Sfârșitul copilăriei

Cu ”Sfârșitul copilăriei”, editura Nemira ne oferă ocazia reîntâlnirii cu unul din textele clasice ale literaturii SF universale, scris de nimeni altul decât Sir Arthur Charles Clarke, ridicat la rangul de cavaler de către regina Elisabeta a II-a (în 1998) și primul scriitor (printre altele) de science-fiction nominalizat la Premiul Nobel (în 1994), pentru cercetările sale în domeniul sateliților orbitali de comunicații.

Publicat în 1953, romanul (primul best-seller al autorului, din lungul șir ce a urmat) ne spune povestea posibilei evoluții a Umanității, despre potențialul acesteia de a transcende înspre o maturitate abia întrevăzută de sus, de dincolo de nori, unde Overlorzii (Stăpânii), răbdători, ne așteaptă să…

Dar cine sunt acești Overlorzi ?

O specie extraterestră, mult peste (la propriu și la figurat) nivelul de evoluție la care se află pământenii.
Într-o zi, fără nici un avertizment prealabil, navele Overlorzilor pătrund în atmosfera celei de-a treia planete a sistemului solar, împânzind, intimidant, cerul de deasupra celor mai mari orașe ale Pământului; (iată că acum știm și de unde s-au tot inspirat realizatorii unor filme precum ”Independence Day”, ”Ziua în care Pământul s-a oprit” sau ”District 9” când prezintă invaziile extratereștrilor).

Pământenii, concentrați până la acel moment asupra cursei acerbe dintre Statele Unite ale Americii și Uniunii Sovietice pentru lansarea primei nave spațiale pe orbită, cu scopuri, evident, militare, rămân cu gura căscată când află că forța invadatoare este, de fapt, una declarat binevoitoare, care plănuiește nici mai mult nici mai puțin decât să ajute Umanitatea să-și rezolve problemele care-i afectează dezvoltarea, printre care: sărăcia, războaiele, bolile și, ultima, dar nu și cea din urmă, ignoranța.
Și totuși, nu există nicio clauză ascunsă în contractul pe care Omenirea se vede nevoită să-l semneze cu atotputernicii Overlorzi, un contract ce are ca miză ”împiedicarea extincției omenirii”, după explicația extratereștrilor?

Ca să nu spun că este vorba despre niște extratereștrii care, vor descoperi într-un final pământenii, se aseamănă la înfățișare, îngrozitor de mult, cu imaginea celui mai teribil dintre personajele negative ale imaginarului uman, și anume, diavolul.
Nu rămâne decât să descoperiți singuri, parcurgând ”Sfârșitul copilăriei”, un roman superb (nominalizat la Retro Hugo Award în 2004), cu un mesaj profund, despre pericolul pierderii sufletului, despre ”tânjeala inimii și căutarea minții”, despre specia umană, viitor potențial, maturizare și … sfârșituri.

Și vă asigur că, asemenea tuturor marilor povești, science-fiction sau din alte genuri, romanul ”Sfârșitul copilăriei” rămâne la fel de relevant în prezent, la aproape șaizeci de ani de când a fost publicat, ca și la prima ediție.