acestora, descrierile locurilor sunt indeajuns de clare pentru a te ajuta sa iti faci o idee asupra fiecarui spatiu in care te poarta actiunea, dar sunt integrate perfect in poveste, astfel incat sa nu devina plictisitoare nici macar o secunda. Pe masura ce citesti, devine usor sa iti imaginezi povestea ca pe un film, vazand in mintea ta inlantuirea de gesturi, modul in care se comporta personajele, locurile vizitate de acestea si toate detaliile din jurul lor. Citeste mai mult »